Pagina verde. Previziunile Apelor Române: Consumul de apă în agricultura din România se va dubla în următorii cinci ani, pe fondul schimbărilor climatice

♦ Vom folosi mai multă apă să producem cereale şi legume decât salam, caşcaval, maşini, haine sau materiale de construcţii.

În 2024, România a consumat 3,1 miliarde de metri cubi de apă pentru agricultură şi se estimează că în 2029 această cantitate va ajunge la 7 miliarde de metri cubi. Astfel, în doar cinci ani consumul de apă în agricultură va fi dublu, conform previziunilor Administraţiei Naţionale „Apele Romane“, care a oferit aceste informaţii la solicitarea ZF.

Cererea de apă în agricultură a crescut mult şi în ultimii cinci ani, pe fondul secetelor consecutive şi s-a ajuns de la un consum de 2,3 miliarde metri cubi în 2020 la 3,1 miliarde în 2024, conform sursei menţionate anterior. Totuşi, viitorul apropiat aduce schimbări drastice, în contextul valurilor de secetă şi arşiţă care afectează serios agricultura încă din 2020. Anul acesta, de exemplu, culturile de porumb au început să ardă, la propriu, la rădăcină, iar mulţi fermieri spun că stresul hidric le compromite total producţia. Mai mult, se repetă situaţia de anul trecut, când peste 2 milioane de hectare cultivare cu porumb şi floarea-soarelui au fost afectate de secetă.

Astfel, pentru a face faţă acestor provocări, fermierii au început să investească din resurse proprii în irigaţii, iar autorităţile, prin Planul Naţional Strategic, au prăzut investiţii de 1,5 miliarde de euro în infrastructura principală de irigaţii. Obiectivul este creşterea suprafeţei irigabile de la 1,5 milioane de hectare în prezent la 2,8 milioane de hectare până în 2028. De asemenea, 400 de milioane de euro vor fi alocate organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI) pentru dezvoltarea de microsisteme de irigaţii. În acest context, va fi folosită mai multă apă în teren.

Nevoia mai mare de apă pentru agricultură aduce şi o premieră. Pentru prima dată în România, conform proiecţiilor Apelor Române, începând chiar cu anul viitor, 2026, agricultura va consuma mai multă apă decât industria. Până acum doi-trei ani, situaţia era invers şi anume industria avea un consum dublu faţă de agricultură. Cu alte cuvinte, vom folosi mai multă apă să producem cereale şi legume decât salam, caşcaval, maşini, haine sau materiale de construcţii.

Discuţia privind consumul de apă al populaţiei, al agriculturii şi al industriei este o temă  dezbătută la nivel mondial, în contextul încălzirii globale şi al estimărilor privind creşterea numărului de locuitori pe planetă, care vor avea nevoie de mai multă mâncare. În acelaşi timp, începem să vorbim de un deficit al apei şi specialiştii cred că apa va deveni „noul petrol“, adică cotată la bursă şi vândută la preţuri mari, deşi acum în agricultura din România este subvenţionată.

În 2025, debitul Dunării, principala sursă de apă pentru irigaţii, a fost cu până la 50% mai mic decât media multianuală. Astfel, s-a blocat transportul fluvial. În plus, România nu are încă de o infrastructură dezvoltată pentru baraje de acumulare sau pentru captarea apei din râuri, care ar putea fi folosită în agricultură. În ceea ce priveşte puţurile forate, autorizaţiile pentru acestea se obţin greu, din cauza riscurilor legate de scăderea nivelului pânzei freatice, care ar putea duce la lipsa apei pentru populaţie.

Până acum, o treime din apa utilizată în România este destinată sectorului agricol. Totuşi, în unele ţări europene reutilizarea apelor uzate tratate în agricultură a devenit o soluţie eficientă pentru o mai bună gestionare a resurselor de apă. De exemplu, în Cipru sau în Spania se irigă cu astfel de ape hectare de câmpuri de roşii şi de plantaţii de banane.

În România, Apele Române monitorizează constant resursele de apă şi a introdus recent legislaţia care permite reutilizarea apelor uzate epurate în agricultură, o măsură menită să contribuie la economisirea apei în contextul schimbărilor climatice şi al creşterii cererii.

Situaţia actuală, în care nevoia de apă este tot mai mare, aminteşte de modelul Israelului, care încă din anii ’60 a investit masiv în sisteme de irigaţii pentru a-şi asigura producţia de hrană, iar acum este recunoscut pentru tehnologia sa. România, deşi are o reţea hidrografică bogată, urmează acelaşi drum, devenind din ce în ce mai dependentă de apă pentru agricultură. Totuşi, întrebarea este: de unde vom lua toată această apă?