Pagina verde. De ce România reciclează mai puţin de 10% din deşeurile textile? Doar 20 de companii pot sorta şi pregăti aceste deşeuri pentru reutilizare şi reciclare, acoperind 20% din totalul necesar de colectare

♦ În România se aruncă, anual, circa 160.000 de tone de deşeuri textile, dintre care reciclabile ar fi în jur de 6-10%, în condiţiile legislative şi de piaţă existente. Majoritatea cantităţii de deşeu textil merge la groapa de gunoi şi ia drumul valorificării energetice ♦ Potrivit legii, este obligatoriu ca autorităţile să asigure colectarea separată din deşeurile municipale şi a textilelor începând cu 1 ianuarie 2025.

Deşeurile textile ar trebui să fie colectate separat începând cu 1 ianuarie 2025, exact la fel cum se întâmplă deja cu cele din plastic, din hârtie sau din sticlă. Asta înseamnă containere separate pentru obiectele textile care au ieşit din uz şi care nu mai pot fi valorificate, măsura fiind valabilă la nivelul întregii Uniuni Europene, inclusiv în România.

Iniţiativa va afecta direct sectorul colectării separate, al sortării, al reutilizării şi al reciclării textilelor, în conformitate cu Strategia UE pentru textile durabile şi circulare, însă cât de pregătiţi suntem?

„În acest moment colectarea selectiva a deşeurilor textile este încă la început în România. Exista câteva iniţiative caritabile sau comerciale prin care se colectează îmbrăcăminte şi încălţăminte folosită, însă cantităţile sunt la o zecime raportat pe cap de locuitor faţă de ceea ce se colectează în alte ţări europene. De asemenea, în zona de deşeuri pre-consumator avem mai puţin de 30% din industrie pregătită să sorteze şi să ambaleze deşeul textil cu scop de reciclare, majoritatea cantităţilor ajungând la valorificare energetică sau la groapa de gunoi“, spune Zoltán Gündisch, preşedin­tele Asociaţiei Române pentru Reutilizare şi Reciclare Textile (ARETEX) şi direc­torul general de la Mendola Group, parte din reciclatorul de textile Roseco. Printre membrii ARETEX, se numără Humana, Roseco, Secondtex, La Majole, Eurotex, Daigoro, Medex şi alţii.

România reutilizează şi reciclează mai puţin de 10% din deşeurile textile, arată datele ARETEX. Potenţialul este de 30%, dacă ar exista o colectare selectivă corectă, adică ceea ce ar trebui să se întâmple din ianuarie.

„Deşeurile textile pot fi refolosite pentru a produce fire şi ulterior ţesături sau îmbrăcăminte, dacă acestea sunt sortate pe culoare şi pe compoziţie material. Această sortare este mai uşor posibilă pentru deşeurile preconsumator din industrie şi mai dificil de realizat pentru deşeurile textile postconsumator, care sunt folosite astăzi mai degrabă ca materie primă desfăcută în fibre de compoziţie mixtă, pentru industria de construcţii, automotive sau mobila. Din deşeurile textile postconsu­mator, de tip bumbac, se reciclează şi se produc şi cantităţi semnificative de lavete industriale.“

Este nevoie de o industrie de reutilizare şi reciclare cu capacităţi mari de sortare pe compoziţie şi calitate, sprijinită de o structură de Responsabilitate Extinsă a Producătorului şi în industria de textile. În România se aruncă, anual, circa 160.000 de  tone de deşeuri textile, dintre care reciclabile ar fi în jur de 6-10%, în condiţiile legislative şi de piaţă existente. Majoritatea cantităţii de deşeu textil merge la groapa de gunoi şi ia drumul valorificării energetice.

„Din volumul actual colectat separat cu scopul reutilizării, reutilizabil este aproximativ 30-35%. Însă colectarea separată este relativ mică, o estimăm la 6.000-9.000 tone pe an. Rata actuală de colectare în România este de 0,5-0,7 kg de persoană, pe an, în timp ce în ţările vestice colectarea este între 6 şi 14 kg de persoană pe an. În cazul vecinilor noştri, de exemplu, în Ungaria, aproximativ 10.000 tone de îmbrăcăminte uzată este colectată anual, echivalentul a 0,8-1,2 kg pe persoană. Scopul colectării este extrem de important, cu precădere dacă acesta este reutilizarea.“

ARETEX este o organizaţie din care fac parte zece membri activi în industria locală de reciclare şi reutilizare textile, cu o cifră de afaceri cumulată de peste 50 de milioane de euro şi peste 1.000 de angajaţi.

Reutilizarea este cea mai bună soluţie pentru gestionarea deşeurilor, la polul opus aflându-se depozitarea la gropile de gunoi. Practic, reutilizarea are un impact de 70 de ori mai mic asupra mediului decât producţia de haine noi. 

România are maximum 20 de companii active în domeniul sortării şi al pregătirii pentru reutilizare şi reciclare, care acoperă în prezent în jur de 20% din totalul necesar de colectare în vederea reutilizării şi reciclării textilelor de pe plan local, mai arată datele ARETEX.

„Deşi România are suficiente centre cu scop de reutilizare, capacitatea lor trebuie mărită în viitor. Problema principală a industriei de reciclare este reprezentată de dificultatea de a avea deşeul textil sortat pe compoziţie şi tip de ţesătură. Există o nevoie stringentă de a investi în infrastructura de containere de colectare, care necesită circa 15.000 de unităţi pentru a face performanţă, dar şi în tehnologii de sortare şi reciclare avansate“, adaugă Zoltán Guündisch.

Ar fi astfel necesare investiţii între două şi patru milioane de euro pentru o tehnologie de reciclare mecanică, în timp ce, pentru cea destinată reciclării chimice, investiţiile sunt considerabil mai mari.

Pentru o implementare sustenabilă a directivei europene privind colectarea separată a textilelor, spun oficialii ARETEX, este necesară susţinerea financiară a dezvoltării infrastructurii de colectare, cu containere speciale pentru textile, dezvoltarea unui program de finanţare a investiţiilor în tehnologii de sortare cu scop de reutilizare şi reciclare, dar şi în tehnologii de reciclare şi definirea şi asumarea Responsabilităţii Extinse a Producătorului (REP) şi pentru textile, precum şi includerea în REP a criteriului ca orice produs textil nou să includă un procent definit de fibra reciclată în compoziţie.

România este un important producător şi exportator de textile, dar fabricile care pot valorifica deşeurile textile sunt mult prea puţine, după cum remarca anterior Daniela Tudor, responsabil social la Asociaţia Naţională a Industriei Textilelor din România, care numără aproximativ 200 de membri.

Industria textilă este „o nişă“ şi din acest motiv textilele nu sunt introduse în procesul de colectare selectivă, aşa cum se întâmplă, de pildă, cu plasticul, hârtia sau sticla. În plus, pentru deşeurile textile nu există ţinte de recuperare, ca în cazul celorlalte materiale.

Astfel, în acest moment, cea mai mare parte a deşeurilor textile generate de operatorii economici de profil este transformată în energie, prin coprocesare, adică o metodă care recuperează integral energia şi conţinutul de minerale din deşeuri drept combustibil pentru generarea de energie şi ca aditivi în produse prefabricate. Deşeurile sunt colectate prin operatori autorizaţi şi valorificate de companii producătoare de prefabricate.

Reciclarea deşeurilor textile este cuprinsă, legislativ, în Legea 465/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, unde se precizează că deşeurile textile fac parte din categoria celor care pot fi reciclate, iar deţinătorii sunt obligaţi să le reutilizeze în propriile procese de producţie, să valorifice şi comercializeze produsele reutilizabile obţinute prin reciclare sau să le predea către agenţii economici specializaţi.

O modificare de la începutul anului trecut în Legea 17/2023 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor specifică însă că este obligatoriu ca autorităţile să asigure colectarea separată din deşeurile municipale şi a textilelor începând cu 1 ianuarie 2025.

Prin administraţiile locale, spun specialiştii din piaţă, ar trebui să se monteze containere stradale care se adresează consumatorilor, astfel încât colectarea să se efectueze selectiv, la fel ca în cazul altor categorii de materiale.

Industria textilă din România ajunsese, în 2022, la o cifră de afaceri cumulată de 17,7 miliarde de lei, cu un total de 96.000 de angajaţi, număr în scădere de la un an la altul.