Sticla, hârtia, electrocasnicele, plasticul, bateriile au intrat în vizorul companiilor şi al ONG-urilor, în vederea reciclării

Green Group, Sistemul Naţional de Reciclare a Bateriilor, Recicleta, Environ sunt doar câteva companii şi ONG-uri care au luat în propriile mâini problema colectării selective şi a reciclării deşeurilor, într-un context în care eforturile statului sunt de multe ori prea mici pentru cât de mare este nevoia. Aşa se face că sticla, hârtia, electrocasnicele, plasticul, bateriile au devenit articole care îşi pot trăi a doua viaţă sau pot contribui la fabricarea altor produse, sub organizarea riguroasă a organizaţiilor care au ales să se implice.

„Direcţiile noastre de reciclat sunt electronice, sticlă şi PET. Avem o capacitate de 350.000 de tone pe an de deşeuri reciclate. Am început să jucăm zonal, am deschis fabrici în Slovacia şi Lituania, replicând modelul din România“, a spus Constantin Damov, preşedintele Green Group.

Pe piaţa bateriilor, cantitatea care ajunge la groapa de gunoi este de sub 1%, dar provoacă mari dezastre, deoarece mercurul dintr-o singură baterie otrăveşte 50 de metri cubi de apă pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani. „Noi dezvoltăm constant reţeaua de colectare, astfel încât cei care îşi doresc să recicleze bateriile să aibă un punct de colectare cât mai aproape de casă. Există şi o aplicaţie mobilă care te localizează şi îţi arată care sunt cele mai apropiate centre pe o rază de 3 kilometri. Pot fi magazine, farmacii, librării“, a spus Elena Gaspar, preşedintele Sistemului Naţional de Reciclare a Bateriilor (SNRB).

Jucăriile generează cele mai multe baterii la nivel de populaţie, fiind urmate de telecomenzi. Hârtia este un alt material a cărui reciclare este nu doar posibilă, ci şi necesară. Recicleta, o iniţiativă a asociaţiei Viitor Plus, a colectat anul trecut 127 de tone de materiale reciclabile din peste 600 de scări de bloc din Bucureşti, de la instituţii de învăţământ şi actori privaţi.

„Reciclarea nu este o soluţie, ci e ultima etapă din economia circulară. Este nevoie de o educare. Firmele trebuie să înţeleagă că tot ce pun într-un produs trebuie să fie sustenabil, pentru a intra în economia circulară“, a spus Radu Hădăreanu, manager la Recicleta.

În prezent, Recicleta colectează pliantele distribuite de retailerul Kaufland în peste 600 de scări de bloc din sectorul 2. Proiectul cuprinde doar acest sector, deoarece numai acolo asociaţia a obţinut un acord cu primăria şi cu colectorul autorizat. Acum, echipa proiectului se gândeşte să reproducă modelul şi în alte oraşe din România. Printre partenerii Recicleta se numără Kaufland, Holcim, Omniasig, ExxonMobil, birouri notariale, farmacii.

WWF (World Wide Fund) şi-a concentrat activitatea pe o altă problemă majoră a mediului, prezenţa plasticului în natură, şi a ales o zonă emblematică pentru România „ Delta Dunării, unde PET-urile şi deşeurile aruncate pe canale sunt la ordinea zilei.

„Avem Patrula Zero Plastic, o barcă electrică cu care ne deplasăm pe canale din Deltă şi colectăm plasticul abandonat şi îl ducem în ţarcuri special amenajate, unde sunt zonele de colectare. Sunt deşeuri generate de locuitori, dar un surplus important vine de la turişti“, a spus Orieta Hulea, director general în cadrul WWF.

Reciclarea electronicelor şi a electrocasnicelor dispune de foarte puţine puncte municipale de colectare, spune Roxana Puia, director de marketing la Environ, un ONG care colectează electronicele de la producători şi se ocupă de reciclarea lor.

„Cam 85% dintr-un echipament electric poate fi reciclat. Noi am dezvoltat o reţea de circa 4.000 de puncte de colectare, organizate în principal în magazinele în care se comercializează astfel de echipamente. Există obligaţia legală ca toţi cei care vând produse electrice să organizeze şi puncte de colectare pentru deşeurile de mici dimensiuni. Pentru cele mari, există obligaţia de preluare gratuită de la domiciliu în momentul în care se vinde un produs nou“, spune Roxana Puia.

Rata de recuperare a acestor materiale şi obiecte este încă redusă la nivelul României, însă centrele de reciclare fac eforturi pentru a le da o nouă viaţă. Problema este la jumătatea drumului dintre consumatori şi reciclatori, mai exact la centrele de colectare, iar aici statul joacă un rol-cheie.