♦ De câţiva ani încoace, dar mai ales în 2026, energia s-a situat în prim-planul economiei mondiale ♦ Fie că s-a discutat despre preţurile gazului şi al petrolului, fie că a fost analizată relaţia dintre inteligenţa artificială şi consumul de curent, fie că, pur şi simplu, investiţiile şi tranzacţiile din zona verde au explodat, un lucru a fost cert – energia nu a lipsit de la nicio masă, de la nicio discuţie ♦ Deşi se ştia deja că totul pleacă şi se întoarce aici, importanţa sectorului a fost şi continuă să fie subliniată constant, cu atât mai mult într-un context geopolitic şi unul economic care se schimbă de la o zi la alta ♦ În aceste condiţii, cât de bine stă România din punct de vedere energetic pe harta lumii? ♦ Şi, totodată, ce urmează?
România se remarcă printr-o combinaţie rară de factori structurali: poziţie strategică în regiune, apartenenţă la Uniunea Europeană şi NATO, resurse naturale semnificative şi o tradiţie solidă în industria de oil & gas, afirmă Oana-Alexandra Ijdelea, managing partner al casei de avocatură Ijdelea & Associates. În acelaşi timp, potenţialul de dezvoltare al energiei regenerabile este considerabil, şi nu doar în zona solară şi eoliană onshore, adaugă ea. România are potenţial atât pe partea de gaze verzi, cât şi în ceea ce priveşte proiectele emergente precum eolian offshore în Marea Neagră, stocare de energie în baterii sau dezvoltare de proiecte producţie hidrogen.
„Această diversitate de resurse şi tehnologii face ca România să fie percepută drept una dintre cele mai interesante pieţe energetice din Europa Centrală şi de Est. Din perspectiva investiţiilor şi a tranzacţiilor M&A, piaţa locală oferă atât proiecte noi în dezvoltare, cât şi active operaţionale cu perspective solide de creştere.”
Totuşi, atractivitatea este influenţată în mod direct de stabilitatea cadrului legislativ şi de predictibilitatea politicilor publice, consideră Oana-Alexandra Ijdelea. Proiectele energetice implică investiţii semnificative şi perioade lungi de dezvoltare, iar investitorii sunt sensibili la schimbări frecvente ale reglementărilor sau la intervenţii administrative în funcţionarea pieţei, cum ar fi mecanismele de plafonare a preţurilor. Astfel de elemente pot reduce apetitul investiţional sau pot întârzia deciziile de investiţie, chiar şi într-o piaţă cu un potenţial energetic atât de ridicat precum cea locală.
„Chiar şi aşa, contextul global actual sporeşte relevanţa României în regiune, în special prin accesul la resurse proprii de gaz, prin potenţialul semnificativ în energie regenerabilă şi prin rolul strategic în infrastructura energetică europeană”, completează Elisa Cristea, avocat senior al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Pe de altă parte, adaugă ea, volatilitatea preţurilor la energie şi presiunile de reglementare pot influenţa ritmul investiţiilor.
„Per ansamblu, contextul internaţional tinde să consolideze poziţionarea României ca o piaţă cu oportunităţi importante pe termen mediu şi lung.”
Proiectele majore din sectorul gazelor naturale, inclusiv exploatările offshore din Marea Neagră, contribuie semnificativ la această percepţie, crede Alina Stancu Bîrsan, partener şi coordonatoarea departamentului de Fuziuni şi Achiziţii şi a echipei de Energie şi Resurse naturale în cadrul casei de avocatură Filip & Company.
În paralel, agenda europeană de decarbonizare stimulează investiţiile în capacităţi regenerabile, de stocare şi în infrastructură energetică. Toate aceste elemente fac ca România să fie din ce în ce mai relevantă pe harta investiţiilor energetice din Europa.
Un interes pe termen lung
„Interesul pentru energie nu este doar conjunctural, ci reflectă transformări structurale ale sectorului la nivel global. Tranziţia energetică, electrificarea economiei, obiectivele de decarbonizare şi evoluţiile geopolitice vor continua să genereze interes şi investiţii semnificative în domeniu în următorii ani. Este foarte probabil ca energia să rămână unul dintre sectoarele-cheie pentru investiţii şi M&A şi în următorii 3–5 ani, dar tipologia proiectelor şi tranzacţiilor se va diversifica.”
Energia a fost una dintre cele mai active industrii din piaţa de M&A din România şi din Europa Centrală şi de Est în ultimii ani. În 2025, aproximativ 10% din tranzacţiile din piaţa de fuziuni şi achiziţii s-au realizat în acest sector, afirmă Răzvan Butucaru, Partner, Financial Services & Advisory Leader, Forvis Mazars în România.
De asemenea, există tranzacţii mari aproape în fiecare an - de exemplu, în 2025, achiziţia de către Engie a unui parc eolian de peste 250 MW în estul Bucureştiului s-a făcut în schimbul sumei de aproximativ 472 de milioane de euro.
Alina Stancu Bîrsan, partener Filip & Company: Mă aştept ca energia să rămână în topul sectoarelor fierbinţi pentru activitatea de M&A şi în 2026 şi cred că va continua să fie mai bine plasată în România decât în CEE. De asemenea, cred că piaţa de M&A din România va continua să fie diversificată, acoperind şi alte sectoare precum construcţii si imobiliare, FMCG, servicii şi IT.
Bogdan Cordoş, partner în cadrul RTPR: Ne aşteptăm să vedem în continuare multe proiecte de stocare trecând prin procese de M&A. Există un număr foarte mare de astfel de proiecte în piaţă. Oferta este în continuare mult peste cerere, iar investitorii selectează cu atenţie potenţialele ţinte de achiziţie. Focusul rămâne pe proiecte care au un drum clar de implementare (...).
Oana-Alexandra Ijdelea, managing partner la Ijdelea & Associates: România se remarcă printr-o combinaţie rară de factori structurali: poziţie strategică în regiune, apartenenţă la Uniunea Europeană şi NATO, resurse naturale semnificative şi o tradiţie solidă în industria de oil & gas. În acelaşi timp, potenţialul de dezvoltare al energiei regenerabile este considerabil, nu doar în zona solară şi eoliană onshore. România are potenţial atât pe partea de gaze verzi, cât şi în ceea ce priveşte proiectele emergente precum eolian offshore în Marea Neagră, stocare de energie în baterii sau dezvoltare de proiecte producţie hidrogen.
„Având în vedere ţintele şi indicatorii din domeniul energiei verzi care trebuie atinse de statele UE şi, implicit, de România, precum şi contextul geopolitic, sunt şanse destul de mari ca sectorul să se găsească în topul preferinţelor investitorilor şi în perioada următoare. Chiar dacă mixul energetic este posibil să se schimbe, energia este vitală pentru orice domeniu şi, în consecinţă, va rămâne o zonă de interes inclusiv pe termen mediu şi lung.”
În ceea ce priveşte 2026, piaţa de M&A pare concentrată în câteva zone-cheie: energie, tech, healthcare (sănătate) şi consum, explică Gabriela Cacerea, partener şi unul dintre coordonatorii practicilor de M&A şi Energie şi Resurse Naturale la NNDKP.
„Energia îşi păstrează poziţia în top, cu un volum estimat ridicat de tranzacţii şi interes constant din partea investitorilor, mai ales în zona de regenerabile şi infrastructură. În plus, marile (companii de – n.red.) utilităţi şi fondurile de investiţii sunt active pe piaţă prin vânzări de portofolii non-core şi exit-uri strategice, ceea ce menţine dinamica M&A ridicată.”
În contextul geopolitic actual, în CEE, dinamica la vârf este foarte apropiată: energia rămâne un sector strategic, iar tech-ul continuă să performeze, cele două industrii fiind completate de oportunităţi în industrial şi logistică, susţinute de relocarea producţiei mai aproape de Europa şi de nevoia de securitate a lanţurilor de aprovizionare, mai spune ea.
Practic, energia rămâne un sector strategic şi dinamic, cu perspective de creştere susţinute de tranziţia energetică şi de digitalizarea infrastructurii.
Global vs local
La nivel global, 2026 este privit ca un an de creştere în ceea ce priveşte tranzacţiile în energie, avansul fiind determinat de presiunea creşterii investiţiilor în zona centrelor de date şi a infrastructurii AI, dar şi de cererea structural mai mare de energie, conform Andreei Vasilescu, partner, Head of Energy & Natural Resources, KPMG România.
„În România, este de aşteptat ca 2026 să fie un an cu o valoare cumulată a tranzacţiilor mai mare decât 2025, ceea ce i-ar permite ţării noastre să rămână printre cele mai dinamice pieţe din CEE. România a intrat în faza de maturizare a pieţei verzi, iar investitorii caută în special regenerabile mature şi proiecte «ready to build» (RTB), proiecte de stocare a energiei (BESS).”
Gabriela Cacerea, partener NNDKP: Evident că instabilitatea geopolitică din regiune şi incertitudinile privind lanţurile de aprovizionare fac ca investitorii să caute pieţe cu resurse proprii şi stabilitate relativă. Dacă dorim să ne concentrăm pe partea bună a lucrurilor, putem considera că România, cu mixul său diversificat şi cu resurse de gaze naturale, oferă acest avantaj. În acelaşi timp, tranziţia globală către energie curată şi decarbonizare, sperând că acest trend se menţine, creează numeroase oportunităţi de investiţii.
Elisa Cristea, avocat senior al Ţuca Zbârcea & Asociaţii: Contextul global actual sporeşte relevanţa României în regiune, în special prin accesul la resursele proprii de gaz, prin potenţialul semnificativ în zona de energie regenerabilă şi prin rolul strategic în infrastructura energetică europeană. Pe de altă parte, volatilitatea preţurilor la energie şi presiunile de reglementare pot influenţa ritmul investiţiilor. Per ansamblu, contextul internaţional tinde să consolideze poziţionarea României ca o piaţă cu oportunităţi importante pe termen mediu şi lung.
Piaţa locală intră pe radare datorită resurselor excelente pentru regenerabile şi datorită legislaţiei în curs de clarificare pentru hidrogen şi noi industrii verzi, adaugă ea. În ceea ce priveşte hidrogenul, vorbim despre proiecte în fază incipientă, căutate ca opţiuni strategice. De asemenea, în contextul geopolitic actual, investitorii internaţionali caută şi gaz şi proiecte „transition fuel”.
„Pe baza tendinţelor recente şi a activităţii din 2025, proiectele aflate la vânzare cad în câteva categorii principale: portofolii de proiecte în dezvoltare (greenfield/ brownfield), active operaţionale în energie regenerabilă, active de infrastructură (reţea, stocare, servicii conexe) şi tranzacţii în jurul sectorului gazelor (infrastructură de transport, înmagazinare, servicii conexe energiei din gaze).”
Piaţa de stocare (BESS) e pe locul 1 în lista de interes, dar nuclearul aduce un nou val de oportunităţi pentru furnizori şi parteneriate (EPC, furnizori de echipamente, finanţatori instituţionali). Achiziţia de companii mici şi medii din lanţul de valoare energie–tehnologie se află şi ea pe listă, potrivit Andreei Vasilescu.
„Ne aşteptăm să vedem în continuare multe proiecte de stocare trecând prin procese de M&A. Există un număr foarte mare de astfel de proiecte în piaţă. Oferta este în continuare mult peste cerere, iar investitorii selectează cu atenţie potenţialele ţinte de achiziţie. Focusul rămâne pe proiecte care au un drum clar de implementare. Totuşi, mai recent, investitorii sunt dispuşi să accepte şi proiecte în faze incipiente de autorizare, dacă există un potenţial clar. Având în vedere şi propunerile de modificare a condiţiilor în care expiră avizele tehnice de racordare, ne aşteptăm ca presiunea de vânzare a proiectelor să crească”, explică Bogdan Cordoş, partner şi coordonatorul practicii de energie în cadrul casei de avocatură RTPR.
Ce urmează?
În următorii 3-5 ani, el vede că vor fi finalizate investiţiile actuale şi crede că e posibil să urmeze un proces de consolidare în piaţă.
„Investiţiile în energie au marele atu de a putea fi atât investiţii cu risc redus şi venit stabil (de exemplu cele în activităţi reglementate precum activitatea de distribuţie), cât şi investiţii cu randament potenţial mare (cum sunt în acest moment capacităţile de stocare operaţionale), astfel încât şi spectrul de investitori este variat.”
De asemenea, transformarea tehnologică profundă prin care trece întreaga societate este şi va continua să fie alimentată de energie, în toate formele sale, iar România nu se poate baza pe capacităţile vechi de producţie.
„Interesul pentru sectorul energetic nu este unul conjunctural, ci reflectă o transformare structurală a economiei europene. Tranziţia energetică, electrificarea economiei, digitalizarea accelerată şi nevoia de securitate energetică generează investiţii semnificative în infrastructură energetică, în producţie şi tehnologii noi”, spune Oana-Alexandra Ijdelea. În acest context, proiectele în energie vor rămâne prioritare pentru investitori. România are avantajul unui pipeline important de proiecte şi al unei poziţii strategice în regiune, ceea ce îi consolidează atractivitatea pe termen lung, completează ea.
De aceeaşi părere e şi Radu Dumitrescu, partener coordonator advisory la Deloitte România. Ba chiar el vede acest sector ca numărul unu în piaţa de M&A în 2026.
„Anul este încă la început, iar proiectele aflat în derulare sunt în mare parte demarate anul anterior, dar vă pot spune că acoperă industrii precum servicii, producţie, distribuţie, energie şi retail. Cu siguranţă, energia o să fie una dintre cele mai importante industrii în M&A în 2026.”
Şi nu doar în 2026. Datorită presiunilor europene privind tranziţia verde, datorită creşterii ponderii regenerabilelor şi a obligaţiilor asumate prin planurile naţionale şi europene de decarbonizare, investiţiile vor continua până cel puţin în 2030.
„Din punctul de vedere al fazelor ciclului economic, acestea pot influenţa motivaţia care stă la baza realizării tranzacţiilor în sectorul energetic, mai puţin volumul de fuziuni şi achiziţii, care pe termen lung se menţine la un nivel constant ridicat.”
Cine sunt însă investitorii?
Sectorul energetic din România atrage atât investitori locali, cât şi străini, spune Bryan Jardine, managing partner Wolf Theiss România & coordonator al practicii Energie & Resurse Naturale. Jucătorii străini tind să domine piaţa, în special în tranzacţiile de mari dimensiuni, în timp ce investitorii locali rămân activi în tranzacţiile din segmentul mid market şi în dezvoltările de proiecte de energie regenerabilă aflate în fază incipientă.
„Privind spre viitor, România are oportunitatea de a juca un rol regional mult mai important - având potenţialul de a deveni un hub energetic în Europa de Sud-Est şi un exportator net de energie către ţările vecine în anii următori.”
Radu Dumitrescu, partener coordonator advisory, Deloitte România: Din punctul meu de vedere, (interesul pentru – n.red.) energie nu este doar un fenomen conjunctural, ci vorbim de un sector cu perspectivă structurală pentru următorii ani, datorită presiunilor europene privind tranziţia verde, datorită creşterii ponderii regenerabilelor şi a obligaţiilor asumate prin planurile naţionale şi europene de decarbonizare, care impun investiţii continue până cel puţin în 2030.
Andreea Vasilescu, partner KPMG în România: Analizele recente arată că România atrage atât investitori străini (strategici şi instituţionali), cât şi investitori locali, însă ponderea primilor este mai mare. Antreprenorii români sunt mai activi în sectoare precum real estate & construcţii, sănătate şi clinici medicale, IT & software şi în dezvoltarea de proiecte energetice greenfield (în special solar). De multe ori, antreprenorii locali dezvoltă proiecte până la stadiul ready to build, apoi fac exit către investitori străini.
Bryan Jardine, managing partner Wolf Theiss Romania: Peisajul energetic al Europei se transformă mai rapid decât oricând în ultimele decenii, fiind impulsionat de nevoia de decarbonizare, de securitate energetică şi de modernizare tehnologică. În această arhitectură în continuă evoluţie, România este foarte bine poziţionată, atât la nivel regional, cât şi la nivelul UE.
Peisajul energetic al Europei se transformă mai rapid decât oricând în ultimele decenii, fiind impulsionat de nevoia de decarbonizare, de securitate energetică şi modernizare tehnologică. În această arhitectură în continuă evoluţie, România este foarte bine poziţionată, atât la nivel regional, cât şi la nivelul UE, completează el.
„România este în prezent una dintre cele mai dinamice pieţe de energie curată din Europa de Sud-Est. Potrivit platformei Ourworldindata.org, România are una dintre cele mai verzi economii din lume. În noua arhitectură energetică europeană, România nu doar că recuperează decalaje, ci se află într-o poziţie care îi permite să contribuie în mod semnificativ la securitatea energetică, la sustenabilitatea şi la inovarea tehnologică a Europei.”
Crizele din Ucraina şi Orientul Mijlociu au ascuţit percepţia de risc la nivel global, şi acest lucru poate creşte valoarea strategică a României, consideră Varinia Radu, Partner CMS, Deputy Head EPC, CEE Î Head of Energy and Projects, România.
„Energia nu mai este doar despre preţ, ci despre securitate, control şi rezilienţă, iar România este una dintre puţinele pieţe din regiune care întrunesc aceste atribute. Capitalul se mută spre pieţe sigure, iar România este una dintre puţinele din regiune unde activele energetice sunt bancabile, tranzacţionabile şi strategice.”
Bate vântul schimbării
Volatilitatea globală acută a preţurilor la petrol şi gaze din perioada recentă e de natură să schimbe interesul investitorilor către producţia locală de energie, pentru a reduce riscurile legate de transportul internaţional şi asigurarea importurilor, iar România, ca jurisdicţie UE, membră a NATO, aliniată cu piaţa comună a energiei şi cu acces la finanţare instituţională, oferă un profil atractiv, adaugă Varinia Radu.
Se mai întâmplă însă un lucru în contextul mondial actual - investitorii sunt mai prudenţi în a se angaja într-o investiţie, iar vânzătorii îşi evaluează şi ei oportunitatea de a vinde sau de a continua să susţină proiectele până când va exista mai multă claritate asupra efectelor generate de contextul geopolitic, spune Răzvan Butucaru de la Forvis Mazars România. Acest lucru generează şi un ecart din ce în ce mai mare între aşteptările vânzătorilor şi ale cumpărătorilor în ceea ce priveşte preţul unei tranzacţii.
Oficialii PwC România estimează că piaţa locală de M&A ar putea ajunge la circa 5,8 miliarde de euro în 2026, iar sectorul energiei va fi cu siguranţă unul dintre contribuitorii-cheie în ceea ce priveşte atingerea acestei valori. „Pe lista de tranzacţii aşteptate pentru 2026 găsim companii mari precum Lukoil România şi Distribuţie Energie Oltenia, dar estimăm în continuare la o activitate susţinută şi în sectorul energiei regenerabile. Investitorii caută în principal parcuri eoliene, solare şi proiecte de stocare de energie – acestea fiind segmentele cu cel mai mare interes atât ca volum, cât şi ca valoare”, spune Andreea Mitiriţă, partener PwC România.
Tranzacţiile mari, în special pe zona de energie, sunt realizte de investitori internaţionali – atât strategici cât şi financiari, adaugă ea.
Varinia Radu, partener CMS: Energia este un instrument-cheie de diplomaţie şi politică externă. Accesul la surse de energie la costuri rezonabile şi pe termen lung şi, totodată, diversificarea surselor, asigurarea infrastructurii critice la atacuri cibernetice şi fizice sunt astăzi elemente centrale ale autonomiei strategice europene, într-un context geopolitic volatil.
Răzvan Butucaru, partner Forvis Mazars în România: Sectorul energiei a fost unul dintre cele mai active sectoare ale pieţei de M&A din România şi din Europa Centrală şi de Est în ultimii ani. În 2025, aproximativ 10% din tranzacţiile din piaţa de M&A s-au realizat în acest sector. De asemenea, avem tranzacţii mari aproape în fiecare an - de exemplu, în 2025, achiziţia de către Engie a unui parc eolian de peste 250 MW în estul Bucureştiului, a avut o valoare de aproximativ 472 de milioane de euro.
Andreea Mitiriţă, partener PwC România: Contextul mondial are un impact dublu. Pe de o parte, tensiunile geopolitice, instabilitatea politică şi consolidarea fiscală au generat discounturi majorate în evaluări, un ecart semnificativ între aşteptările vânzătorilor şi ofertele cumpărătorilor şi o limitare a apetitului investiţional. Pe de altă parte, la nivel global se conturează o tendinţă de consolidare regională condusă de geopolitică – construirea de campioni locali în sectoare critice – ceea ce creşte relevanţa strategică a activelor energetice din România.
„De remarcat este revenirea puternică a fondurilor de private equity, care au fost în 25% din tranzacţii în 2025, cu o prezenţă semnificativ mai activă în sectorul energetic decât investitorii strategici.” Alina Stancu Bîrsan de la Filip & Company precizează că în sectorul energiei – la nivel general - vedem o combinaţie interesantă atât din perspectiva localizării investitorilor, cât şi a tipologiei acestora (start-up-uri, fonduri de private equity sau family offices, investitori strategici - controlaţi privat sau de stat). Acest lucru demonstrează atât atractivitatea şi oportunităţile oferite de sector, cât şi importanţa strategică a acestuia.
„Mixul între antreprenori locali şi actori internaţionali este unul complementar. Investitorii locali se concentrează pe dezvoltare, în timp ce investitorii străini contribuie prin capital, expertiză tehnică şi acces la pieţe regionale şi internaţionale. Astfel, avem o combinaţie între jucători locali şi străini, fiecare având roluri şi motivaţii distincte”, spune Gabriela Cacerea de la NNDKP.
Aşadar, industria energiei va continua să se dezvolte, să atragă atenţia investitorilor de pretutindeni şi, nu doar atât, ea reprezintă o oportunitate pentru ca România să devină mai vizibilă şi mai puternică pe harta lumii.
„Energia este un instrument-cheie de diplomaţie şi politică externă. Accesul la surse de energie la costuri rezonabile şi pe termen lung şi, totodată, diversificarea surselor, asigurarea infrastructurii critice la atacuri cibernetice şi fizice sunt astăzi elemente centrale ale autonomiei strategice europene, într-un context geopolitic volatil”, conchide Varinia Radu de la CMS.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE