Nuclearul intră în „mainstream” în Europa. În România, trei proiecte, acelaşi test: bani, oameni, reţea

♦ Unitatea 1 Cernavodă intră în retehnologizare în 2027, proiect evaluat la aproape 1,9 mld. euro ♦ Cernavodă 3 şi 4 ar putea adăuga aproximativ 1.400 MW capacitate nucleară în sistemul energetic românesc ♦ SMR Doiceşti (462 MW), unul dintre cele mai avansate proiecte europene de reactoare modulare mici ♦ Capitalul uman devine o miză reală pentru dezvoltarea industriei nucleare.

România traversează o perioadă decisivă pentru programul său nuclear, cu trei proiecte majore pe masă: retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, construcţia Unităţilor 3 şi 4 şi proiectul reactoarelor modulare mici de la Doiceşti. Toate au calendare ambiţioase şi toate depind de aceleaşi variabile critice - arhitectura de finanţare, capacitatea de execuţie a proiectelor şi adaptarea reţelei electrice la noile fluxuri de energie.

În spatele acestor proiecte locale se conturează însă o schimbare mai amplă la nivel european. După ani în care nuclearul a fost privit mai degrabă ca o opţiune naţională decât ca o componentă a politicii energetice comune, Bruxelles-ul începe să îl readucă în zona infrastructurii strategice.

„Vom crea o garanţie în valoare de 200 de milioane de euro pentru a sprijini investiţiile private în tehnologii nucleare inovatoare. Resursele vor proveni din sistemul nostru de comercializare a cotelor de emisie. Nu numai că vom reduce riscurile asociate investiţiilor în aceste tehnologii cu emisii reduse de carbon, dar dorim, de asemenea, să transmitem un semnal clar altor investitori pentru a se alătura iniţiativei. Acesta este un pas concret şi face parte dintr-un efort mai amplu de îmbunătăţire a condiţiilor de investiţii pentru sectorul nuclear european“, a declarat recent Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene.

Pentru România, însă, această sumă are mai degrabă o valoare simbolică dacă este comparată cu dimensiunea proiectelor aflate în discuţie, care se ridică la miliarde de euro.

La finalul anului 2024, Uniunea Europeană avea în operare 101 reactoare nucleare în 12 state membre, cu o capacitate netă totală de aproximativ 98 GWe. Acestea au furnizat în 2023 circa 23% din electricitatea produsă în UE, arată datele publicate de Comisia Europeană în martie 2026, în cadrul programului PINC (Nuclear Illustrative Programme).

Privind înainte, Comisia estimează că menţinerea şi extinderea acestei capacităţi vor necesita investiţii masive: până în 2050, necesarul de capital este evaluat la aproximativ 241 de miliarde de euro. Cea mai mare parte, aproximativ 205 miliarde de euro, ar urma să fie direcţionată către construcţia de reactoare noi, în timp ce circa 36 de miliarde de euro sunt destinate programelor de extindere a duratei de viaţă a centralelor existente.

În paralel, Bruxelles-ul încearcă să accelereze apariţia unei noi generaţii de reactoare nucleare, mai mici şi mai flexibile. Strategia europeană pentru reactoare modulare mici (SMR) vizează punerea în funcţiune a primelor astfel de proiecte comerciale „la începutul anilor 2030”.

 

Cernavodă şi Doiceşti, între extindere şi test industrial

În acest context european, România apare ca unul dintre puţinele state membre care planifică să avanseze simultan pe mai multe direcţii în producţia de energie nucleară. Cea mai clară prioritate pentru sistemul energetic rămâne extinderea duratei de viaţă a Unităţii 1 de la Cernavodă. Contractul EPC pentru retehnologizare, evaluat la aproximativ 1,9 miliarde de euro, defineşte domeniul lucrărilor – de la proiectare şi achiziţii până la retubare şi modernizarea infrastructurii, iar calendarul public prevede oprirea reactorului în 2027 şi repornirea în 2029, perioadă care va crea un gol temporar de capacitate în sistemul energetic. Orice întârziere în dezvoltarea altor capacităţi, fie ele regenerabile, pe gaze sau sisteme de stocare, se poate reflecta rapid în preţuri crescute şi într-o dependenţă mai mare de importuri.

În paralel, România vrea să extindă capacitatea nucleară existentă prin proiectul Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă. Investiţia este prezentată ca un proiect de aproximativ 7 miliarde de euro pentru două reactoare de circa 700 MW fiecare.

„Cernavodă 3 şi 4 sunt în linie dreaptă. Există un calendar care înseamnă deja începutul unor lucrări de amenajare a sitului în 2027. Există deja un consorţiu internaţional, există un plan de lucru. La sfârşitul lunii martie vom avea bugetul estimat al acestei investiţii, pentru ca imediat, la început de aprilie, să trimitem cererea de ajutor de stat către Comisia Europeană“, a declarat Cristian Buşoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, în cadrul conferinţei ZF Power Summit 2026.

Potrivit acestuia, proiectul ar urma să fie finanţat printr-o combinaţie de credite externe şi mecanisme de sprijin pentru preţul energiei.

„Cernavodă 3 şi 4 înseamnă credit de la US Exim şi de la Canada Exim Bank, dublat de garanţii de stat şi o schemă de contracte pentru diferenţă de tip CfD, care să asigure un preţ clar pentru următorii între 15 şi 30 de ani pentru producţia care va ieşi din Cernavodă 3 şi 4 (…) Din punctul meu de vedere, este un proiect care, în perspectiva anilor 2033–2034, va adăuga încă două noi reactoare nucleare.“

Pe lângă aceste proiecte de mari dimensiuni, România vrea să ocupe un loc important în noul val tehnologic reprezentat de reactoarele modulare mici. Proiectul de la Doiceşti, dezvoltat prin compania RoPower Nuclear SA, unde Nuclearelectrica deţine 50%, a trecut în februarie 2026 printr-o decizie finală de investiţie şi se află în prezent într-o etapă pre-EPC. Configuraţia anunţată este de 462 MW, corespunzătoare unui sistem cu şase module de câte 77 MW.

„Proiectul Reactoarelor Modulare Mici (SMR) de la Doiceşti este proiectul prin care România se poziţionează pe harta internaţională a industriei nucleare, prin know-how şi dezvoltarea lanţului de aprovizionare, într-o etapă a tranziţiei energetice în care, la nivel global şi european, reactoarele modulare reprezintă o soluţie în asigurarea securităţii şi independenţei energetice. Rapoartele internaţionale confirmă că portofoliul global SMR a crescut cu 65% din 2021 până la o capacitate planificată de 22 gigawaţi. Aşadar, la nivel global, SMR-urile au devenit o realitate a siguranţei în aprovizionare şi a decarbonizării: acceptată, dezvoltată, accelerată.”, spune Cosmin Ghiţă, director general SN Nuclearelectrica.

Privit în ansamblu, programul nuclear românesc are ambiţii comparabile cu cele ale unor state europene cu tradiţie în domeniu. Totuşi, „drumul critic” al acestor proiecte nu este tehnologia, ci modul în care vor fi finanţate şi executate.

„Ştiu că în prezent se lucrează la o schemă de contracte pentru diferenţă (CfD) pentru proiectele nucleare, iar acesta este un pas important. Experienţa internaţională arată însă că proiectele nucleare sunt rareori finalizate exact în termenele şi bugetele estimate iniţial. Aproape întotdeauna apar depăşiri de costuri şi întârzieri. Tocmai de aceea, fără mecanisme de sprijin care să reducă riscurile investiţionale, este foarte dificil ca astfel de proiecte să devină finanţabile pentru instituţii financiare internaţionale, precum Banca Mondială, care solicită de regulă garanţii guvernamentale pentru investiţiile în sectorul nuclear“, a spus la ZF Power Summit 2026 Radu Mustaţă, energy & power development leader Marsh pentru Europa Centrală şi de Est.

Necesarul de finanţare pentru centrala de la Cernavodă – modernizarea reactoarelor 1 şi 2 şi realizarea reactoarelor noi – este estimat la aproximativ 10 miliarde de euro, potrivit lui Marius Cara, head of EIB Group Office România.

„BEI este dedicată să finanţeze acest sector. Prima urgenţă este modernizarea reactoarelor 1 şi 2 şi deja ne-am anunţat disponibilitatea de a finanţa.“

Dincolo de aceste proiecte de generare, programul nuclear românesc include şi investiţii în infrastructura de siguranţă şi în ciclul combustibilului. Printre acestea se numără extinderea capacităţii de depozitare intermediară uscată a combustibilului ars prin instalaţia cu module de tip MACSTOR 400, evaluările şi consultările de reglementare realizate de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare din România (CNCAN), dar şi proiecte de infrastructură nucleară precum instalaţia de îndepărtare a tritiului (CTRF), finanţată cu aproximativ 145 de milioane de euro prin Banca Europeană de Investiţii.

„În România există în prezent o strategie în vigoare care reglementează gestionarea deşeurilor radioactive şi care are drept obiective construcţia a două instalaţii pentru depozitarea deşeurilor provenite din ciclul combustibilului nuclear din România, precum şi din activităţile tehnologice nucleare după închiderea facilităţilor existente. România are stabilite soluţii şi concepte pentru fiecare instalaţie în parte. Urmează să colaborăm şi pe partea de SMR-uri în ceea ce priveşte modul de gestionare a acestora“, a declarat la ZF Power Summit 2026 Alice Mariana Dima, director în cadrul Nuclear and Radioactive Waste Agency.

Însă dincolo de finanţare, tehnologie sau aprobări de reglementare, miza pe termen lung a programului nuclear românesc rămâne capitalul uman – capacitatea industriei de a atrage, forma şi reconverti specialişti pentru proiectele aflate în derulare. Potrivit lui Cosmin Ghiţă, CEO al Nuclearelectrica, România are un avantaj real în acest sens, dar acesta trebuie valorificat rapid.

„Capitalul uman este miza reală. Inginerii şi tehnicienii din cărbune, petrol şi gaze pot trece rapid în nuclear. Este o oportunitate unică de reconversie şi reindustrializare — dacă o fructificăm. Suntem printre cele mai avansate ţări din UE în relansarea industriei de energie nucleară. Avem expertiză, infrastructură, parteneri şi proiecte în derulare şi în pregătire. Avem avantajul. Nu avem voie să îl irosim. Semnalele europene sunt încurajatoare. Acum e rândul nostru să transformăm declaraţiile în acţiune“.

Din partea tehnicienilor din domeniu, dezvoltările pe care le are în plan România sunt văzute cu optimism, dar ridică şi multe semne de întrebare.

„Cea mai interesantă tehnologie despre care, aparent, nu am auzit pe nimeni să vorbească sunt generaţiile de oameni. Noi facem acum o centrală care să funcţioneze 60 de ani. Cum o să arate operatorul din 2070 care intră în centrala de la Doiceşti şi vrea să opereze? Trebuie să mă gândesc de acum. În primul rând, în tehnologiile acestea noi de care ne ocupăm acum, accentul pe roboţi este extraordinar de mare“, a explicat Dan Şerbănescu, CTO al RoPower Nuclear, compania de proiect pentru Doiceşti.

În final, într-o Europă care redescoperă energia nucleară, testul pentru România nu mai stă în ambiţia proiectelor, ci în capacitatea de a le executa.