Eveniment

170 de companii din industrie vor primi un ajutor de stat pentru costul energiei în valoare totală de 331 mil. euro. Petru Ianc, preşedintele Societăţii Române de Metalurgie: Compensarea costurilor cu certificatele de emisii CO2 este o gură de oxigen pentru industria românească sufocată de preţul energiei

TMK va primi o compensare în valoare de 4,5 mil. lei pentru cele două fabrici de la Reşiţa şi Slatina.

În schema de ajutor de stat pentru costul cu energia se încadrează companii care au unul din cele 15 obiecte de activitate prevăzute de actul normativ. Sidex Galaţi, IMGB Doosan şi Tenaris Silcotub se află printre ele, dar şi companii care nu se află în top 50.000 de companii din România. Galerie foto

Autor: Răzvan Botea

17.01.2020, 20:30 862

Aproximativ 170 de companii industriale ar urma să primească un ajutor de stat pentru energie în valoare totală de 331 mil. euro timp de trei ani. Printre companii se regăsesc produ­cători de oţel, aluminiu sau produse chimice precum Sidex Galaţi, Tenaris Silcotub Zalău, TMK Artrom, Doosan IMGB, Ciech Soda, dar şi producători de îmbrăcăminte sau hârtie şi carton precum Pehart Tec din Dej, Ambro din Suceava, Manifatture Italiane din Craiova sau Shireen Fashion din Timişoara.

Guvernul a adoptat la sfârşitul lui 2019 legea care creează cadrul legal pentru compensarea costurilor cu certificatele CO2 şi lista celor 15 coduri CAEN eligibile pentru această com­pensare. 

Compensarea costurilor cu certificatele de emisii indirecte de dioxid de carbon (CO2) va însemna pentru com­paniile din România mari consu­matoare de energie o gură de oxigen, în contextul în care costurile cu aceste certificate au crescut de 7 ori în ultimii doi ani. Cadrul legal pentru această compensare a fost creat prin OUG 81/2019, dar încă nu a fost pus în aplicare.

„Este un ajutor imens dat industriei româneşti (OUG 81 - n. red.), care este în competiţie în piaţa internă şi externă cu companii din alte ţări care compensează aceste costuri cu emisiile indirecte. De aceea s-au închis şi multe fabrici - IMGB sau ArcelorMittal Hune­doara. Orice întârziere în aplicarea acestei legi este  un handicap pentru compa­niile din România“, a declarat pentru ZF Petru Ianc, preşedintele Socie­tăţii Metalurgice Româ­neşti.

Companiile din industria românească se confruntă cu probleme legate de preţul energiei, acesta fiind unul dintre motivele pentru care unele şi-au închis temporar sau definitiv activitatea, printre care platforma IMGB sau ArcelorMittal Hunedoara. Producţia de la Hunedoara a repornit tocmai pe premisa compensării acestor costuri cu emisiile indirecte, spune Petru Ianc. 

Costurile cu energia în producţia de aluminiu reprezintă circa 40% din costurile de producţie, în vreme ce în industria oţelului costul cu energia este de circa 18% din costurile totale. Mai mult de o treime din costul cu energia este reprezentat de certificatele de emisii indirecte. 

Directorul general al produ­cătorului de ţevi industriale TMK Artrom Slatina, Adrian Popescu, explică faptul că această compensare vine pentru consumatorii industriali care cumpără energie de la producătorii de cărbune, iar ponderea ceritificatelor de emisii indirecte în costul cu energia depinde de producătorul de energie de la care cumpără compania. Astfel, TMK va beneficia de compensarea 7% (3,4 mil. lei) din costurile cu energia de la combinatul din Reşiţa şi 6% (1,1 mil. lei) pentru costurile cu enrgie de la fabrica din Slatina.

Ianc Petru, preşedintele Societăţii Metalurgice Româneşti: Este un ajutor imens dat industriei româneşti (OUG 81 - n. red.), care este în competiţie în piaţa internă şi externă cu companii din alte ţări care compensează aceste costuri cu emisiile indirecte. 

„Noi am cumpărat mai mult energie verde. Dacă un producător cumpără energie masiv de la Complexul Energetic Oltenia, unde amprenta de carbon pentru producţia de energie este mai mare, atunci automat compensarea pentru acesta este mai mare“, a declarat Popescu pentru ZF.

Ianc mai explică faptul că producătorii de energie pe bază de cărbune, cum ar fi Complexul Energetic Oltenia, sunt obligaţi să cumpere certificate de emisii CO2. Preţul acestor certificate este introdus în preţul energiei, care este plătit de consumatorul industrial, cum ar fi Alro Slatina, Sidex Galaţi, Tenaris Silcotub Zalău, ArcelorMittal Hunedoara etc. Cele 170 de companii beneficiare contribuie la PIB-ul României cu 6%, mai mult decât tot sectorul construcţiilor, şi au peste 200.000 de angajaţi direct sau indirect, potrivit notei de fundamentare a actului normativ.

Schema de compensare a acestor costuri, revăzută şi într-o directivă europeană din 2018, permite statelor membre să compenseze cea mai mare parte a costurilor cu certificatele CO2. În cazul României, suma pentru perioada 2018-2020 este de 331 mil. euro şi de aceasta ar urma să beneficieze 170 de companii. Sumele prevăzute pentru compensare sunt plătite din vânzarea excedentului de certificate de emisii CO2 de către statul român, în valoare de circa 1 miliard de euro. Zece state membre ale UE care produc energie pe bază de cărbune au adoptat această schemă de ajutor, printre care Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia sau Polonia. 

Schema de compensare ar presu­pune compensarea costurilor cu certi­ficatele de emisii de CO2 în proporţie de 80% în 2018 şi de 75% în 2019 şi 2020. Măsura este valabilă până în anul 2021, când se vor plăti emisiile generate în 2020. Petru Ianc mai spune că aproape toate companiile mari consumatoare de energie electrică sunt şi consumatoare de gaz natural. Astfel, preţul gazului natural este de asemenea un handicap pentru competitivitate, însă corectarea OUG 114 ar opri creşterea preţurilor gazului natural. De asemenea, taxa de 2% pentru companiile din energie, prevăzută în aceeaşi OUG 114, se introduce în preţul pentru consumatoul industrial, mai spune Ianc.

„OUG 114 obliga producătorul de gaze să vândă consumatorului casnic cu 68 lei/MWh. Acest lucru înseamnă că producătorul de gaze compensează diferenţa mărind preţul pentru consumatorul industrial. De asemenea, tot gazul importat, care este mai scump, trebuie achiziţionat de consumatorul industrial. România, care este printre primii cinci cei mai mari producători de gaze europeni, a ajuns să aibă pentru consumatorul industrial cel mai mare preţ din Europa.“ 

Preţul gazelor naturale pentru consumatorii casnici este de 68 de lei/MWh, în vreme ce media naţională în 2019 a fost de 121 de lei/MWh. Pentru gazul de import, preţul mediu este de 125 de lei pentru un MWh.

Adrian Popescu, directorul general al producătorului de ţevi industriale TMK Artrom Slatina: Noi am cumpărat mai mult energie verde. Dacă un producător cumpără energie masiv de la Complexul Energetic Oltenia, unde amprenta de carbon pentru producţia de energie este mai mare, atunci automat compensarea pentru acesta este mai mare

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO