N-am ştiut PE CE LUME O SĂ TRĂIESC.
Trăiam, nenăscut, cu Mama.
Venită să ia LUMINĂ.
Îi aud vocea:
Vezi să nu se stingă,
Să nu trăieşti toată viaţa pe ÎNTUNERIC!
Mama i-a dat prioritate lui Iisus, Înviat după datină,
Pe mine m-a născut a doua zi de Paşte, seara,
Pe Întuneric.
De atunci, Îl caut în Lumina fiecărei zile.
Şi-mi spun.
Dacă mama nu l-ar fi lăsat pe Iisus mai întâi,
M-aş fi născut o data cu el, Renăscutul.
L-aş fi întrebat:
Merită să te sacrifici pentru oamenii care aplaudă când eşti crucificat?
Merită?
Ca să-Mi răspundă:
Te naşti să le împarţi Lumina ta.
Te iubesc şi te urăsc.
Te admiră şi te invidiază.
Te urmează şi te trădează.
Îi tratezi cu Iertare.
Cum nu L-am întâlnit, doar îmi imaginez.
În aşteptare,
Mă nasc şi renasc în fiecare zi.
Aprind Lumina în orice Întuneric.
Ca să ŞTIU PE CE LUME TRĂIESC.
Dacă nu mi-am spus-o,
Ţi-o repet.
Adevăruri sunt multe pe lumea asta.
Una singură este Lumina.
Şi MAMA.
De câte ori trebuie să te naşti, ca să Renaşti?
Dacă nu ţi-am spus-o,
Ţi-o repet.
Aprinde Lumina,
Vezi să nu se stingă,
Ca să nu trăieşti toată viaţa pe Întuneric.
Adevăruri sunt multe pe lumea asta,
Una singură e Lumina.
Şi MAMA.
