Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: Capitalul – axul dezvoltării durabile

Adrian Vasilescu, BNR: Capitalul – axul dezvoltării...
23.09.2020, 00:05 593

Când profesorul Florin Georgescu, în 2015, după ce a pus cap la cap principalele premise ale unui studiu despre capital (paradigma capitalului obsedându-l de mult timp), şi-a adjudecat interesul publicului avizat - în Aula Mare a Academiei de Studii Economice - cu un expozeu din care avea să se nască, peste câţiva ani,  tratatul în trei volume „Capitalul în România Postcomunistă“. O lucrare de anvergură, de stringentă actualitate, care în ciuda celor peste 1.000 de pagini, de natură să descurajeze  publicul... comod , a incitat şi, deopotrivă,  a provocat dezbateri si reacţii .

Se spune că oamenii vorbesc mult despre ce au puţin. Paradoxal, deşi noi avem puţin capital, o mare parte a societăţii nu bătătoreşte acest subiect şi nici în dezbaterile publice – chiar în acelea pe teme economice – subiectul ca atare nu ocupă prea mult spaţiu. Şi, totuşi, tratatul lui Florin Georgescu a forţat barierele şi a înviorat piaţa cărţii economice.

Tabloul „capitaliştilor fără capital“, propriu în mare parte  societăţii noastre, este înfăţişat aşa cum, din păcate, este în realitate. Studiul profesorului Georgescu îşi are rădăcinile în viaţa noastră economică, înţesată de capitaliştii ce au în proprietate companii ale căror datorii sunt mai mari decât întreaga lor avere. Cu referire la averea companiilor, desigur, pentru că profitul ce ar trebui reinvestit pentru înnoirea capitalului e risipit în luxul de acasă şi în conturile personale. Aici fiind explicaţia unui alt paradox. Acela că, în cele 15 milioane de conturi bancare ale populaţiei, aproape un sfert din totalul sumelor depuse în bănci sunt deţinute de 0,2 la sută dintre depunători.

Adevărul este că, în societatea noastră de astăzi, sunt prea puţini capitalişti autentici. Şi prea mulţi cei ce se închipuie capitalişti. Din această cauză – într-o  măsură considerabilă, desigur, pentru că s-au adunat şi alte numeroase cauze –  sunt mult prea înguste căile ce duc la formarea unei baze solide de capital. Iar noi nu doar că avem nevoie de capital, de orice fel de capital; noi avem nevoie de un capital performant. De tehnologii înalte, întâi şi întâi, care să ne asigure  creşterea economică sustenabilă care să corespundă cerinţelor noastre. Cerinţe impuse în primul rând cu geografia ţării. Pentru că o ţară cu o populaţie ca a noastră, a şasea ca mărime în Uniunea Europeană, şi cu o suprafaţă ca a noastră, a zecea ca mărime în UE, nu are cum să-şi rezolve problemele sociale câtă vreme suntem pe locul 26 în ceea ce priveşte PIB-ul pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare. Loc din care nu ne vom urni fără o revoluţie în planul capitalului.

Dacă Mises, un produs al vechii şcoli austriece de economie, scrie în cartea sa „Acţiunea umană“ că „ideile sunt cele care fac istoria“, se cuvine să-l credem. Pentru că,  departe de a pune punct aici, merge mai departe. În viziunea lui, acţiunea este cea care le furnizează oamenilor ideea de timp, fără de care istoria este de neconceput. Dar şi ideea de muncă, fără de care lumea noastră este de neconceput. Mises scrie: „Acţiunea umană este o manifestare a spiritului. Prin spirit înţelegând un factor necunoscut care le-a permis oamenilor să realizeze tot ce au realizat – teorii şi poeme, catedrale şi simfonii, automobile şi avioane“. Şi au realizat, desigur, după ce au legat două valori fundamentale, capitalul şi munca, pe care le regăsim în tot ceea ce oamenii au înfăptuit de-a lungul întregii lor istorii. A unei istorii despre care, în zilele noastre, nu mai gândim că ar fi început la Sumer, odată cu primele consolidări administrative şi cu statul.

Istoria a început cu oamenii, cu uneltele care circulau. Sigur, fără oraşe n-ar fi existat civilizaţie, fără scriere n-ar fi existat conservarea informaţiilor, fără stat nu s-ar fi ajuns la organizare şi reglementare. Esenţială a fost însă acţiunea umană, ca manifestare a spiritului, factorul necunoscut care a însufleţit munca oamenilor. Istoria se întoarce în timp, cu mult înainte de Sumer, devine expansivă, ocupă noi etape de dezvoltare dintre acelea care mult timp au fost socotite preistorie. Arheologii au descoperit în cenuşă vulcanică urme de paşi de bipezi de acum 3,5 milioane de ani. Acum 3 milioane de ani începea Paleoliticul, cu apariţia şi dezvoltarea uneltelor din piatră, şi cu viaţa nomadă. Acum 700.000 de ani, în Europa, apăreau primele unelte din piatră prelucrată pe ambele feţe. Acum 650.000 de ani a început să fie folosit focul. De aici, înainte a fost deschis drumul pentru ca munca să se interfereze pe veci cu capitalul, odată cu prima maşină-unealtă, care a fost roata olarului.

De aici înainte până în zilele noastre, „Acţiunea umană“, unind munca şi capitalul, va fi o nesfârşită competiţie. Capitalul, în primul rând prin tehnologie, fiind expresia concentrată a dezvoltării durabile.
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO