Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: Creşteri semnificative de preţuri în luna septembrie. Cei care susţin că încă din vară Banca Naţională ar fi trebuit să intervină cu o creştere mai mare a dobânzii de politică monetară nu ţin seama de motoarele care mişcă preţurile în sus

Adrian Vasilescu, BNR: Creşteri semnificative de preţuri  în luna septembrie. Cei care susţin că încă din vară Banca Naţională ar fi trebuit să intervină  cu o creştere mai mare a dobânzii de politică monetară nu ţin seama de motoarele care mişcă preţurile în sus

Autor: Adrian Vasilescu

12.10.2021, 19:52 221

Deseori în lunile din urmă, în dezbateri TV ori în ziare, multe online, se tună şi se fulgeră împotriva comunicatelor INS, pentru că… una ar fi realitatea din pieţele de consum şi alta imaginea pe care ne-o înfăţişează Statistica. Punctul culminant în această confruntare a fost marcat începând din 10 septembrie, când din calculele făcute de Statistica Oficială rezulta o scădere a mediei preţurilor la mărfurile alimentare, o ieftinire deci,  în timp ce în mass-media s-au înmulţit  semnalele că în România, în toamna lui 2021, cumpărăm cea mai scumpă mâncare din ultimii 13 ani. Paradoxal, şi unii şi alţii au dreptate, cu amendamentul  că  în dezbaterea publică se face simţită şi o doză de năduf.

La mijloc e o confuzie. Inflaţia, care în iulie şi august îşi arătase din plin colţii adunând scumpiri extravagante intervenite la electricitate, gaze naturale, combustibili, ţigări, în septembrie  şi-a extins aria de acţiune prin cuprinderea mai multor poziţii din sectoarele mărfurilor alimentare şi serviciilor. Extindere ce a fost instantaneu simţită de populaţie, încă din prima decadă de toamnă calendaristică,  indiferent unde îşi face târguielile, în zonele comerciale din Bucureşti, Vaslui sau Şimleul Silvaniei. Dar, în mod obiectiv, această extindere nu avea cum să fie luată în calcul şi de statisticieni, al căror comunicat din 10 septembrie  se raporta la realitatea de până la 31 august. Abia în comunicatul de marţi, 12 octombrie a fost dat publicităţii un tablou în care au fost cuprinse şi datele inflaţiei din septembrie.

Ieri-dimineaţă, la ora 9, după o sumedenie de calcule, INS a venit cu  un comunicat în care a montat cinci filme ale inflaţiei, numărând zilele de la 30 septembrie înapoi. Cinci filme în care a înglobat: 1) mişcările de preţuri din septembrie 2021 - rata lunară; 2)  cele de la începutul anului până la 30 septembrie - rata pe nouă luni; 3) cele pe 12 luni, exprimând rata anualizată faţă de septembrie 2020;  4) cele pe 12 luni faţă de precedentele 12 luni, exprimând rata medie a inflaţiei; 5) rata armonizată a inflaţiei cerută de Eurostat. O veritabilă defilare a structurilor inflaţiei la zi, reflectată însă de valori medii în care se regăsesc toate influenţele şi toate şocurile suportate de preţurile de consum, din octombrie 2019 până la 30 septembrie 2021.

Sunt de remarcat, cu deosebire, mai multe note speciale şi totodată specifice ale actualului ciclu inflaţionist. Mai cu seamă, se desprind o serie  provocări pentru societatea noastră în vremea unei crize în care riscurile cresc în progresie geometrică, reflectând o parte importantă a costului vieţii în România acestui timp, mai puţin puterea de cumpărare în materie de case, terenuri, bijuterii, blănuri, îmbrăcăminte şi încălţăminte de firmă. În egală măsură însă, în contrapartidă cu provocările inflaţiei, de o însemnătate extremă este dobânda de politică monetară a băncii centrale, subiect de dispute aprinse în condiţiile în care opiniile cu privire la limitele până la care ar putea să urce acest indicator-reper sunt diversificate şi contradictorii. Subiectul rămâne  mai departe un pariu cu miză mare, în cauză fiind nu numai idei, nu numai opinii, ci şi interese.

Cei care susţin că încă din vară Banca Naţională ar fi trebuit să intervină  cu o creştere mai mare a dobânzii de politică monetară nu ţin seama de motoarele care mişcă preţurile în sus. Sunt tocmai „vedetele“ defilării de ieri dimineaţă. Pentru că în septembrie cauzele inflaţiei din iulie-august, cu deosebire umflarea facturilor la energie electrică, gaze şi combustibili, şi-au continuat efectele continundu-şi acţiunile de dezorganizare a preţurilor generale. Inflaţia a sărit dintr-odată de la 5,25 la 6,30 la sută, atacând mărfurile alimentare (creştere de la minus 0,05 la 4,26 la sută) şi serviciile, cu creşteri mari la apă, canal, salubritate şi la îngrijire medicală. În împrejurările date, banca noastră centrală a acţionat ca la carte. A recurs  la un „arbitraj riguros“: a pus în acord politica monetară  cu realităţile concrete ale României şi, totodată, a avut grijă să nu se distanţeze periculos de ceea ce fac alte bănci centrale. A oprit cumpărarea de titluri de stat pe piaţa secundară, a introdus un control strict al  lichidităţii  din sistemul bancar şi a lăsat  dobânda-cheie de 1,25 la sută  în condiţiile în care inflaţia a continuat să-şi etaleze cauzele pe care nicio bancă centrală din lume, chiar şi cu o dobândă de 100 la sută, nu le-ar fi blocat. Iar când a socotit necesar a urcat dobânda la 1,50 la sută.

Cercul se închide, acum, după mai bine de o sută de ani de la Primul Război Mondial, cu al patrulea atac inflaţionist global. Iar România este şi ea în interiorul cercului.  Cauzele sunt în primul rând globale, dar manifestările specifice ţin cu deosebire de cauze locale. Decizia BNR privind dobânda-cheie a fost luată la capătul unui itinerar lung, care a început cu analizele şi propunerile din departamentele de specialitate, a continuat cu confirmările obţinute în comitetul de politică monetară şi s-a încheiat cu dezbaterea si cu votul din consiliul de administraţie. BNR a avut spaţiu de manevră pentru scăderea dobânzii-cheie la 1,25 în primăvară şi pentru urcarea ei în toamnă, cât a trebuit şi până unde a trebuit.

AFACERI DE LA ZERO