Povestea „banilor ieftini”, susţinuţi cu dobânzi de politică monetară în jur de zero, a dominat pieţele financiare globale în deceniul trecut al actualului secol. Noi, în România, din cauza unui ciclu inflaţionist ce ne-a tocat nervii şi banii din 2017 până în 2019, n-am avut şansa să ne bucurăm de împrumuturi ieftine. Dar, în contextul istoric al unei rate anuale a inflaţiei cu un vârf de 5,41 la sută, BNR nu a ţinut scara dobânzii-cheie să urce mai sus de 2,50 la sută. Practic, a ridicat în faţa inflaţiei un baraj susţinut cu o dobândă real-negativă…cât jumătate din rata anuală a creşterii preţurilor. Astfel că împrumuturile nu au depăşit nivelurile unor costuri moderate. Iar după ce, în 2020, inflaţia a fost radical eradicată, dobânda de politică monetară a coborât la 1,25 la sută. La acest nivel al dobânzii de politică monetară - cel mai de jos al costului creditului din întreaga istorie de aproape 145 de ani a băncii noastre centrale - au fost aliniate multe alte dobânzi.
Din nefericire, la nivel global, al treilea deceniu al actualului secol nu a început (în 2021) sub cele mai bune auspicii. Lumea, de la un capăt la celălalt, avea să fie lovită de o dezordine a preţurilor de care - potrivit datelor publicate de statisticile de pretutindeni - vom scăpa abia la anul pe vremea asta. Povestea „banilor scumpi”, împinşi în sus de dobânzile mari de politică monetară - cu care băncile centrale stăvilesc preţurile dezlănţuite - o trăim şi noi în România acestui timp. Iar acest val a urcat toate celelalte dobânzi.
Desigur, fazele dezordinii preţurilor - de la inflaţie la dezinflaţie şi, acum, la interferenţe între dezinflaţie şi inflaţie, dar la cote mai mici decât în primii trei ani ai acestui proces - merg către ţinta strategică de 2,5 la sută plus/minus un punct procentual. Ţintă care, conform celei mai recente prognoze, urmează să fie atinsă în cursul anului 2025.
Aceasta este regula. „Întărită”, potrivit unui cunoscut dicton, de excepţii. În speţă, diferenţele dintre dobânzi, frecvente pe pieţele financiare internaţionale, dar pe care le resimţim şi pe pieţele interne, le fac indicatorii economico-financiari. Dacă bunăoară, în România, încheiem anul în curs cu un deficit bugetar de 7,9 la sută, cel mai mare din Uniunea Europeană, ar fi imposibil să beneficiem de dobânzi mici la împrumuturile externe ale statului. Am avut, până săptămâna trecută, cum era şi firesc, cel mai mare cost al împrumuturilor angajate de stat pe pieţele internaţionale. Mai scump decât noi se împrumuta doar Ungaria. Ce ne spune însă evoluţia acestor dobânzi, de la o zi la alta, având în vedere rezultatele din săptâmâna trecută? A fost o creştere constantă, cu diferenţe minime de valori, de la o zi la alta. Fără să producă nicio schimbare în clasamentul european.
Şi iată că luni 25 noiembrie, a doua zi de după semifinala în care s-au întrecut candidaţii la preşedinţia României, au fost remarcate două schimbări semnificative. Prima: România a urcat deasupra Ungariei. Pe ultimul loc din clasamentul Uniunii Europene! A doua: diferenţa de la o zi la alta a fost mai mare decât de obicei, fără să reprezinte însă o creştere care să producă un supliment de îngrijorare. Mai cu seamă că, a doua zi, a fost înregistrată o scădere semnificativă. Sub valorile de joi 22 noiembrie.
Fără îndoială, cauza saltului de luni 25 noiembrie este legată de dezbaterile legate de rezultatul scrutinului de duminică. Fără să justifice însă - având în vedere atât diferenţa mică a creşterii de luni faţă de vineri, cât şi revenirea de a doua zi - zarva din spaţiul public legată de acest subiect. Mai ales că, pe pieţele financiare interne, alte schimbări semnificative nu au fost. Iar invocarea tensiunilor din rândurile investitorilor străini de pe pieţele de producţie şi de consum nu are nicio bază. Sigur, investitorii străini, oriunde în lume, au nevoie de certitudinea că banii lor rodesc într-o ţară în care predictibilitatea le este asigurată sută la sută. Or, tocmai faptul că toţi ceilalţi indicatori economico-financiari nu au suferit schimbări legare de alegerile de duminică este o garanţie solidă. Da, s-a mai spus că un salt semnificativ a făcut şi ROBOR-ul. E adevărat. Numai că saltul invocat e făcut înainte de ziua de duminică şi pe deasupra a fost şi ponderat începând de luni. Cursul de schimb leu-euro, stâlp de rezistenţă al economiei româneşti, nu s-a înclinat deloc.
De altfel, este un fapt de multă vreme cunoscut că indicatorii economico-financiari sunt rezistenţi şi nu se înclină la semnale temporare.
