Actualul ciclu inflaţionist, deşi global, nu a lovit simultan toate ţările agitate de dezordinea preţurilor. Când a început inflaţia în România? În ianuarie 2021! După 12 luni de dezinflaţie exemplară... performanţă unică în întreaga Uniune Europeană pentru 2020! Decizia de liberalizare a preţului energiei electrice a transformat însă brusc dezinflaţia în inflaţie. Electricitatea, scumpită cu 18 la sută, a afectat preţurile de producţie şi mai departe preţurile de consum.
În primăvara lui 2021, când inflaţia globală ocupase deja spaţii întinse pe planetă, cele mai multe ţări din Uniunea Europeană abia se despărţeau de deflaţie. Germania, care plecase de la -0,7 la sută în decembrie, a urcat la +1,6 în ianuarie şi a ajuns la 2,1 la sută în aprilie. Itinerare asemănătoare au parcurs Spania, Franţa, Italia, Finlanda, Suedia şi alte opt ţări, care au marcat treceri semnificative de la minus la plus. Din deflaţie, în anticamera inflaţiei!
Semnificative, cu deosebire, au fost însă creşterile din ţările ale căror indicatori economici sunt comparabili cu cei ai României, care făceau notă separată în sensul că erau marcate cu cifre inflaţioniste în timp ce trei sferturi din Uniunea Europeană erau în deflaţie. Polonia plecase în decembrie de la 3,4 la sută şi urcase în aprilie la 5,1 la sută. Secondată de Ungaria, cu un traseu între 2,8 şi 5,2 la sută. Şi de Cehia, care avea o poziţie ceva mai bună, plecând de la 2,4 la sută în decembrie şi ajungând la 3,1 la sută în aprilie.
România avea poziţia cea mai bună. Înregistrase, în ianuarie 2021, o rată IAPC de 2,0 la sută, care a fost bine apărată. Barajele ridicate de BNR şi-au probat eficienţa, fapt ce a contribuit la prelungirea stagiului din anticamera inflaţiei, până când - începând din primăvara lui 2021 - riscurilor energetice aveau să li se adauge riscurile geopolitice şi alte numeroase riscuri şi incertitudini... FED-ul, Banca Centrală Europeană, alte mari bănci centrale vedeau atunci conturându-se un ciclu inflaţionist scurt, care să nu treacă de cumpăna anilor 2021-2022. S-au înşelat. Şi acum, după cinci ani, dezordinea preţurilor răvăşeşte încă planeta. România nu este ocolită.
...Luni, 7 aprilie, în şedinţa de politică monetară, CA al BNR a lăsat dobânda de referinţă neschimbată! Analizele direcţiilor de specialitate, care au fost dezbătute în Comitetul de Politică Monetară şi, apoi, în Consiliul din 7 aprilie, au concluzionat că „dobânda este atât cât trebuie să fie!“...
Cum s-a ajuns aici? În ianuarie 2023, când dezinflaţia abia se înfiripa, se impunea să fie sprijinită cu un întăritor. CA al BNR a decis atunci să ridice la 7,00 la sută dobânda de referinţă. Un nivel care asigura o creştere mai înceată a preţurilor fără să fie pus în pericol PIB-ul. „Sper că este ultima dată în cursul acestui ciclu inflaţionist când ridicăm dobânda“ - a subliniat atunci guvernatorul Isărescu.
În 2023 dezinflaţiei i-a mers bine. Rata anualizată a avut o descreştere viguroasă... de la 15,07 la sută in ianuarie la 6,61 în decembrie. La întâlnirile cu presa de la BNR jurnaliştii întrebau când se va trece la reducerea dobânzii. „Nu a venit nici măcar timpul să discutăm acest subiect!“ - a răspuns guvernatorul.
Timpul avea să vină în vara lui 2024. Iar semnalul a fost dat de creşterile tot mai încetinite ale preţurilor mărfurilor alimentare. De la o rată anualizată de 5,64 la sută în ianuarie s-a ajuns la 2,81 în martie. Iar de aici la 1,71 în iulie. O bază solidă pentru două decizii consecutive de reducere a dobânzii, prima în iulie, până la 6,75 la sută, iar următoarea în august, până la 6,50 la sută. De atunci un alt moment favorabil pentru reducerea dobânzii nu a mai existat.
Din vara lui 2024, viteza de înaintare a dezinflaţiei - racordată la ritmurile mai lente ale creşterii preţurilor pe măsură ce sunt tot mai aproape liniile strategice de ţintire - este tot mai mică. Şi cu încercări mai dese ale inflaţiei de a-şi relua cursul. O primă tentativă a fost in ianuarie 2024, o a doua in iulie, iar din octombrie până în decembrie s-a întors inflaţia. S-a întors spectaculos, pentru că fenomenul a găsit un cadru larg de desfăşurare, cuprinzând Statele Unite, Regatul Unit şi Uniunea Europeană. România a parat rezonabil şocul inflaţionist din octombrie-decembrie, în sensul că deşi a suportat trei luni de inflaţie, creşterea preţurilor a fost lentă. Mai departe, i s-a alăturat Cehiei în grupul celor patru ţări din UE care în ianuarie şi februarie 2025 au reuşit reintrarea în dezinflaţie.
Desigur, frecventele schimbări de etichete - într-un ciclu de degringoladă a preţurilor, cu multe faze, cu treceri din deflaţie în anticamera inflaţiei şi apoi în inflaţie, pe urmă în dezinflaţie, după care s-a întors inflaţia şi a impus noi eforturi pentru reluarea dezinflaţiei - au implicat reale dificultăţi în titrarea comunicatelor prin care autorităţile şi publicul primesc lună de lună informaţii referitoare la dinamica fenomenului care tulbură lumea toată. Iată de ce oficiile de statistică îşi justifică întru totul conservatorismul manifestat, cu firească încăpăţânare, în întocmirea comunicatelor despre mişcările preţurilor de consum. Conservatorism ce le fereşte de situaţiile în care ar fi obligate să schimbe titlurile comunicatelor ori de câte ori preţurile trec dintr-o fază în alta. De la inflaţie la dezinflaţie sau invers. Ori dintr-o extremă în alta - de la deflaţie la inflaţie - cum s-a întâmplat în primăvara lui 2021 cu 13 ţări din Uniunea Europeană.
Dacă, bunăoară, analizaţi comunicatul EUROSTAT cu ratele anualizate din septembrie 2024, ar putea să vă mire titlul care trimite... la inflaţie. Deşi 15 ţări - între care Irlanda cu 0,0 % - ajunseseră în anticamera deflaţiei. Alte trei ţări, între care România, erau în dezinflaţie. Nouă ţări, între care Cehia, Polonia şi Ungaria, acumulaseră din ianuarie şi până în septembrie un amestec de inflaţie şi dezinflaţie. Şi iată cum, derutaţi probabil de titlurile comunicatelor, câţiva formatori de opinie au menţinut „caldă“ informaţia că România ar fi fost „campioana inflaţiei în Uniunea Europeană“. Când de fapt România era în dezinflaţie!
Există o convenţie tacită între instituţiile de statistică din întreaga lume si beneficiarii de informaţii cu privire la titrarea comunicatelor. Un fel de alfabet ... universal. Prin urmare, şi Statistica noastră oficială, INS-ul, îşi intitulează comunicatele în spiritul acestei convenţii: „Inflaţia şi evoluţia preţurilor de consum“... Indiferent de fazele prin care trec mişcările preţurilor. Cum a fost din decembrie 2022 şi până în septembrie 2024, timp de aproape doi ani în care România a lăsat în urmă inflaţia şi a convieţuit cu dezinflaţia!
În toţi aceşti cinci ani, BNR - cu întregul arsenal de care dispune - a echilibrat etapă de etapă calmarea preţurilor, deodată cu stimularea economisirii prin creşterea ratelor dobânzilor la depozitele bancare şi cu un PIB sustenabil. Prin decizii care au susţinut: 1) calibrarea corectă a dobânzii de politică monetară; 2) asigurarea lichidităţii în sistemul bancar; 3) menţinerea nivelurilor actuale ale rezervelor minime obligatorii ale pasivelor în lei şi valută din instituţiile de credit.
Aceste decizii, ce exprimă în fond adecvarea politicii monetare la realităţile fiecărei etape, sunt departe de a fi fost adoptate numai prin referiri la mediul intern. Inflaţia e globală, e un flagel ce produce suferinţă lumii mari, aşa că atât analizele ce le-au precedat, cât şi voturile din Consiliu, au ţinut seamă de ce se întâmplă pe întreaga planetă, de interferenţele şi interacţiunile marilor bănci centrale, îndeosebi ale Fed şi BCE, dar şi ale celor din Cehia, din Polonia şi din Ungaria...
Trăim împreună sub presiunea unei inflaţii agresive - care muşcă zdravăn din venituri, făcând să scadă puterea de cumpărare a banilor - chiar dacă tendinţele dezinflaţioniste exprimă o legitate economică obiectivă. Ne stau în cale - cum se subliniază în Comunicatul CA al BNR din 7 aprilie - incertitudini şi riscuri legate de deficitele interne, de efectele de bază nefavorabile ale preţurilor produselor energetice şi alimentare, de contextul internaţional dificil. Perspectiva activităţii economice, în general, e în pericol să fie afectată de prelungirea războiului din Ucraina, a situaţiei din Orientul Mijlociu şi, totodată, de politicile comerciale încă incerte ale administraţiei americane, de măsurile adoptate ca răspuns de alte state. Cu atât mai mult, în actualele împrejurări, la stabilitatea preţurilor pe termen mediu, care să-i fie sprijin creşterii economice sustenabile, nu avem alternativă.
