Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: Locul nostru în economia globală

Adrian Vasilescu, BNR: Locul nostru în economia globală

Autor: Adrian Vasilescu

29.04.2015, 00:06 1223

Trei categorii de ţări se disting astăzi pe Terra: 1) ţări cu economii competitive puternice, viguroase, ce pot determina sau influenţa mersul lumii; 2) ţări care nu au forţa de a imprima direcţii în economia globală, dar au puterea şi voinţa de a se adapta cerinţelor eficienţei şi competitivităţii; 3) ţări care, dominate de imposibilitatea de a se adapta acestor cerinţe, se izolează în neputinţă şi sărăcie. Unde se încadrează România? Să influenţăm mersul lumii nu putem. Dar nici între cei izolaţi în neputinţă nu e locul nostru.

Suntem însă obligaţi să alegem: ori înaintăm către Zona Euro cu gândul limpede şi cu hotărârea fermă de a grăbi restructurările – şi nu folosesc întâmplător pluralul, pentru că sunt multe restructurări de făcut, de la bugetul ţării la balanţele externe şi de la calitatea creşterii economice la piaţa muncii –, ori vom fi nevoiţi să acceptăm o încetinire semnificativă a creşterii bunăstării. În acest context, criteriul cardinal este creşterea capacităţii noastre de a contribui la întărirea Uniunii Europene, lângă celelalte ţări partenere, cu un potenţial care să constituie un activ şi nicidecum un pasiv. Şanse avem. În primul rând, pentru că dispunem de o piaţă mare, a doua ca dimensiune din Europa Centrală. În al doilea rând, avem resurse nebănuite de creştere a productivităţii. În al treilea rând, avem un cert potenţial de inventivitate.

Marile probleme nerezolvate sunt însă încetineala în acceptarea schimbărilor cantitative şi a creşterii calitative. Fără soluţionarea acestor două mari probleme nu va putea fi ruptă definitiv România de trecutul ei. Bine ar fi fost să ne fi grăbit să facem toate aceste schimbări cât „timpul“ a fost frumos, în anii de boom de dinainte de criză. Acum, vom fi nevoiţi să le facem concomitent cu pregătirea noii faze de avânt din viitorul ciclu economic.

Ţările din prima ligă cultivă, de vreme îndelungată, un adevăr esenţial: acela că numai competiţia calitativă duce la performanţă. Mai departe, performanţa produce bunăstare. Dar nici competiţia, nici performanţa şi nici bunăstarea nu pot exista fără organizare. Surplusul de performanţă, uriaşă resursă de bogăţie a ţărilor dezvoltate, se bazează cu deosebire pe o bună organizare a muncii. Cele mai multe dintre companiile celebre în toată lumea, care de-a lungul timpului au aruncat serii întregi de spirite viguroase în vălmăşagul competiţiei economice, au învăţat să nu facă gesturi întâmplătoare. Şi, mai ales, să facă toate gesturile necesare. E bine că începem să râvnim la un astfel de stil de a face economie. E rău însă că ne adaptăm încet.

Economia oricărei ţări se recomandă prin ce produce: avioane, automobile, pălării, pâine, carne, servicii. Dar în spatele tuturor acestor mărfuri sunt oamenii, cu pregătirea lor, cu priceperea lor, cu mentalităţile lor, cu obiceiurile lor, cu sentimentele ori resentimentele lor şi cu capacitatea lor de a fabrica bunuri utile. Abia în al doilea rând înseamnă hale, maşini, tehnologii, bani. Dar dincolo şi de oameni, şi de maşini, e nevoie de o concurenţă care să ajungă la cote extrem de înalte, ca o componentă importantă a competitivităţii economice. Numai aşa piaţa, devenind concurenţială, se va uita şi de unde vin producătorii, dar cu deosebire şi încotro merg. Câştigători fiind cei care pot să producă mai bine, în condiţii de eficienţă maximă. Ţel care cere din partea societăţii româneşti un efort uriaş de grabnică restructurare, de eficientizare, de perfecţionare a întregii activităţi. Şi de adaptare în viteză a economiei la un sistem competitiv. Numai aşa, în anii imediat următori, ţara se va putea angaja într-o bătălie pe două fronturi: un front pentru însănătoşirea în continuare a bugetului, prin mai multă disciplină financiară, şi altul pentru consolidarea creşterii economice. Altfel, doar tăind cheltuieli de investiţii şi reducând restructurarea la disponibilizări de forţă de muncă, adaptarea se va produce încet. Mult prea încet.

AFACERI DE LA ZERO