Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: O toamnă atipică

Adrian Vasilescu, BNR: O toamnă atipică

Autor: Adrian Vasilescu

24.09.2014, 00:04 1432

Decalajele care ne despart de ţările avansate continuă să fie mari. De 25 de ani spunem că soluţia e reformarea economiei. Ne grăbim însă prea încet. Venituri reale sunt neîndestulătoare. Tot aşteptând schimbarea, fără ca ea să se producă, o mare parte a populaţiei îşi întăreşte convingerea că e condamnată la sărăcie. România continuă să deţină lanterna roşie a nivelului de trai în Europa.

Atât timp cât economia noastră e dominată de o eficienţă modestă şi de absenţa competitivităţii – multe companii, îndeosebi de stat, producând  pierderi în loc de profit – lucrurile se mişcă greu. Şi cât timp mulţi îşi doresc un stat al bunăstării generalizate, care să aibă grijă de toţi cetăţenii ţării, de la copii la bătrâni. În egală măsură. Pentru că e o iluzie.

Bunăstarea depinde în mare măsură de o organizare inteligentă a economiei. Or, o astfel de organizare nu va aduce bunăstare decât pentru cei care vor să muncească bine, să-şi asume riscuri, să facă treabă de bună calitate. Vocaţia lucrului bine făcut, care ar putea aduce un PIB întemeiat pe niveluri mai înalte ale productivităţii şi calităţii muncii, plus reducerea pierderilor, constituie condiţia esenţială pentru creşterea veniturilor reale şi pentru îmbunătăţirea ofertei interne. Un record de performanţe se impune cu atât mai mult acum, când România are de îndeplinit obiective de maximă urgenţă. Mai ales că nu ne mai putem baza, în niciun caz, pe deficite bugetare. Sau pe majorări ale deficitului de cont curent. De aici înainte, încurajarea unui consum cu mult peste ceea ce se produce în România, fără finanţări autonome acoperitoare, nu mai poate fi acceptată.

Am intrat într-o toamnă atipică şi radicalizarea reformelor nu mai poate aştepta. Soluţia însă nu poate fi decât regenerarea muncii. Doar un astfel de proces ne-ar aduce un nou mediu de afaceri, care să încurajeze şi să stimuleze competiţia în muncă, libera iniţiativă, asumarea riscului. În locul chiulului, delăsării şi înşelăciunilor. Mai departe însă, îndeosebi în aceste vremuri complexe, bunăstarea n-o vom putea obţine decât prin muncă performantă. Numai aşa oamenii vor avea case confortabile în care să locuiască, hrană îndestulătoare, condiţii bune pentru o muncă plină de roade.

Dar toate aceste lucruri n-au fost niciodată, nu sunt nici acum şi nu vor putea fi nici în anii care vin o temelie solidă pentru creşterea veniturilor. Atât timp cât nu se înregistrează un plus de productivitate şi eficienţă a muncii, nu au de unde să vină câştiguri în plus.

Normal ar fi ca firmele industriale, mai ales, să devină unităţi producătoare de profit, din care să plătească salarii mari şi să alimenteze cu fonduri întreaga societate, începând cu spitalele şi şcolile. Cum însă acum e preferată adeseori postura de unităţi de asistenţă socială, care să plătească salarii neacoperite cu productivitate şi producând pagube tot mai greu de acoperit, efectele dramatice ale acestei realităţi lovesc întreaga economie şi întreaga societate. Ieşirea din aceste capcane a devenit o problemă foarte grea. Dar va fi şi mai grea, tot mai grea, dacă vor interveni alte amânări.

Economia românească are nevoie acum de fortifiante. Pentru creşterea imunităţii. Ne-ar ajuta o suită de idei geniale? Nu neapărat. Rareori, în istorie, succesul economic a apărut după ce au fost puse în mişcare idei răsunătoare. Excepţiile, atunci când au existat, îndeosebi sub forma unor inovaţii epocale, au revoluţionat economia la scară mondială.  În rest, la nivelul unor ţări mari sau mici lucrurile s-au petrecut şi se petrec cu totul altfel. Evitarea greşelilor a adus bunăstare; înglodarea în greşeli a provocat depresiuni economice.

Pretutindeni pe planetă, guverne, patronate, sindicate, manageri, producători, consumatori cad continuu în plasa erorilor. Şi plătesc. Succesul economic le surâde doar acelor ţări  sau acelor companii care reuşesc să reducă drastic consumul de greşeli. Mai ales în momente de turbulenţe, cum sunt cele prin care trece acum lumea, reducerea consumului de greşeli devine o cerinţă capitală.

AFACERI DE LA ZERO