Miercuri, 23 ianuarie 2018, pe piaţa noastră valutară, moneda naţională a suferit o depreciere ceva mai accentuată, cu mult peste nivelurile înregistrate în celelalte zile din acest an. De la deprecieri de 0,08 bani sau chiar de 0,61 bani, cu o zi în urmă, am văzut o pierdere bruscă de altitudine cu 4,27 de bani. Aproape 1 la sută într-o singură zi. Judecând raţional, o cădere de 1 la sută nu e nicidecum un motiv de panică. Dar nu la noi.
Pe marile pieţe valutare ale lumii, astfel de deprecieri sunt frecvente, mai cu seamă la început de an, când investitorii caută să prindă „un loc în faţă”; de fapt, să-şi asigure un demaraj bun. La noi însă, în împrejurarea în care piaţa dezbaterilor publice arde, în plus fiind dominată şi de prea mult zgomot, căderea de 4,27 de bani a leului, faţă de euro, a avut un efect identic cu a turna gaz peste foc. Criticii de serviciu ai băncii centrale s-au grăbit să susţină că guvernatorul BNR, „în loc să fie preocupat de o intervenţie în sprijinul leului, îi dă un brânci ca să ajungă mai repede la vale”.
Am fost întrebat dacă această critică, adresată guvernatorului BNR, e adevărată sau falsă. Bineînţeles că nu este adevărată. A spune însă că e falsă e prea puţin. E ridicolă. Cum îmi probez afirmaţia? Analizând ce s-a întâmplat pe piaţa noastră valutară, pe pieţele valutare internaţionale şi de ce miercuri, 23 ianuarie, deprecierea leului, cu 4,27 de bani, a fost mai mare decât toată deprecierea adunată din prima zi bancară din acest an şi până marţi, 22 ianuarie.
Din 3 şi până în 22 ianuarie, zilele de depreciere le-au dominat pe acelea în care moneda noastră s-a apreciat. Cauze? Analizele serioase, făcute în acest interval, au lămurit pe deplin lucrurile. Ceea ce merită acum să subliniez, cu referire la ziua de 23 ianuarie, are legătură directă cu unul dintre cele mai mari câştiguri obţinute de leul nostru din decembrie 1989 şi până în prezent: convertibilitatea deplină. Cu un astfel de leu, o sută la sută convertibil, piaţa noastră valutară nu mai este numai naţională. E o piaţă deschisă, o piaţă funcţională, cu atribute internaţionale. Totodată, leul nu se tranzacţionează numai pe piaţa noastră valutară, ci pe toate pieţele internaţionale, 24 din 24 de ore, de dimineaţă până dimineaţă. Şi cum sunt mulţi lei în lume, care circulă pretutindeni, şi multe titluri de stat româneşti, în această „piaţă valutară universală”, deschisă continuu, leul este cotat alături de toate celelalte valute. Cele convertibile. Iar ceea ce s-a întâmplat pe pieţele internaţionale, în noaptea de marţi spre miercuri, s-a reflectat întocmai pe piaţa noastră, miercuri, 23 ianuarie, dimineaţa, la deschidere.
Voi detalia. Zgomotul mediatic produs la noi – în împrejurarea în care câteva voci, aceleaşi, apar zilnic în spaţiul public cu poveşti (fără niciun fel de dovezi) potrivit cărora „BNR manipulează cursul de schimb”, ori „băncile fac trucaje în piaţa monetară, măsluind ROBOR-ul, cu ştirea şi cu implicarea Băncii Naţionale“ – în asociere cu semnalele din presa internaţională privind şocul produs de OUG 114/2018 contribuie la internaţionalizarea îngrijorărilor ce şi-au făcut loc, în acest început de an, pe pieţele noastre financiare. Aşa că încrederea câştigată greu, chiar dacă nu a fost pierdută, a fost cel puţin pusă sub semnul întrebării. Iar şocul s-a produs pe pieţele internaţionale.
În noaptea de marţi spre miercuri, în rândul investitorilor internaţionali prezenţi pe aceste pieţe, care deţin nu doar miliarde de lei, ci şi numeroase titluri de stat denominate în lei, s-au manifestat unele tendinţe de vânzare. Sigur, când unii vând, alţii cumpără, aşa că circulaţia leilor şi titlurilor de stat în lei a continuat, dar tevatura produsă şi-a făcut efectul. Moneda noastră s-a depreciat faţă de moneda unică europeană până la 4,77-4,78 de lei pentru un euro. Dimineaţă, la Bucureşti, când s-a deschis piaţa noastră valutară, tranzacţiile au început tocmai… De unde credeţi? De la 4,77 de lei pentru un euro. Spre prânz a intervenit o uşoară ameliorare, până la 4,75 de lei pentru un euro, dar deprecierea n-a coborât sub 1 la sută.
Amintesc că rata de schimb leu-euro o stabileşte piaţa, ţinând seama de realităţile dintr-un moment ori altul: câtă valută e cerută, câtă valută e oferită la schimb, contra lei, cum evoluează deficitul balanţei de plăţi şi aşa mai departe. Toţi aceşti factori influenţează direct cursul valutar, determinând atât direcţia de mers şi nivelul până la care urcă sau coboară, cât şi momentul în care se produce o mişcare sau alta pe piaţa noastră valutară. Aici sunt cauzele. Şi intervenţiile împotriva lor, cu efecte benefice, tot în acest cadru se produc. Dar când în joc intră piaţa internaţională, în momente în care încrederea e pusă la îndoială, efectul e implacabil.
