„Şoimii de la Sintra“ - cum, de câteva zile, sunt numiţi de presa economică şefii băncilor centrale din Statele Unite al Americii şi din zona euro - şi-au reînnoit jurămintele din 2022 că se vor bate până la capăt cu inflaţia. Evenimentul s-a petrecut la Forumul de Politică Monetară din Portugalia - găzduit de Banca Centrală Europeană - la care au fost invitate şi delegaţii ale unor mari bănci centrale din lume. Ce înseamnă „până la capăt“? Jerome Powell, de la Fed, are în vedere revenirea în ţinta de 2,00 la sută şi obţinerea de dovezi solide că dezordinea preţurilor nu se va întoarce. Christine Lagarde, de la BCE, a mers mai departe. Pentru Banca Centrală Europeană ţinta este ca rata pe douăsprezece luni a creşterii preţurilor să coboare sub 2,00 la sută.
De la Sintra operatorii din pieţele financiare aşteptau un semn de pace cu inflaţia, ce şi-a pierdut din avânt, dar au aflat că războiul cu preţurile continuă. E adevărat că inflaţia s-a transformat în dezinflaţie, că în Statele Unite rata anualizată a scăzut de la 3,30 la sută în mai la 3,00 la sută în iunie iar în zona euro de la 2,6 la 2,5 la sută, dar cele două bănci centrale aşteaptă şi alte confirmări că nu vor urma noi puseuri inflaţioniste. Deja e discutabil dacă BCE, în septembrie, va face a două mutare pe tabla de şah a politicii monetare, după ce în iunie a redus dobânda-cheie cu 0,25 de puncte de bază. Mai degrabă, în actuala conjunctură, într-o lume dominată în continuare de riscuri geopolitice si geoeconomice, are prioritate calmarea inflaţiei pentru un timp mai îndelungat!
Aspiraţia către un mod de viaţă într-un climat neinflaţionist, iniţial „pe un orizont mediu de timp“, apoi „pe termen mediu spre lung“, o regăsim dezvoltată în Raportul BNR pe 2023. Analiza pleacă de la „asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor“. Concluzia fiind că îndeplinirea acestui obiectiv, „fundamental“ cum îl defineşte legea, este cea mai bună contribuţie pe care politica monetară - principala atribuţie a BNR - o poate avea la creşterea durabilă a economiei. Dublată totodată de cerinţa îndeplinirii unui alt obiectiv, cel al stabilităţii financiare, a cărui însemnătate a crescut semnificativ în anii din urmă. Şi care continuă să crească.
Politica monetară însă nu este un dat. Cum nici stabilitatea financiară nu este un dat. Nu există magazine de unde să le cumperi, nu există bănci de unde să le împrumuţi. Soluţia este numai una: să fie proiectate în propriile laboratoare. Cu referire la politica monetară, legea zice expres: elaborarea şi aplicarea acestei politici se înscrie între principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a României. Fapt ce impune să fie obţinute două mari performanţe: o calitate superioară a elaborării şi o calitate superioară a aplicării.
Onorarea acestor răspunderi - pentru care Banca Naţională acţionează într-un cadru macroeconomic şi financiar dificil - costă mult! Sunt multe plăţi de făcut, şi niciuna nu poate fi evitată, fiindcă unele sunt consfinţite în lege iar altele sunt impuse de managementul operaţiunilor din pieţele monetară şi valutară. Ce plăţi sunt impuse de lege? BNR, bunăoară, care atrage depozite de la instituţiile de credit, este obligată să plătească dobânzi în contrapartidă. Sau deschide depozite pentru instituţiile de credit, în conturile lor de la BNR, în baza regimului rezervelor minime obligatorii, pentru care de asemenea „bonifică dobânzi“. Totodată, primeşte încasările pentru contul curent al Trezoreriei Statului, deschis la BNR pe numele Ministerului Finanţelor, „şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont“. În 2023, cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 3,1 la sută, taxele şi comisioanele cu 23,2 la sută, în timp ce sumele pentru plata personalului au scăzut cu 4,1 la sută.
Acolo unde sunt plăţi de făcut, si la BNR sunt destule, logica economică impune să fie acoperite cu încasări. În 2023, încasările au crescut cu 12,6 la sută, totalizând 10,9 miliarde de lei. Cele mai multe - 97,6 la sută - fiind obţinute din operaţiunile legate de rezervele valutare internaţionale. Din diferenţa dintre încasări şi plăţi, cu un surplus semnificativ în contul încasărilor, a rezultat profitul de 2,4 miliarde de lei, din care Banca Naţională a virat bugetului de stat 1,9 miliarde lei.
Cercetările specialiştilor din Banca Naţională, analizele lor, cărţile publicate constituie baza strategiilor de politică monetară şi de stabilitate financiară. Un nou volum scris de trei experţi din Direcţia de stabilitate financiară, Florian Neagu, Matei Kubinschi şi Alexie Alupoaie, a făcut obiectul unei interesante dezbateri, săptămâna trecută, la BNR. Guvernatorul Isărescu - plecând de la mesajul acestei lucrări - a extins analiza şi a făcut trimiteri la experienţe, la dialoguri purtate cu personalităţi din prim-planul vieţii financiar-bancare internaţionale, din care s-au consolidat idei, concepţii, soluţii folositoare Băncii Naţionale a României. La un moment dat şi-a amintit că anul trecut a fost întrebat de şefa FMI, Kristalina Georgieva, dacă îl preocupă rezultatele financiare din bilanţul BNR. I-a răspuns, deschis, că la BNR profitul, rezultatele financiare în general sunt preocupări de prim-ordin. Din trei motive: 1) de rezultatele financiare, de profit în primul rând depinde credibilitatea unei bănci centrale; 2) depind fondurile din care sunt plătiţi salariaţii, cei care asigură calitatea politicii monetare şi care asigură stabilitatea financiară! Şi care - dacă ar fi remuneraţi incorect, ei fiind specialişti de talie internaţională - ar fi licitaţi de bănci centrale sau de instituţii financiare din întreaga lume; 3) pentru ca BNR, dacă ar avea pierderi în loc de profit, i-ar provoca ţării o problemă fiscală.
Pentru BNR, banii încasaţi sunt mijloc şi nu scop în sine. Deşi - în măsura în care contribuie la consolidarea independenţei băncii centrale, rezultatele financiare dobândesc si un scop. Independenţa îi este conferită de Lege. Din care citez: „Banca Naţională a României este o instituţie publică independentă“. Este un credit pe care i-l acordă Legea, pe care BNR îl garantatează şi cu activele din bilanţ.
