Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: Punem punct crizei în 2021?

Adrian Vasilescu, BNR: Punem punct crizei în 2021?
08.07.2020, 00:05 2240

Unicul reper cert, privind dinamica PIB-ului în timpul crizei actuale, are în vedere primele trei luni din acest an. Ştim, deci, că România s-a înscris între puţinele ţări din Uniunea Europeană cu o creştere economică plus în T1/2020, de 0,3 la sută faţă de T4/2019. În rest... doar prognoze! Una îngrijorătoare, pentru trimestrul pe care l-am încheiat la 30 iunie, potrivit căreia ar fi avut loc o contracţie economică drastică. Alta, ceva mai liniştitoare, cu ochii la trimestrele trei şi patru, în care se prevede că vom recupera ceva din căderea suferită în al doilea trimestru, fără ca la sfârsitul anului PIB-ul să ajungă pe plus. Speranţele fiind rezervate pentru anul viitor.

Tot mai multe informaţii, adunate în vremea din urmă, converg către certitudinea că în 2021 vom ieşi  din recesiune. Şi, chiar dacă unele analize sunt ceva mai pesimiste, prognozele (interne şi externe) conţin o notă de  optimism. Pentru anul viitor, desigur. Fără ca nimeni să ştie ce gânduri, pentru 2021, are virusul care mătură acum planeta.

Aşa că, făcând abstracţie de surprizele pe care ni le-ar putea rezerva dinamica pandemiei, ce a provocat criza actuală, ar fi bine dacă am putea să luăm în calcul şi un factor ce nu mai ţine de destin, ci de ceea ce vrem noi să facem. Asta ar însemna ca întreaga societate românească să întoarcă spatele dilemei optimism-pesimism; să sfideze prognozele, ce conţin inevitabil nu doar o marjă de eroare, ci şi o doză de iluzie, ca să facă o ţintă (precizez: nu prognoză, ci ţintă) din ieşirea din recesiune în 2021. Pariul cu istoria l-au câştigat, în cele mai multe împrejurări, popoarele care au reuşit să nu fie intimidate de provocări. La urma-urmei, când fenomenele din natură şi procesele din pieţe îţi sunt favorabile, nu e mare ispravă dacă o ţară adaugă  niste procente creşterii sale economice. Important este să arate că poate să facă asta când şi natura, si pieţele îi sunt potrivnice.

Acum, şi natura, şi pieţele ne sunt potrivnice. Suntem în faţa unei mari provocări. De ce nu ne-ar intra în cap ideea unui pariu cu istoria!?!... Ar fi foarte complicat să facem  ca bătălia cu recesiunea să fie dominanta anului în curs?...

Fără îndoială, ar fi foarte complicat! Căci o astfel de bătălie va putea fi câştigată numai dacă va fi purtată pe mai multe fronturi. Iar obstacolul cel mai greu de trecut nu are nicio legătură cu pandemia, ci cu mentalităţile din companiile necom­petitive. Pentru că, în economia noastră, nu  de azi-de ieri purtăm po­vara companiilor necompetitive, ci de vreme îndelungată. Criza actuală doar le-a amplificat dificultăţile sau ...ne­pu­tinţa.

De treizeci de ani, de când ne racordăm la economia de piaţă, fără să-i înţelegem bine legităţile şi rigorile, ţara nu prea a deranjat companiile în cauză. Acum ar fi momentul să fie chemate la raport. Timpul romantismului economic a trecut iar bugetul ţării nu are resurse să acopere risipa. Şi cum, în principal, pierderile sunt cauzate de risipă, asaltul împotriva acestei redute nu mai poate întârzia.

Sigur, împotriva acestei idei ar putea fi invocată chiar economia de piaţă. O economie declarată funcţională de Uniunea Europeană, chiar dacă nu este şi competitivă, cu 700.000 de companii în care cele mai puţine sunt ale statului, cele mai multe fiind rezultatul iniţiativei private, având capital privat. Aşa că ţara nu are nicio treabă cu ce se întâmplă  în interiorul acestor companii. Adevărul este că astfel de idei chiar le umblă prin capete multora dintre bravii patroni ai nenumăratelor întreprinderi care continuă să trăiască într-un alt secol. Fără să se întrebe ce sacrificii face ţara ca ei să plătească numai 10 la sută impozit şi să-şi încaseze dividendele cu taxe modice. Şi mă opresc aici cu avantajele de care se bucură ei din partea societăţii.

Va fi însă greu să scăpăm de deficitul de competitivitate atât timp cât se vor menţine, în multe dintre companiile acestei ţări, private ori cu capital de stat, incompetenţa unei mari părţi a managerilor, lucrul de mântuială, consumurile aiurea de resurse energetice şi materii prime. Pentru că, în niciun caz, o schimbare de substanţă în economie nici nu e posibilă fără cucerirea de noi pieţe, în condiţii de concurenţă şi costuri adevărate. Restructurarea aşteptată înseamnă să fie puse în funcţiune aceste pompe de oxigen de care economia românească are nevoie vitală. Numai aşa vom ajunge la un model eficient de creştere economică plus, care să pună în mişcare un sistem complex de mijloace aducătoare de profit.

România are nevoie acum, mai mult decât în alte împrejurări, de creştere economică. Dar nu de o creştere bolnavă, cum am mai avut, ci de o creştere sănătoasă. Câştigarea bătăliei cu recesiunea nu va fi însă posibilă fără o nouă cultură economică, orientată spre piaţă. Un tip de cultură care să asigure o succesiune de alegeri bine făcută: ce se produce, pentru cine, cât, cum, totul subordonat profitului. În întregul sistem economic, de la menaje şi întreprinderi la servicii. Şi totul începând de la capitalul investit. Într-un cadru general dominat de voinţă, înţelegere socială şi, în fine, de investitori interni care să asigure urcuşul. Şi de mai mulţi investitori străini, pe care i-am putea atrage prin legi bune şi stabile, într-un climat economic intern avantajos şi prin sisteme optime de valorificare a investiţiilor, pentru că asta caută ei în actuala lume incertă şi riscantă. Bătălia pentru investiţii va fi tot atât de grea ca şi aceea cu risipa.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO