Consiliul Concurenţei şi-a reiterat suspiciunile din 2008 - pe care acum o lună le-a şi făcut publice - că ROBOR-ul ar fi fost manipulat. Sunt învinuite zece bănci mari. Cele cu atribuţii în formarea acestui indicator.
Investigaţia a fost deschisă în noiembrie 2022. Ordinul instanţei judecătoreşti în baza căruia s-a trecut la o cercetare extinsă are în vedere perioada cuprinsă între ianuarie 2018 şi iunie 2025. Raportul, încheiat deja şi trimis celor zece bănci încă de la începutul lui aprilie, va face obiectul unei confruntări între sectorul bancar şi Consiliul Concurenţei în ultima săptămână a lunii mai.
Ipoteză: un ROBOR mai scump - obţinut prin manipulare - ar fi asigurat, în avantajul băncilor, dobânzi mai mari la credite. Şi deci încasări mai mari în conturile băncilor, care să le sporească substanţial profiturile.
Nota Bene! Nu am citit Raportul Consiliului Concurenţei. Obiectul analizei de faţă îl constituie comunicarea cu publicul a instituţiei care a investigat şi care a încheiat raportul. Şi, în aceeaşi măsură, ecoul pe care l-a avut în spaţiul public!
FLUCTUAŢIILE INFLAŢIEI ŞI LEGÂTURA LOR CU ROBOR
Investigaţia în curs este a treia din ultimii 18 ani. Suspiciunile fiind aceleaşi de fiecare dată: că băncile s-ar fi înţeles să „aranjeze“ ROBOR-ul după cum le sunt interesele... legate de profit.
Prima anchetă, declanşată de Consiliul Concurenţii, a avut ca obiect scumpirea ROBOR-ului în 2008. Rezultatul a fost dat în 2013. ROBOR-ul nu a fost falsificat. Băncile au probat că inflaţia mare din 2008 - cel dintâi dintre canalele prin care criza de la sfârşitul celui de al doilea deceniu al actualului secol a intrat în România - a determinat scumpiri excesive ale ROBOR-ului. Ratele zilnice au înregistrat atunci recorduri absolute de creştere!
A doua anchetă, iniţiată de Comisia Economică a Senatului, s-a desfăşurat în 2019. Dezbaterile au avut loc rareori în incinta Comisiei Economice. De cele mai multe ori... cadrul preferat a fost spaţiul public. De altfel, şi rezultatele s-au rezumat la acuzaţii publice. Fără să se fi ajuns şi la un verdict oficial.
Acum se apropie de final a treia investigaţie. În arenă a reintrat Consiliul Concurenţei. Extinderea verificărilor pe o durată atât de lungă ar putea să fi avut în vedere şi reexaminarea mişcărilor ROBOR-ului de-a lungul anului 2019?
Probabil că răspunsul corect la această întrebare nu-l vom afla niciodată! Dar nici un răspuns corect referitor la dinamica ROBOR-ului în 2018 - 2019 (primii doi ani ce au fost cuprinşi în calendarul investigatiei) nu va putea să fie dat vreodată fără o analiză profundă şi complexă a inflaţiei „provocate“ din 2017 - 2019. Voi reveni în următoarele paragrafe asupra acestui aspect. Şi, în general, la fluctuaţiile inflaţiei şi la legătura lor structurală cu ROBOR. Sper că mi s-a părut, doar, ascultând comentariile de la vârful Consiliului Concurenţei, că şi-a făcut loc un accent ironic cu referire la capacitatea inflaţiei... de a „manipula“ ROBOR-ul.
De o însemnătate cardinală sunt şi alte întrebări. Răspunsurile vor fi cunoscute abia după ce va fi finalizată examinarea tuturor evenimentelor legate de realitatea pieţei monetare într-o perioadă atât de lungă şi atât de agitată. De partea cui va înclina balanţa? Important este să încline de partea adevărului! Va fi însă greu, dacă nu imposibil, să se ajungă la adevăr fără o analiză comparativă atât a tuturor scumpirilor, cât şi a tuturor ieftinirilor ROBOR-ului. Am făcut o astfel de analiză înainte de a scrie acest comentariu. Concluzia e relevantă! Pentru că ROBOR-ul, în tot acest răstimp, nu doar s-a scumpit, ci s-a şi ieftinit...mulţi ani la rând. Şi, de fapt, mai mult s-a ieftinit decât s-a scumpit.
Se impune aşadar o examinare amănunţită, într-o oglindă fidelă, a realităţii pieţei monetare! Pentru că va fi necesar să fie luate în consideraţie toate aspectele relevante referitoare la influenţarea ROBOR-ului de către: inflaţia din octombrie 2017 - mai 2018; dezinflaţia din iunie 2018 - decembrie 2020; inflaţia din ianuarie 2021 - noiembrie 2022; dezinflaţia din decembrie 2022 - septembrie 2024; şocul inflaţionist din octombrie - decembrie 2024; dezinflaţia din ianuarie - aprilie 2025 şi şocul inflaţionist din mai - septembrie 2025! Numai în temeiul unei astfel de analize adevărul ar avea cum şi de unde să se închege.
Cea mai accesibilă uşă către adevăr este realitatea pieţei monetare. Anii de mari schimbări prin care a trecut societatea noastră, între momentele de calm şi şocurile inflaţioniste, ne-au lăsat o experienţă elocventă. O experienţă acumulată în condiţii reale, într-o lume în care cele mai puternice bănci centrale - în împrejurări diferite de ale noastre - au socotit că fac bine „ieşind din normalitate“ şi au alunecat cu dobânzile directoare spre zero. În această lume, fără să se distanţeze periculos de ceea ce au făcut alte bănci centrale, BNR a căutat şi a găsit drumul pentru a-şi aplica propria strategie.
O STRATEGIE CARE ŞI-A PROBAT EFICIENŢA
Dacă vineri ce a trecut, bunăoară, în şedinţa de politică monetară, BNR a ales să nu urce dobânda pentru a se confrunta „mai de sus“ cu o inflaţie agitată, mizând în continuare pe o rată real negativă - sub cota inflaţiei! - temeiul este că această strategie şi-a dovedit deja eficienţa. Şi încă un argument: banca noastră centrală acordă cea mai mare importanţă calibrării adecvate a dobânzii proprii, pe care o reglează în baza unei evaluări multidisciplinare, inclusiv din perspectiva folosirii respectivului indicator ca reper al dinamicii ROBOR-ului. Un reper vizibil în toate împrejurările, certificat de realitatea pieţei monetare, pentru că de regulă ROBOR-ul îşi ordonează valorile în jurul dobânzii cheie!
Am analizat toate mişcările ROBOR-ului, zi de zi, din ianuarie 2018, de unde a început investigaţia Consiliului Concurenţii. Până în iunie 2025, unde a fost trasă linia finală. Şi chiar mai departe, până la zi, pentru că şocul inflaţionist din mai - septembrie 2025, dezinflaţia din octombrie 2025 - februarie 2026 şi reîntoarcerea inflaţiei în martie 2026 probează concludent legătura strânsă dintre dobânda de politica monetară, ratele inflaţiei şi evoluţia ROBOR-ului.
Între iulie 2025 şi luna mai, anul în curs, ca şi în toate celelalte etape cuprinse în intervalul ce face obiectul investigatiei, din ianuarie 2018 până la 30 iunie 2025, nu se evidenţiază vreo preocupare a celor zece bănci de a se ascunde după şocurile inflaţioniste. Şi nici după perioadele obişnuite de creştere grăbită a preţurilor. Deşi învinuirile ce li se aduc trimit mai degrabă la încercări de a face din astfel de împrejurări „plapumă“ cu care să-şi acopere „apetitul“ de care sunt suspectate... pentru un ROBOR scump. În etapele cu preţuri de consum în creştere ROBORUL ori a crescut încet, ori a stat pe loc sau chiar a scăzut! În timp ce, în episoadele de dezinflaţie, a scăzut în toate împrejurările!
Este de remarcat, în acest sens, segmentul de cerc pe care l-au format mişcările ROBOR-ului din mai 2025 până mai 2026. În mai 2025 au fost tensiuni politice. Cursul de schimb leu-euro, care a trecut peste „pragul psihologic“ de 5,00 lei, a împins în sus şi inflaţia. In iulie a explodat electricitatea, în august au crescut TVA-ul şi accizele. În septembrie au fost efecte de runda a doua. Timp de cinci luni, din mai până în septembrie, a fost marcat un şoc inflationist care a dublat rata anualizată a inflaţiei. S-a dublat şi ROBOR-ul? Nicidecum! Segmentul de cerc format de mişcările ROBOR-ului este proba cea mai concludentă. Cu atât mai mult cu cât toate celelalte mişcări ale ROBOR-ului, din septembrie 2017 şi până în aprilie 2025, au închis cercul!... Cercul probelor statistice.
Au falsificat băncile ROBOR-ul... scumpind-ul? Cu scopul unui profit mai mare din credite mai bine remunerate? Asta ar fi o cheie. Lângă o altă cheie: aceea că, începând din 2010, de ROBOR depinde în mare măsură dacă scad sau cresc ratele creditelor cu dobânzi variabile. Şi cum în dezbaterile publice este recirculată opinia că băncile sunt interesate de un ROBOR mai scump... acestei opinii i se asociază presupunerea că l-ar obţine prin manipulare. Ambele chei sunt însă tocite...!
