♦ Călin Georgescu: 22,94%. Elena Lasconi: 19,18%. Acesta este rezultatul primului tur al prezidenţialelor ♦ De cum va arăta votul de duminică va depinde calea pe care o va lua România, nu pentru cinci ani, cât este mandatul preşedintelui, ci pentru o generaţie ♦ Pentru că, atunci când distrugi podurile pe care abia le-ai construit, când distrugi punţile, acestea nu mai pot fi refăcute sau, ca podul de la Giurgiu, vor fi refăcute în 30 de ani.
Traian Băsescu nu a fost un preşedinte iubit de toţi, iar, la final, nu a mai fost iubit de nimeni. Umorul lui de mahala era însă copleşitor. El nu zicea: mergeţi la vot şi mă votaţi pe mine! El zicea: „Vă îndemn să mergeţi la vot“ şi apoi, ridicând glasul: „Şi să votaţi bine!”
Am acoperit multe campanii electorale, ca reporter pe zona politică, şi-mi amintesc că în toate au fost tensiuni mari, pentru că politicienii, la fel ca fotbaliştii, nu vor să piardă. Dar cine vrea să piardă în lumea asta? Totuşi unii pierd. Am aflat de la colegii mei că am pierdut, într-o săptămână de criză, 250 de lei din contribuţia mea la Pilonul II şi ca mine alte 8 milioane de contribuitori. Pentru că perspectiva ieşirii din UE şi din NATO îi înspăimântă pe cei care ştiu cum se fac banii, cât de greu se fac şi cât de uşor se pierd. Nu ştiu cum e cei care au bani puţini, iar pentru ei salvarea este „Cel de sus” şi iată că Mesia a revenit pe un cal alb, deşi, pentru cine nu ştie, Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgar şi nu s-a pus pe TikTok călărind un cal alb. Acum, mai ştii, dacă trăia în zilele de azi, Mântuitorul ar fi mers, poate, şi cu un papamobil. Şi zice Biblia: „Şi a făcut şi a dres, a făcut minuni, îi învia din morţi şi pe ăia care erau vii, şi a spus nişte chestii şi toată lumea a crezut în el!”. Iată că unii, şi mulţi încă, cred şi azi în noul Mesia coborând pe pământ, desigur, potrivit vremilor.
De ce cred ei azi în el, noul Mesia, ştim, dar nu mai e timp de reproşuri.
Problema este simplă. Am văzut scandaluri nenumărate în lumea politică pentru că eram reporter pe politică. Dar niciunul, nici dintre buni, nici dintre răi, nu a pus în discuţie drumul spre Europa, spre care ţara asta tânjeşte de 300 de ani.
Nu sunteţi filologi, aşa că vă spun. Păi, până la 1820, sper să nu mă înşele mintea, limba oficială în Moldova şi în Ţara Românească era greaca. În aşezămintele domneşti (facultăţile de azi) materia se preda în greacă, cu profesori greci. Preoţii slujeau în limba greacă, deşi nimeni nu înţelegea ce spun. Dacă voiai să faci o traducere din Montaigne, o făceai în greacă, nu în română. A trebuit să vină Gheorghe Lazăr şi să zică: limba este româna, această limbă este oficială, va fi predată în şcoli şi toate actele emise de stat vor fi în română.
Şi apoi societatea a evoluat: trei centre de admiraţie a avut România: cultura germană, cultura franceză şi cultura italiană. De aceea limba română este atât de melodioasă, pentru că a luat câte puţin de la fiecare. Vi se pare că vreuna din culturile pe care strămoşii noştri le-au admirat vine de la est? Şi atunci ce înseamnă întoarcerea la trecutul glorios şi ruperea legăturilor cu toţi ceilalţi?
Elena Lasconi nu are acum, matematic, voturile ce-i trebuie pentru a câştiga: toate calculele arată că nu le are. Le poate obţine de la cei care nu au votat. Aşa că, dacă nu aţi votat, dar nu vreţi să ne întoarcem într-un trecut care nu este al nostru, mergeţi să votaţi ca să nu regretaţi după.
