Economistul Eugen Rădulescu a publicat în weekend, pe Facebook, o postare în care analizează situaţia României, spunând că ţara este încă în pericol de a fi retrogradată de agenţiile de rating, iar tensiunile la nivel politic şi sindical blochează reformele necesare.
Consilierul guvernatorului BNR analizează şi care sunt riscurile la care România ar fi expusă odată cu retrogradarea în categoria „junk”: Fuga capitalurilor, deprecierea cursului şi creşterea dificultăţii în finanţarea datoriei.
Tot el mai precizează că jumătate din datoria publică a României este în valută, iar acest procent ar putea creşte în cazul deprecierii monedei naţionale, episod declanşat de o posibilă panică privind direcţia financiară a ţării.
Vedeţi mai jos postarea integrală:
Încet, dar tot mai sigur, ne îndreptăm spre dezastru. PNRR se va încheia fără ca România să beneficieze de ultimele tranşe. Demenţa politicienilor a ajuns la paroxism: după ce PSD a îngropat finanţele publice prin politica sa dincolo de iresponsabilă din 2024 şi s-a opus cu o îndârjire sinucigaşă oricărei reforme cât timp a făcut parte din guvern, acum acţionează pentru a fi sigur că S&P ne va coborî în categoria ţărilor „nerecomandate investiţiilor”. Întâi a făcut praf legea ANI, iar acum este ferm împotriva legii privind salariile din sectorul public, unde luptă cot la cot cu sindicatele – care vor fi părtaşe la îngroparea economiei şi a oricărei şanse de mai bine pentru mai bine de un deceniu de acum încolo.
Eu sunt siderat de inconştienţa sindicatelor. Va să zică, menţinerea nemodificată a veniturilor nominale pentru o parte a salariaţilor din sectorul public este absolut inacceptabilă, da? Când ţara a depăşit 60% din PIB datorie publică, iar deficitul se înţepeneşte undeva pe la 6% din PIB într-un an, cine şi cum anume visează aceste sindicate că le va îmbunătăţi veniturile în anii care urmează? Domnilor, treziţi-vă! Vor urma scăderi dramatice de venituri nominale, şomaj, inflaţie cu două cifre – iar asta pentru mulţi ani de aici înainte!
Jumătate din datoria noastră publică este în valută. La cursul de azi, cam 30% din PIB. Doar că, după ce ţara nu va mai fi recomandabilă investiţiilor, cursul valutar se va duce de-a berbeleacul, iar datoria în valută se va umfla. Capitalurile vor ieşi din România, spre încântarea decerebraţilor care vor să rămânem cu industria calului şi să mâncăm fructe de pădure. Nu vor mai fi nici de-astea – vom mânca iarbă şi scoartă de copac.
Eu personal nu cred că smintiţii care ne împing în această direcţie chiar vor câştiga vreodată alegerile. Şi dacă o vor face, tot acelaşi va fi dezastrul, dacă nu cumva mai mare, pentru că, până la urmă, problema care se pune este: cine plăteşte? Domnul acela care spunea liniştit că îl doare în organul genital de deficit? Sau şeful acelui partid care se declară „antisistem”, care nu a muncit nici măcar o zi în viaţa lui şi singurul lucru la care se pricepe este să huiduie? Singura speranţă rămâne în Curtea Constituţională, care poate declara neconstituţionale creşterea preţurilor şi deprecierea leului…
