Eveniment

Cum ar trebui discutată conversia creditelor în franci elveţieni la cursul istoric. Cu ce date ar trebui să vină băncile pentru a vedea care sunt “pierderile” celor cu împrumuturi în franci, faţă de cei cu credite în euro sau lei

Cum ar trebui discutată conversia creditelor în franci elveţieni la cursul istoric. Cu ce date ar trebui să vină băncile pentru a vedea care sunt “pierderile” celor cu împrumuturi în franci, faţă de cei cu credite în euro sau lei

Autor: Cristian Hostiuc

09.10.2016, 20:37 5144

Cătălin Zamfir - PNL, Ana Birchall - PSD şi avocatul Gheorghe Piperea sunt hotărâţi să treacă prin Parlament legea privind posibilitatea conversiei în lei a creditelor în franci elveţieni la cursul istoric al francului. Cei mai mulţi susţin ca această conversie să fie făcută la cursul din momentul acordării creditului de către bancă.

Dacă ne uităm cum au evoluat lucrurile la Legea dării în plată, putem paria pe voinţa iniţiatorilor, partidelor şi Parlamentului de a vota o asemenea lege, mai ales că nimeni nu-şi permite un vot negativ în campania electorală.

Ţinute pe margine, băncile nu sunt de acord cu această conversie, invocând pierderile pe care le-ar suferi. Sergiu Oprescu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor spune că Legea dării în plată este un mic val faţă de această nouă lege. (Conducerea ARB despre conversia creditelor în valută la curs istoric: Avem credite în valută date populaţiei de 11 mld. €. Vă imaginaţi ce va fi pe piaţă dacă o să-i schimbăm pe toţi în lei)

Avem credite în valută date populaţiei de 11 miliarde de euro. Vă imaginaţi ce va fi pe piaţă când o să-i schimbăm pe toţi în lei?, spune Oprescu.

Conversia ar determina o pierdere imediată pentru bănci din diferenţa de curs valutar şi creează probleme şi cu închiderea poziţiilor valutare, a menţionat el.

Bancherii cred că toată lumea, începând de la parlamentari până la clientul care a luat creditul, trebuie să ştie ce înseamnă închiderea poziţiilor valutare, cum se va modifica bilanţul unei bănci în funcţie de această conversie şi ce pierdere va rezulta pentru bancă în final.

Asta arată că încă sunt două lumi paralele.

Din păcate, până în prezent nicio bancă, niciun bancher, nici Asociaţia Română a Băncilor şi nici Consiliul Patronatelor Bancare nu a venit în faţa publicului, a parlamentarilor, cu o simulare a evoluţiei în timp a unui credit ipotecar sau de consum în franci elveţieni, în euro sau în lei, din momentul acordării până în prezent.

Pe piaţă bancherii aruncă cu cifre mari, dar nu au pus pe masă o simulare care să arate care sunt “pierderile” celor care au luat credite în franci, în euro, versus cei care au luat împrumuturi în lei şi care nu au suferit o pierdere valutară în creşterea cursului francului sau al euro.

Când se pune în discuţie conversia la un curs istoric, trebuie văzute şi “pierderile” fiecăruia în timp, asta poate pentru a-i aduce pe toţi pe picior de egalitate.

ZF a calculat pentru prima dată în 2015 care a fost evoluţia în timp a celor trei credite, între 2007 şi ianuarie 2015. (În ciuda protestelor şi a creşterii cursului francului de acum, până acum cei care au luat credite în franci elveţieni au plătit mai puţin decât cei cu împrumuturi în euro sau lei)

La un credit de 50.000 de euro, echivalent în euro, lei, franci elveţieni pe o perioadă de 30 de ani, cel mai mult au plătit cei cu împrumuturi în lei – 152.000 de lei, urmaţi de cei cu împrumuturi în euro – 149.000 de lei, şi cei cu împrumuturi în franci – 143.000 de lei.

Un calcul al BNR, făcut la solicitarea ZF, pe un credit ipotecar de 60.000 de euro în perioada 2006-2015 (pe 15 ianuarie 2015 a fost celebra creştere a cursului francului elveţian), arată că cei care au luat un credit ipotecar în lei au plătit 195.431 de lei, cei care au luat un credit ipotecar în euro au plătit 178.985 de lei, iar cei care au luat un credit ipotecar în franci elveţieni au plătit 181.928 de lei.

În toate aceste calcule, ce nu s-a luat în considerare este valoarea la zi a soldului în euro şi în franci, comparativ cu cele în lei, unde sunt schimbările cele mai mari.

Dar din punct de vedere al plăţilor, “pierderile” celor care au luat credite în franci elveţieni nu sunt aşa mari.

Problema tuturor celor cu credite ipotecare în valută, în special cei care au franci elveţieni, este legată de valoarea la zi a soldului, comparativ cu preţul de piaţă al apartamentului, unde se înregistrează o scădere de 30-50%.

Dacă băncile şi BNR, care au armate de analişti, ar pune pe piaţă calcule exacte până la zi cu plăţile făcute atât pentru dobândă, principal cât şi sold, ar exista o bază de discuţie serioasă în ceea ce priveşte conversia la un curs istoric, nu cifre mari, aruncate de bancheri în încercarea de a speria pe cineva şi a stopa legea.

După cum au evoluat discuţiile la Legea dării în plată, nici Zamfir, nici deputatul Gheorghe Piperea şi nici opinia publică nu sunt speriaţi de cifrele apocalitice prezentate de bănci.

Nici creşterea cursului valutar de săptămâna trecută, de la 4,44 la 4,5 lei pentru un euro, pusă pe seama schimbării poziţiilor valutare din cauza Legii conversiei nu va speria pe nimeni.

Dacă vor să aibă discuţie serioasă, pe date concrete, bancherii ar trebui să vină în faţa Comisiei parlamentare economice cu aceste cifre şi să propună ei un curs de conversie egalizator pentru toată lumea, ca să nu fie “mai rău”.

Asta nu înseamnă că parlamentarii vor accepta acest lucru, dar măcar au încercat, venind cu cifre exacte.

Săptămâna trecută, Martin Wolf, cel mai cunoscut comentator al Financial Times, ziarul economic al Europei, spunea că până acum acţionarii băncilor au plătit pierderile crizei şi a deciziilor luate înainte (celebrele amenzi pe care le încasează zilnic băncile – vezi cazul Deutsche Bank) şi nu managerii băncilor, care şi-au păstrat funcţiile deşi deciziile au fost ale lor.

AFACERI DE LA ZERO