Eveniment

Ce ar fi trebuit să scriem: Surpriză, Mugur Isărescu va prelua conducerea FMI, cea mai înaltă poziţie din lumea finanţelor publice mondiale obţinută de un român. De ce multinaţionalele găsesc români pe care îi trimit în afară, iar statul român nu găseşte pe nimeni pe care să-l promoveze în lumea internaţională?

Autor: Cristian Hostiuc

15.09.2019, 19:00 33860

Cam aşa ar fi trebuit să scriem: De la 1 octombrie, Mugur Isărescu (sau oricare alt nume de economist, ministru de finanţe sau bancher central român) va prelua conducerea FMI, cea mai înaltă poziţie din lumea finanţelor obţinută de un român.

În schimb vom scrie: bulgăroaica Kristalina Georgieva va prelua conducerea FMI, fiind primul oficial dintr-o ţară fostă comunistă care ajunge într-o asemenea poziţie.

Deci nu un german, nu un francez, nu un olandez, nu un belgian, nu un spaniol, ci un bulgar, ţara aflată pe ultimul loc în Uniunea Europeană ca putere economică.

De ce în locul Kristalinei Georgieva, 66 de ani, un foarte respectat personaj în lumea marilor instituţii financiare nu este Mugur Isărescu, 70 de ani, cel mai longeviv bancher central din lume sau, repet, un alt român.

După căderea comunismului, Kristalina Georgieva s-a angajat într-o carieră internaţională, lucrând din 1993 la Banca Mondială în diferite proiecte, în diferite ţări şi pe diferite poziţii. La Banca Mondială a ajuns până la poziţia de director executiv (CEO), imediat după preşedinte - asigurând conducerea zilnică a uneia dintre cele mai mari instituţii financiare din lume. De asemenea, ea a fost comisar european şi vicepreşedinte al Comisiei Europene, deci are experienţă în a interacţiona cu liderii lumii şi a-i aduce la un consens dacă există nevoie.

Ceea ce părea la început o şansă fără câştig s-a transformat într-un final într-o confirmare: Franţa şi Germania, plus SUA, o susţin pe Kristalina Georgieva, un profesor de economie în perioada comunistă, pentru poziţia de şef al FMI, în locul franţuzoaicei Christine Lagarde, cea care va prelua de la 1 noiembrie funcţia de preşedinte al Băncii Centrale Europene.

Susţinerea Kristalinei Georgieva a ajuns atât de puternică încât boardul FMI va elimina restricţia de vârstă care spunea că şeful instituţiei nu poate avea mai mult de 65 de ani la momentul numirii.

Problema nu este că Isărescu nu este la FMI, ci că România nu are români în poziţii publice internaţionale de top, cu expunere zilnică în întreaga lume, iar în domeniul economic şi al finanţelor este o secetă totală, exact acolo unde este statul român implicat. Pentru că la nivelul companiilor private, datorită investiţiilor străine şi apariţiei multinaţionalelor, mulţi români au putut să intre în circuitul extern, preluând poziţii în afara României. Chiar săptămâna trecută, Nicoleta Eftimiu, 42 de ani, cea care conducea începând cu 2017 Coca-Cola în România (compania de marketing), a fost promovată pe şase pieţe din Europa Centrală, respectiv Elveţia, Austria, Liechtenstein, Cehia, Slovacia şi Ungaria. 

Multinaţionalele care au venit în România au descoperit talente aici, pe care an de an le trimit în afara ţării. 

Statul român, instituţiile care fac parte din statul român, nu descoperă nimic, nu promovează nimic în poziţii externe relevante.


Prima pagină din Financial Times, Kristalina Georgieva alături de Christine Lagarde, viitorul şef al FMI, respectiv viitorul şef al BCE


În acest moment, putem să ne mândrim doar cu Mircea Geoană, propus adjunct al şefului NATO, Dacian Cioloş, acum şef de grup europarlamentar, susţinut de preşedintele Franţei Emmanuel Macron şi Cornel Feruţă, dacă va fi confirmat la conducerea Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică, cu sediul la Viena, el fiind acum interimar.

Dacă preşedintele Iohannis i-ar fi cerut preşedintelui Trump o poziţie publică externă, într-o instituţie internaţională, pentru un român la schimb cu achiziţiile de miliarde de dolari de armament, probabil că ar fi obţinut o susţinere americană. Dar pe cine să propună?

La nivelul economic şi al finanţelor mondiale, România nu a livrat lumii niciun nume mare. Avem doi economişti la Londra, Nicolaie Chidesciuc de la J.P. Morgan şi Dan Bucşa de la UniCredit, care sunt mai în faţă. Investitorii care se uită şi au expunere pe România îl mai ştiu pe economistul Daniel Dăianu, pe care îl consideră un partener de discuţie.

În rest, economiştii şi bancherii români sunt legaţi de glie, fiind mai mult dependenţi de BNR decât de o carieră proprie şi de o recunoaştere externă. 

Cristian Popa, fost viceguvernator al BNR timp de 16 ani şi cel mai cunoscut bancher central român pe pieţele externe, în faţa investitorilor străini, vorbind o engleză şi franceză perfecte, a intrat într-un anonimat total, pierzându-se în mici contracte de consultanţă, după ce a pierdut poziţia de viceguvernator al BNR în 2014.

Singurele poziţii externe au fost obţinute de români prin locul alocat României şi nu prin cunoştinţele, relaţiile sau puterea lor: Cristian Popa şi Mihai Tănăsescu au fost vicepreşedinţi ai Băncii Europene de Investiţii. Niciun economist român nu este şef de misiune la FMI  în vreo ţară (Eugen Rădulescu, director în BNR, a făcut parte la un moment dat dintr-o misiune a FMI), în schimb FMI tocmai a schimbat şeful pe România, trimiţându-l la Bucureşti pe Nadeem Ilahi din Pakistan, care vine de la Biroul de la Varşovia.

Cea mai mare realizare externă a actualului ministru de finanţe Eugen Teodorovici, este prezenţa într-o poză apărută pe prima pagină din Financial Times, unde era alături de liderii finanţelor mondiale - guvernatorii băncilor centrale şi miniştrii de Finanţe din G20 - el fiind surprins în poză lângă Jerome Powell, şeful Fed (banca centrală americană), aranjându-şi părul. În afara schimburilor de idei de pe Facebook cu Florin Cîţu, de la PNL, cel care vrea să îi ia locul dacă ajunge la guvernare, Eugen Teodorovici nu s-a remarcat prin nimic, nici intern, nici extern. Ministrul Finanţelor trebuie să fie în centrele financiare mondiale, stând la masă cu bancherii şi investitorii străini, ca să aducă miliarde şi investiţii în România, nu să piardă vremea pe Facebook sau să-şi tocească pantofii în campania electorală promiţând autostrăzi, spitale şi WC-uri în codniţiile în care bugetul are numai bani de pensii şi salarii.

După ce a intrat Liviu Dragnea la închisoare, iar Darius Vâlcov şi Cristian Socol au dispărut, PSD nu a mai venit cu nicio idee economică, cu niciun economist, cu nicio măsură bună sau rea care să fie discutată.

Problema este că nu a mai venit nimeni cu vreo idee sau măsură economică atât din partea partidelor care se grăbesc încet să vină la guvernare, cât şi din partea celorlalţi economişti care sunt pe margine. Parcă toţi sunt blocaţi în umbra şi în punctajul BNRsau a paradigmelor economice de dinainte de criză, care acum sunt distruse de realitatea apărută după criză.

Până la urmă eşecul sau slaba expunere externă a economiştilor români, a miniştrilor de finanţe, a celor care au trecut sau sunt în continuare la BNR sau în alte instituţii publice care se ocupă cu cercetarea economică, este o replică fidelă a ceea ce se întâmplă în business, a ceea ce se întâmplă la nivelul companiilor româneşti şi antreprenorilor români.

După căderea comunismului, în primul deceniu România s-a închis, iar primii capitalişti, proaspăt rebranduiţi, care au luat totul de la stat s-au închis şi mai mult în ţară, alungându-i, cel puţin mental pe străini, ca să nu le ia prin competiţie şi cu mai mulţi bani ce au luat ei, în timp ce ungurii şi polonezii se deschideau extern, acceptând investitori străini.

Iar acest lucru se vede peste ani aproape în toate domeniile.


Prima pagină cu momentul „de glorie“ al lui Eugen Teodorovici, actualul ministru de finanţe care a participat la G20 ca reprezentant al UE, când România a deţinut preşedinţia Consiliului UE


Săptămâna trecută ZF a publicat un articol cu directorul operaţional al Pepco Marcin Stanko, reţeaua poloneză de magazine de haine cu preţuri mici, care şi-a stabilit ca ţintă să ajungă la 500 de magazine în România (faţă de 250 acum) şi la afaceri de 1 mld. euro (faţă de 250 mil. euro acum, peste Zara şi H&M).

Iar Pepco nu a venit în România în anii ‘90, ci acum cinci ani.

Niciun grup românesc, fie antreprenorial, fie de stat, nu are business în afară, nici o fracţiune din afacerile la care Pepco (retailer care la origine face parte dintr-un grup sud-african) vrea să ajungă în România.

În primăvara lui 2019 am participat la o discuţie organizată de AOAR  (Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România) legată de businessul din România, de probleme şi soluţii, Mai are nevoie România de economie de piaţă?. În sală erau o bună parte dintre cei care au început businessul imediat după 1990, preluând foste întreprinderi comuniste şi care şi acum vorbesc despre industria noastră grea cu multă energie, despre lipsa forţei de muncă şi ce ingineri avea odată, despre pierderea pieţelor de export în fostul CAER (acum aproape 80% din comerţul exterior al României se desfăşoară cu ţările occidentale), despre faptul că statul, guvernul, nu le spune ce să facă şi unde să se ducă, deci nici nu îi susţine, lăsându-i să se descurce liberi în piaţă. 

I-am întrebat cum se face că după 1990 ei nu au ieşit în afară, pe pieţele occidentale, aşa cum au făcut polonezii sau ungurii, având în vedere că ei erau singurii care aveau relaţii externe, lucrând în domeniu.

Cu toate că erau de 30 de ani în business, toţi cei din sală nu aveau exporturi şi expunere externă cât avea Călin Fusu, de la Vivre, magazinul online de mobilă şi decoraţiuni înfiinţat în 2012 şi prezent acum în ţările din Europa Centrală şi de Est, cu afaceri de 50 de milioane de euro.

Călin Fusu era şi el prezent la dezbatere, dar primii capitalişti ai României nici nu auziseră de Vivre (nu aveam pretenţia să audă de Călin Fusu, dar de Vivre da, măcar ca un model de business), rămânând blocaţi în industria trecută, în condiţiile în care lumea s-a schimbat enorm.

Nu l-am auzit pe Fusu, care este şi patronul de la Best Jobs, să menţioneze ideea că statul trebuie să îl ajute, să-i spună ce să facă şi în ce ţări să se ducă.

Dacă Daniel Dines ar fi făcut UiPath gândindu-se la piaţa internă şi la contractele cu statul, ar fi rămas şi acum în apartamentul din Delea Veche, asta dacă nu era în faliment.

Dar pentru că nu a aşteptat să îi spună guvernul ce să facă, a făcut UiPath pentru lumea întreagă şi astfel a ajuns de la o valoare a companiei de 8 mil. dolari în 2014, la 7 mld. dolari acum, după ce a ridicat finanţări externe de aproape 1 mld. dolari.

Dacă alţii nu ne-ar fi băgat în NATO şi în UE, dacă nu am fi deschis graniţele pentru ca românii să circule şi să muncească unde vor şi unde pot - acest lucru fiind cel mai mare câştig obţinut direct de către români - cred că am fi rămas şi acum luptându-ne să nu vină alţii peste noi.

Cu toţii suntem siguri că nu suntem mai prejos nici intelectual, nici ca putere de muncă, nici ca determinare, nici ca ambiţie decât omologii noştri externi. Numai că ei sunt acolo!

Din octombrie, Kristalina Georgieva va prelua conducerea FMI, o expunere extraordinară având în vedere tensiunile actuale din lume şi noile paradigme economice, cu dobânzi negative, inflaţie redusă şi lipsa creşterii economice în ţările occidentale, o provocare administrativă şi intelectuală extraordinară, de a naviga pe aceste mări tulburi una dintre cele mai puternice instituţii financiare din lume.

La Bucureşti, Mugur Isărescu va prelua de la 1 octombrie un nou mandat la conducerea BNR, al şaselea, consolidându-şi poziţia de cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume, 34 de ani la conducerea BNR.

Dar rămâne o întrebare pentru următorii cinci ani: care sunt, care vor fi economiştii şi bancherii noştri care să fie luaţi în considerare pe plan extern, cu ce idei economice şi cu cine ieşim la export?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO