Până în 2009, expunerea băncilor pe titluri de stat a fost sub 5% din total active, în 2010 a urcat spre 10%, iar tendinţa de creştere a continuat, ponderea fiind începând cu anul 2012 peste pragul de 15%. Activele sectorului bancar au ajuns la 360 mld. lei.
„La nivel european, băncile din România au cea mai mare expunere faţă de stat ca pondere din total active, ceea ce reprezintă o constrângere majoră pentru expansiunea suplimentară a datoriei publice. Capacitatea suplimentară de absorbţie a datoriei publice este foarte limitată la nivelul actual de dezvoltare a sistemului financiar intern“, consideră Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
În condiţiile în care în anii de criză finanţarea sectorului privat a fost aproape îngheţată, băncile au căutat alte variante de plasare a resurselor, iar soluţia găsită pentru menţinerea expunerilor a fost finanţarea statului, mai ales că dobânzile erau atractive în comparaţie cu riscurile asumate.
În timp ce împrumuturile în monedă naţională au dat semne de redresare, graţie scăderii dobânzilor, cele în valută şi-au continuat scăderea, astfel că în termeni anuali creditarea totală a rămas în teritoriul negativ. Stocul de credite a coborât la circa 215 mld. lei (48 mld. euro).
Expuneri pe titluri de stat de peste 15% din total active mai au băncile din Slovenia, Slovacia şi Ungaria. La polul opus, cele mai mici expuneri faţă de stat le au băncile din Estonia, Suedia, Danemarca şi Marea Britanie.
Datoria publică din România este sub 40% din PIB, relativ scăzută raportat la standardele europene. Însă, în condiţiile în care România are o expunere mare a băncilor pe titluri de stat, iar capacitatea de absorbţie a pieţei financiare locale este destul de redusă, datoria publică nu poate creşte semnificativ peste 40% din PIB. Expunerea băncilor faţă de stat, de circa 20%, este de importanţă sistemică pentru stabilitatea financiară din România, în opinia şefului Consiliului Fiscal.
Populaţia este finanţatorul principal indirect al datoriei publice prin plasamentele în bănci şi alte societăţi financiare, care cumpără titluri de stat.
Străinii au ajuns anul trecut să aibă în portofolii titluri de stat în valoare de peste 20 mld. lei (4,8 mld. euro), reprezentând aproximativ 20% din total, dar în primele luni din acest an ponderea a coborât sub acest prag. În Polonia ponderea nerezidenţilor este în jur de 40% din total, iar în Ungaria la 33%.
Deţinerile nerezidenţilor de titluri de stat în lei sunt relativ mici, însă, piaţa financiară locală, care este mult mai „subţire“ decât alte pieţe din regiune, riscă să resimtă cu duritate mişcări de retragere a capitalului străin. Iar astfel de mişcări sunt cu atât mai periculoase cu cât nu există intrări care să le echilibreze, investiţiile străine directe aflându-se la niveluri modeste, iar intrările de fonduri europene fiind sub aşteptări. „România are o pondere mai mică a deţinerilor nerezidenţilor de titluri denominate în monedă naţională, însă aceste deţineri sunt majoritare în cazul maturităţilor lungi. Vulnerabilitatea este ridicată în cazul unei schimbări de percepţie, de apetit la risc“, în opinia şefului Consiliului Fiscal.
În România nerezidenţii au mai ajuns şi în anii trecuţi la ponderi de 17-18% din portofoliile de titluri de stat româneşti, însă în două-trei trimestre s-au „evaporat“ din cauza crizei politice suprapuse peste tensiuni din zona euro.
În primul semestru, Ministerul Finanţelor a împrumutat din piaţa internă 18,4 mld. lei prin vânzare de titluri de stat. Anul trecut, Finanţele au împrumutat din piaţa internă 40 mld. lei şi 928,7 mil. euro. La aceste împrumuturi s-au adăugat sume atrase de pe pieţele internaţionale, respectiv 2 mld. dolari şi 2,75 mld. euro, prin patru emisiuni de obligaţiuni cu maturităţi de 10 şi 30 de ani.
