Băncile vor fi obligate să raporteze zilnic către ANAF lista persoanelor fizice sau juridice care deschid sau închid conturi, a celor care închiriază casete de valori, dar şi operaţiunile în lei sau în valută care depăşesc echivalentul a 5.000 de euro, obligaţia fiind introdusă prin proiectul noului Cod de procedură fiscală, aprobat miercuri.
ANAF a încercat în repetate rânduri să obţină accesul la informaţiile privind soldul şi rulajele conturilor bancare ale populaţiei şi companiilor, dar băncile s-au opus.
Pe lângă bănci, şi cazinourile, notarii, avocaţii şi agenţii imobiliari vor avea obligaţia să raporteze zilnic către ANAF tranzacţiile care depăşesc 5.000 de euro, indiferent dacă tranzacţia este efectuată prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.
Florian Libocor, economistul-şef al BRD, spune că această măsură ar putea face clienţii să se simtă supravegheaţi permanent. „Teoretic, această abordare nu pare a fi incorectă, însă mai sunt şi alte valenţe ale acestei decizii, altele decât cea teoretică. Una ar fi cea de impresie sau percepţie. Cei vizaţi pot percepe acţiunea ca fiind invazivă, ceea ce le poate crea impresia că sunt supravegheaţi constant deoarece asupra lor planează suspiciunea de fraudă. Nu putem porni de la ideea că toţi vor să fraudeze autorităţile“, explică acesta.
În prezent, informaţiile privind lista persoanelor fizice şi firmelor care deschid sau închid conturi sunt comunicate doar cu o frecvenţă bilunară.
Lista persoanelor care închiriază casete de valori este transmisă numai la cerere, în timp ce datele privind operaţiunile derulate prin conturile bancare sunt transmise de către bănci numai la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, instituţie care nu le poate furniza organelor fiscale, întrucât acest lucru nu este permis de legislaţie.
Analistul economic Aurelian Dochia spune că o astfel de măsură ar putea crea probleme în lipsa unui sistem informatic adecvat şi a unor metode prin care să fie identificate operaţiunile suspecte.
„Povara de raportare este destul de mare şi presupune adaptarea sistemelor informatice. Nu ştiu în ce măsură ANAF este pregătită să gestioneze informaţiile primite. Dacă lucrurile sunt bine puse la punct ar putea creşte gradul de colectare, dar este nevoie de adaptarea sistemelor informatice şi de metode prin care să fie identificate tranzacţiile suspecte“, explică Dochia.
Prin „operaţiuni ce par a avea o legătură între ele“ se va înţelege operaţiunile aferente unei singure tranzacţii decurgând dintr-un singur contract sau înţelegere de orice natură între aceleaşi părţi, a căror valoare este fragmentată în tranşe mai mici de 5.000 euro ori echivalentul în lei, atunci când acestea sunt efectuate în cursul aceleiaşi zile bancare.
Guvernul susţine că măsura prezintă avantajul constituirii, la nivelul ANAF, a unei baze de date care să fie valorificată atăt în scopul identificării evaziunii fiscale, cât şi în scopul eficientizării activităţii de executare silită.
