Guvernul a adoptat miercuri proiectele bugetelor de stat şi pentru asigurări sociale pentru care a anunţat că-şi va angaja răspunderea în faţa Parlamentului luni, ceea ce înseamnă că, dacă nu apare o moţiune de cenzură, acestea sunt aprobate fără dezbatere. Dar opoziţia a anunţat că va contesta procedura la Curtea Constituţională, ceea ce ar risipi speranţa premierului ca bugetul să fie operaţional începând cu 1 ianuarie 2020.
Ziua de ieri a fost una de coşmar pentru guvern. A reuşit, la limită, să evite votul plenului Parlamentului pe proiectul de reducere a TVA de la 19% la 16% (proiect pe care şi mediul de afaceri a anunţat că îl respinge, pentru că ar dezechilibra economia) – un efort bugetar de 12 mld. lei. Dar nu a putut bloca dublarea alocaţiilor pentru copii – efort bugetar de 6 mld. lei (0,5% din PIB) - în condiţiile în care împotriva proiectului nu a fost înregistrat niciun măcar vot împotrivă.
Guvernul plecase la drum cu intenţii mari, iar mândria ministrului finanţelor era că proiectul bugetului pe 2020 va fi piatra de temelie pentru începutul unei consolidări fiscale – reducerea deficitului fiscal de la 4,4% din PIB în acest an la 3,59% în 2020. Doar că socoteala guvernului nu s-a potrivit cu cea a Parlamentulu, care ieri a decis fără niciun vot împotrivă dublarea alocaţilor pentru copii, decizie care forţează guvernul fie să majoreze ţinta de deficit bugetar, fie să refacă proiectul bugetului şi să taie de la alte capitole bugetare. În plus, plenul Parlamentului a retrimis ieri la comisii, la distanţă de doar un vot, proiectul de reducere a TVA de la 19% la 16%, dar asta nu elimină ipoteza care dă fiori guvernului, anume ca acest proiect să reapară în plen şi să fie votat până la finalul anului.
În faţa acestei realităţi pe care ministrul finanţelor nu o bănuia acum două săptămâni, Florin Cîţu a transmis ieri mesaje mai mult decât optimiste.
El a susţinut că este hotărât să menţină deficitul la 3,6% din PIB, fără să crească taxele şi fără să amâne majorările de pensii şi salarii. Mai degrabă, spune el, va merge pe creşterea veniturilor şi reducerea unor cheltuieli.
Dar, dacă colectarea de taxe ar fi fost un lucru la îndemnână, atunci s-ar fi făcut demult şi nu ar mai fi existat acum această discuţie care priveşte, până la urmă, împărţirea sărăciei bugetare de 30% din PIB la venituri, la guri flămânde care nu ar putea fi săturate nici cu 50% din PIB.