Eveniment

Buruienile

Buruienile

Autor: Sorin Pâslaru

30.04.2018, 21:27 6573

Duminică, 22 aprilie 2018, ora 8.30, în faţa hotelului Ibis Continental din oraşul Constanţa, cel mai mare port românesc la Marea Neagră. Kilometrul 0 al litoralului. Jos se desfăşoară plaja Modern, cea mai cunoscută din oraş. Aerul limpede al dimineţii este brăzdat de pescăruşi zgomotoşi, iar claritatea albastră a orizontului evocă Mediterana. Atmosferă splendidă.

Însă nu este Coasta de Azur, ci este malul Mării Negre, oraşul Constanţa, dintr-o ţară în care administratorii banului public – de la cel mai mărunt şef de cămin cultural şi până la cei mai înalţi reprezentanţi ai statului – văd această funcţie numai ca un mijloc pentru propria îmbogăţire.

Buruieni de jumătate de metru înălţime, coşuri de gunoi răsturnate, trotuare semidistruse, spaţiu verde în paragină (foto sus).

Dacă la kilometrul 0 al celui mai important oraş turistic al României, în faţa celui mai mare hotel din oraş (de altfel, complet ocupat în weekendul respectiv) nu poţi să ai un spaţiu urban îngrijit, pe măsura frumuseţii naturii, ce poţi să mai ceri de la administratorul unui oraş? Aici nu este vorba de bani, de milioane de euro pe care fiecare nou primar îi aruncă pe borduri şi pe tot felul de inovaţii şi ceasuri aurite în administrarea de parcuri şi spaţii verzi. Este vorba pur şi simplu de o lipsă de preocupare. Este vorba de nepăsare.

La 20 de kilometri distanţă, cel mai mare jucător de fotbal din istoria României, Gheorghe Hagi, a investit zeci de milioane de euro într-o bază sportivă la Ovidiu care este un exemplu de bună administrare şi gospodărire (foto jos). Era teren arabil în 2008 acolo unde acum sute de copii aleargă în fiecare zi cu speraţa că vor juca pe marile stadioane ale lumii. Totul este pus la punct până la cel mai mic detaliu, spaţiile verzi sunt lacrimă. O splendoare.

România este pe mâna unor oameni cu inimi de gheaţă. A unor oameni care, deşi stau pe munţi de bani şi ar putea mâine să o schimbe, sunt preocupaţi zi de zi numai de cum să îşi umple conturile din Elveţia, din Costa Rica, de la Londra, din Cipru, din Madagascar sau din Brazilia. Şi după ce-au făcut sute de milioane de euro folosind abuziv banii sau activele publice, ne trimit acum ameninţări şi ne vorbesc de drepturile omului. 

Ce ţară nebună în care un stadion precum Farul Constanţa stă nefolosit şi de degradează pe zi ce trece, iar un erou, omul care o ia cu renumele înaintea ţării sale, este nevoit să investească de la zero în infrastructură sportivă pentru a-şi vedea visul împlinit?

Oricât ar produce această ţară, şi dacă ar fi un PIB de 1.000 de miliarde de euro şi nu de 200 de miliarde aceste caracatiţe uriaşe transpartinice vor avea grijă să extragă toată seva şi să o trimită în paradisuri fiscale.

Cei care şi-au împărţit România în 1990, bucată cu bucată, pe bază de pedigri şi de filiaţie la Comitetul Central, au ţinut şi ţin ţara în loc - deşi au grijă să se înconjoare de aura libertăţii şi a iniţiativei antreprenoriale – nu numai pentru că pur şi simplu au secat-o de resurse, ci pentru că nu au permis de fapt iniţiativei antreprenoriale, competenţei şi performanţei să se desfăşoare.

Stadionul Farul din Constanţa este în paragină, stadionul Dinamo din Bucureşti este în paragină, stadionul Rapid este în paragină.

Cum să ai stadioane în paragină şi cel mai bun om de fotbal din istoria României, care şi-a dovedit şi ştiinţa de a fi antreprenor, să fie nevoit să construiască de la zero un nou stadion pentru a-şi vedea visul de a construi şi de a avea performanţă în fotbal? E un blestem acesta, ca în Meşterul Manole, să fii nevoit să o iei tot timpul de la capăt, să aloci resurse, zeci de milioane de euro. Hagi n-a fost nici şef al tineretului comunist şi nici nu descinde din cei care au condus România înainte de ‘90

Ce să îi ceri primarului Constanţei să dezvolte un club cu sute de copii angrenaţi în mişcarea sportivă, să convingă companiiile locale să susţină o echipă locală, fie ea de fotbal, de handbal sau de popice, când el nu este în stare să taie buruienile şi să măture în faţa hotelului Ibis, la kilometrul 0 al litoralului din România?

Buruiana din faţa acelui hotel este un simbol de fapt a ceea ce se întâmplă în România de ani.

Buruieni ne conduc, buruieni avem. Buruieni care se hrănesc din seva ce ar trebui să meargă la plantele folositoare. Care ar trebui să meargă la oameni cum este Gheorghe Hagi, care practic a reuşit în opt ani să iasă cu clubul său la lumină precum o plăntuţă firavă, dar cu privirea îndreptată spre cer, care îşi face loc printre mohor şi ştiriţă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO