Cu toate că este, mai ales în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu o boală severă, un serviciu medical necesar, în lipsa unei îndrumări CORECTE, DEMERSUL de Second Opinion riscă să „înghită” resurse importante, atât financiare, cât şi de timp – extrem de preţios când vine vorba de tratarea sau încetinirea unei afecţiuni. Care e abordarea medicală şi logistică corectă a serviciilor de Second Opinion? Răspunsul ni-l oferă Marinela Stănculete, doctor şi director medical, Concierge Medical, Enayati Medical City, primul oraş medical din România.
Conceptul de Second Opinion presupune nişte acţiuni foarte precise care implică o echipă medicală, dar în primul rând îl implică pe pacient şi dorinţa acestuia de a-şi elucida problemele medicale. Este strădania, deseori reuşită, de a obţine un diagnostic corect sau de a maximiza şansele de a obţine un diagnostic corect şi, implicit, planul de terapie adecvat”, a definit Marinela Stănculete serviciile de Second Opinion în cadrul emisiunii BM Medical City News. Importanţa conlucrării şi a colaborării între mai multe creiere, minţi medicale, care au acumulat atât ştiinţă teoretică cât şi practică, dar şi experienţă, raportare permanentă la literatura de specialitate în continuă reînnoire şi la studiile clinice ale căror rezultate se strâng permanent, spune că este extrem de utilă deoarece medicina zilelor noastre, extrem de avansată, şi care odată la câţiva ani înregistrează un avans incredibil, este, „cu toate acestea, foarte limitată”.
Ea subliniază că, atunci când a doua opinie se dă de către o echipă medicală, probabilitatea ca aceasta să greşească este doar teoretică. „Nu imposibilă. E doar teoretică, şi ţine deseori de limitele de cunoaştere medicală.” În cadrul acestor echipe medicale există şi un medic-manager de caz, care analizează dosarul, vorbeşte cu pacientul, reconstituie istoricul, strânge toate elementele legate de posibilele implicaţii ale istoricului medical personal, al istoricului medical familial, ale predispoziţiilor, ale obiceiurilor de viaţă care pot influenţa sau determina apariţia unei boli. „Acesta este rolul lui – să aibă această viziune de ansamblu pe datele existente şi să evalueaze nevoia de a face investigaţii sau consulturi suplimentare pentru a se apropia de diagnostic. Şi, în momentul în care diagnosticul are toate elementele, atunci adresează această situaţie medicală completă către clinica care face Second Opinion, unde se analizează situaţia respectivă, se emite diagnosticul şi se fac recomandările, pentru că uneori sunt necesare alte investigaţii, alteori se poate deja elabora planul terapeutic.”
