Februarie 2022. Orăşenii din Isparta, Turcia, au rămas fără curent electric timp de câteva săptămâni după ce oraşul lor a fost lovit de viscol. Nu a fost un simplu dezastru natural. Luminile nu ar fi rămas stinse atât de mult ŞI OAMENII N-AR FI MURIT dacă n-ar fi fost incompetenţa din managementul utilităţilor publice, sector controlat de apropiaţi ai partidului de guvernământ. În Turcia lui Erdogan, privatizările înseamnă corupţie şi colaps în infrastructură. Vor veni multe alte crize, scria anul trecut chiar din această ţară Erin O’Brien, jurnalistă freelancer. Nu putea şti atunci cât de multă dreptate avea. Povestea ei a fost publicată de revista Jacobin.
Mevlüt Özil s-a oprit şi şi-a aprins gânditor o ţigară înainte de a răspunde la ultima întrebare despre viaţa din oraş. Biroul era scufundat în întuneric. Toată strada de sub fereastră era acum un abis de cerneală. Isparta devenea un loc întunecat, tăcut, pe măsură ce reţeaua electrică ceda. Fostul profesor devenit preşedinte de ONG, întreprinzător şi susţinător al unui partid de opoziţie a pufăit scurt şi a zâmbit: „Ei bine, gata, s-a oprit din nou curentul”.
În urmă cu două săptămâni o furtună istorică de zăpadă acoperise acest mic oraş turcesc, suprasolicitând acoperişurile prea şubrede şi acoperind liniile electrice cu gheaţă şi zăpadă atât de multă încât acestea s-au rupt. De două săptămâni locuitorii rezistau fără căldură sau apă curentă în iarna extremă. În frigul şi întunericul biroului său, Özil s-a oprit din râs şi a aprins lanterna telefonului mobil, proiectându-şi lumina pe faţa serioasă: „Se pare că încă n-au reparat”, a spus el.
Isparta este un oraş de munte, la doar o oră şi jumătate de plajele Antalyei de pe coasta Mediteranei. Înconjurat din toate părţile de primării conduse de opoziţie, este un bastion al partidul conservator Justiţie şi Dezvoltare (AKP) într-o regiune care, altfel, votează în general împotriva guvernului condus de Recep Tayyip Erdogan. La alegerile locale din 2019, Isparta a votat în proporţie de 38% pentru AKP şi de 31% pentru Partidul Mişcarea Naţională (MHP), un aliat al AKP. Ironic, emblema partidului lui Erdogan este un bec aprins.
Unul dintre proiectele de căpătâi ale AKP a fost privatizarea serviciilor publice, companiile de utilităţi ale Ispartei fiind vândute în numele eficienţei unor holdinguri private cu legături guvernul. Cu toate acestea, viscolul din februarie şi eşecul guvernului de a reacţiona eficient demonstrează cum vânzarea de servicii a degradat chiar şi infrastructura de bază.
