Subiectul coronavirus este unul amplu dezbătut la nivel global, fiind în centrul atenţiei ca urmare a amplului impact social şi economic pe care îl generează. Covid-19 este o problemă globală, noi cazuri de contaminare fiind confirmate în fiecare zi. Angajatorii ar trebui să ia măsuri prin implementarea unor procedure şi reguli prin care să protejeze angajaţii de orice risc de îmbolnăvire. Potrivit datelor de pe EY România, mai jos puteţi analiza consideraţiile privind dreptul muncii în contextual infecţiei cu virusul chinez.
- Care sunt drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi ale salariaţiilor?
Riscul asociat Covid-19 pentru persoanele din EU/EEA şi UK este considerat moderat către crescut, pe baza probabilităţii de transmitere şi a impactului bolii. Având în vedere caracteristicile epidemiologice observate, se presupune că oricine este susceptibil, deşi pot exista factori de risc care cresc susceptibilitatea în faţa bolii.
Conform informaţiilor oferite de către Institutului Naţional de Sănătate Publică din România, valabile la data de 5 martie, în ultimele 24 de ore, la nivel global au fost înregistrate 2.079 de noi cazuri. Creşteri marcante ale numărului de cazuri au fost înregistrate în Coreea de Sud, Italia şi Iran, în timp ce primele cazuri au fost confirmate în Polonia.
În România, până la data de 5 martie, au fost confirmate clinic 6 cazuri de coronavirus, două noi cazuri fiind confirmate în ultimele 24 de ore.
În acest context este esenţială cunoaşterea prevederilor legale incidente şi a măsurilor pe care le pot implementa angajatorii, astfel încât să fie protejată atât sănătatea şi securitatea salariaţilor lor cât şi afacerea lor.
- Care este diferenţa între carantină şi autoizolare?
Conform informaţiilor furnizate de către Ministerul Afacerilor Interne din România:
a) Carantina este instituită atunci când o persoană ce nu manifestă simptomele specifice virusului se întoarce din următoarele zone (considerate de către autorităţile din România ca zone roşii):
- China continentală: provincia Hubei şi oraşele Wenzhou, Hangzhou, Ningbo, Taizhou;
- Italia: regiunea Lombardia (Codogno, Castiglione d'Adda, Casarpusterlengo, Fombio, Maleo, Somaglia, Bertonico, Terranova dei Passerini, Castelgerundo, San Fiorano) şi regiunea Veneto (Vo Euganeo);
- Coreea de Sud: oraşul Daegu şi judeţul Cheongdo.
Imediat după întoarcerea în ţară, aceste persoane vor fi nevoite să stea în carantină, timp de 14 zile, într-un spaţiu special amenajat de către autorităţile locale în colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică.
b) Autoizolarea la domiciliu, pentru o durată de 14 zile, este instituită atunci când o persoană ce nu manifestă simptomele specifice virusului, dar care a călătorit în ultimele 14 zile în alte zone din China continentală, Lombardia, Veneto, Emilia-Romagna, Coreea de Sud şi Iran sau s-a aflat în contact direct cu persoane ce s-au întors din zonele roşii şi care au fost confirmate cu virusul sau care au un membru de familie ce se regăseşte într-una dintre aceste situaţii.
- Ce se întâmplă cu contractul individual de muncă dacă un salariat se află în carantină sau autoizolare?
Conform Codului Muncii, carantina reprezintă unul dintre cazurile în care intervine suspendarea de drept a contractului individual de muncă. Pe durata suspendării contractului individual de muncă ca urmare a carantinei, concedierea salariatului este strict interzisă.
În cazul în care Direcţia de Sănătate Publică din România constată că faţă de un salariat trebuie instituită măsura carantinei/autoizolării, salariatul trebuie să îşi informeze angajatorul în cel mai scurt timp despre această măsură, pentru a permite angajatorului să adopte toate măsurile organizatorice necesare, precum şi cele privind sănătatea şi securitatea în muncă.
- Pot pretinde salariaţii drepturile salariale pe durata carantinei/autoizolării?
Pe durata suspendării contractului individual de muncă nu se va plăti salariul. Cu toate acestea, pe perioada carantinei/autoizolării, salariaţii au dreptul la o indemnizaţie specială, ce li se acordă în baza certificatului medical emis de către medicul de familie, după ce a încetat perioada carantinei/autoizolării.
Certificatele de concediu medical se vor elibera pe baza certificatului emis de către Direcţia de Sănătate Publică din România prin care se constată necesitatea instituirii măsurii carantinei/autoizolării. Durata concediilor medicale pentru carantină nu se cumulează cu durata concediilor medicale acordate unui asigurat pentru alte afecţiuni, pe parcursul unui an calendaristic.
- Care este cuantumul indemnizaţiei la care salariaţii au dreptul?
Cuantumul indemnizaţiei pentru carantină reprezintă 75% din media veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni, în limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar şi este suportată integral din bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS). Cuantumul indemnizaţiei va fi suportată iniţial de către angajator, ulterior fiind recuperată de la FNUASS.
- Pot salariaţii să rămână la domiciliul lor fără consimţământul angajatorului dacă nu sunt bolnavi şi nici nu prezintă simptome?
Nu, acest lucru ar reprezenta o încălcare a obligaţiilor de serviciu, ce poate fi sancţionată de către angajator conform regulilor privind disciplina muncii aplicabile la nivelul companiei.
- Dacă situaţia se agravează, care sunt opţiunile angajatorului în cazul în care nu îşi poate continua activitatea?
În cazul în care situaţia se agravează pe plan local (oraşele sunt închise de către autorităţi, contactul interpersonal este limitat sau interzis), o astfel de situaţie ar putea fi declarată drept caz de forţă majoră, ceea ce ar determina suspendarea temporară a activităţii angajatorului şi respectiv a contractelor de muncă. Pe durata suspendării ca urmare a forţei majore, salariaţii nu sunt îndreptăţiţi la plata drepturilor salariale sau a altor indemnizaţii.
Este de asemenea de aşteptat ca societăţile ce se confruntă cu dificultăţi economice din cauza infecţiei cu Covid-19, dar faţă de care nu a fost declarată oficial carantina, să ia în considerare reducerea sau chiar întreruperea temporară a activităţii. În acest ultim caz, contractele individuale de muncă vor fi de asemenea suspendate, salariaţii fiind îndreptăţiţi, pe perioada suspendării, la o indemnizaţie în cuantum de cel puţin 75% din salariul de bază, indemnizaţia fiind integral suportată de către angajator.
- Ce măsuri poate adopta angajatorul pentru a-şi proteja salariaţii?
Ca regulă, angajatorii sunt responsabili de sănătatea şi securitatea în muncă a angajaţilor săi, putând fi ţinuţi răspunzători pentru orice prejudiciu cauzat angajaţilor ca urmare a încălcării obligaţiilor privind sănătatea şi securitatea în muncă.
Pentru a preveni contaminarea, angajatorii trebuie să pună la dispoziţia salariaţilor, în mod gratuit, produse igienico-sanitare, să efectueze instructajul cu privire la măsurile de igienă şi să pună la dispoziţie ultimele informaţii provenite din surse oficiale. Angajatorii pot comunica şi colabora cu medicul de medicina muncii, cu furnizorii externi de securitate şi sănătate în muncă sau cu reprezentanţii interni ai acestor servicii, pentru a putea institui măsuri de protecţie adecvate.
În plus, angajatorii ar trebui să pună la dispoziţie dezinfectanţi, să asigure curăţarea suprafeţelor cu produse pe bază de alcool, să asigure ventilarea adecvată a zonelor de lucru, utilizarea pe cât posibilă a mijloacelor tehnologice de comunicare, ca alternativă la întâlnirile de serviciu fizice (teleconferinţe), precum şi munca la distanţă, dacă este posibil.
În măsura în care este fezabil, societăţile pot asigura transportul salariaţilor lor către şi de la muncă, în vehicule dezinfectate, pot limita călătoriile în interes de serviciu în zone cu risc de contaminare şi interzice călătoriile în zonele roşii.
