Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice Vladimir Trebici, răspunde că redresarea stării demografice nu este compatibilă cu menţinerea unei migraţii externe negative atâta timp cât diferenţele considerabile de venit şi standard general de viaţă se vor menţine între România şi ţările dezvoltate.
Singura măsură generoasă de susţinere a natalităţii a fost şi a rămas concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului. Aceasta a oprit un număr de ani declinul numărului de născuţi în mediul urban, unde se află preponderent femeile salariate. Însă de această măsură pot beneficia doar femeile care au un venit, aflate preponderent în mediul urban. Depopularea este mai dramatică în mediul rural. Reducerea natalităţii reflectă factori de natură personală, la care li se adaugă şi starea precară a asistenţei medicale adresate mamei şi copilului, lipsa unor proiecte, programe şi strategii viabile de dezvoltare a ţării şi climatul de incertitudine asupra viitorului, instabilitatea instituţională şi legislativă, violenţa şi insecuritatea individului. Nu putem şti în ce măsură o redresare consistentă a natalităţii ar fi posibilă prin măsuri economice, sociale, medicale şi de altă natură. Redresarea natalităţii nu este singura componentă care impune schimbare. Reducerea mortalităţii populaţiei ar fi un alt obiectiv al unei politici realiste, însă programele şi politicile adecvate nu pot fi decât costisitoare. Migraţia externă? Micşorarea ei nu poate proveni decât din apropierea nivelului de trai de cel din ţările dezvoltate.
Care ar fi primele trei domenii în care să investim pentru a deveni semnificativi mai competitivi la nivel regional?
Florin Vasilică, şeful Departamentului de asistenţă în tranzacţii, apreciază că pentru a-şi creşte competitivitatea la nivel regional, România trebuie să se concentreze pe dezvoltarea domeniilor în care are deja un avantaj competitiv, cum ar fi IT-ul şi ecoturismul, dar să aloce în acelaşi timp resurse pentru a reduce decalajele majore din economie în domenii cum ar fi infrastructura, în special în reţeaua de transporturi, sistemul sanitar şi sistemul educaţional.
În IT, pentru a susţine ratele ridicate de creştere, România are nevoie de o serie de măsuri care să accelereze crearea de produse inovatoare şi de servicii cu valoare adăugată care apoi să fie recunoscute la nivel internaţional. Sunt necesare măsuri de încurajare şi susţinere a iniţiativelor antreprenoriale din sectorul de tehnologie, prin care start-up-urile din acest domeniu să se poată înfiinţa rapid, să beneficieze de scutiri sau plafonare de taxe atât pentru companie, cât şi pentru angajaţi.
În ceea ce priveşte eco/agroturismul, turismul rural poate atrage după sine atât o îmbunătăţire a imaginii României la nivel internaţional cât şi modificări semnificative în utilizarea forţei de muncă prin încurajarea şi finanţarea unor noi tipuri de activităţi, cu următoarele consecinţe favorabile: valorificarea forţei de muncă existente în zona rurală, în cotextul depopulării, pluriactivitatea, în completarea activităţii de bază, agricultura, şi promovarea şi susţinerea artei populare şi a industriei locale de artizanat.
În privinţa infrastructurii, România are nevoie de investiţii de 237 de miliarde de dolari până în 2040. Însă tendinţele de cheltuieli indică suma de 226 de miliarde de dolari.
În educaţie, trebuie combătut abandonul şcolar timpuriu, care scade şansele găsirii unui loc de muncă şi creează dificultăţi pentru companii în găsirea oamenilor specializaţi în profesiile cerute pe piaţa muncii. La nivel de bază, atât mediul public, cât şi cel privat trebuie să investească în educaţia şi susţinerea copiilor în şcoala primară şi secundară. Este nevoie urgentă de actualizarea politicii educaţionale în sensul favorizării scoaterii la lumină a abilităţilor înnăscute ale indivizilor şi de a-i direcţiona de la o vârstă fragedă pentru domeniile pentru care manifestă înclinaţii native.
Cum putem atrage cât mai mulţi investitori străini pentru a continua creşterea economică a României?
Manuel Costescu, fost secretar de stat în Ministerul Economiei, spune că este important să purtăm dialog activ cu investitorii actuali, care pot fi cei mai buni ambasadori ai ţării.
Este importantă eliminarea decalajelor dintre percepţia asupra României şi realitatea acesteia, care este net superioară. Este extrem de important ca, în scopul creşterii investiţiilor, să folosim eficient fiecare canal pentru promovarea României. Pentru a investi, un om de afaceri trebuie să obţină informaţii despre ţară pe mai multe căi. Statul trebuie să coordoneze acest transfer de cunoştinţe şi alte activităţi care conduc la crearea unor relaţii bazate pe încredere. Apoi, trebuie găsit un echilibru între ce preferăm noi şi ce urmăresc investitorii.
Care sunt pilonii unei devărate prosperităţi naţionale? Creşterea economică este doar o dimensiune a succesului unei ţări.
Lucian Croitoru, consilier principal pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, spune că prosperitatea apare astfel: la adăpostul unor drepturi de proprietate solide şi cu o reglementare care nu poate fi caracterizată ca excesivă, capitalul preponderent privat generează apariţia unor pieţe suficient de libere, inclusiv libere de corupţie, care generează concurenţă. Concurenţa generează şi difuzează în sistem inovarea, iar aceasta duce la creşterea productivităţii. Pe măsură ce productivitatea creşte, democraţia liberală se consolidează, producând instituţii puternice care permit lanţul descris mai sus să se repete la infinit. În cazul României, există o serie de eforturi pe care autorităţile ar trebui să le facă într-o primă etapă pentru a elibera, într-o a doua etapă, resursele necesare pentru a crea condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru generarea unei serii de procese endogene care să asigure prosperitatea pe termen lung. Componentele primei etape ar fi: acordarea statutului de prioritate naţională investiţiilor în infrastructura de transport şi asigurarea permanentă a stabilităţii macroeconomice, clarificarea drepturilor de proprietate, ceea ce va ajuta iniţiativa privată, reducerea corupţiei, restructurarea sectorului întreprinderilor de stat, reforma legislaţiei privind migraţia şi reforma impozitelor ţintind către stimularea afacerilor şi a muncii.
Cum poate România să îşi ţină oamenii cei mai valoroşi în ţară, să alimenteze inovaţia şi creşterea durabilă, menţinându-şi în acelaşi timp competitivitatea la nivel global?
Vasile Puşcaş, fost negocietor-şef al României cu UE în perioada 2000-2004, crede că este nevoie de o schimbare fundamentală de paradigmă a managementului politicilor publice, în sensul asumării unor strategii şi programe de durată care să fie aplicate consecvent şi eficient. Iar respectivele strategii, programe şi politici ar trebui să nu mai urmărească doar scopul supravieţuirii ori al diminuării temporare a decalajelor de dezvoltare, ci chiar dezvoltarea durabilă, însoţită de competitivitatea europeană şi globală. Cetăţenii acestei ţări au nevoie de o viziune optimistă de evoluţie, de mobilizare energică pentru programe de dezvoltare durabilă, de exemple convingătoare şi repetate, de succese economice şi sociale, de modele de etică socială şi valori culturale, de prestigiu extern clădit pe performanţe şi avantaje competitive.
Avem două oportunităţi în energie: dependenţa redusă de importurile de energie primară şi posibilitatea integrării rapide de noi tehnologii în acest sector. Cum ar putea românia să transforme aceste două oportunităţi în avantaje în context regional?
Alexandru-Valeriu Bining, partener coordonator pentru sectorul energetic al EY România, spune că România ar trebui să sprijine iniţiativele la nivel UE orientate spre remunerarea serviciilor de rezilienţă energetică între state (stocuri strategice de gaze naturale, ajutor în caz de întrerupere a alimentării cu energie). De asemenea, ar trebui să urmărească atent progresele tehnologice în domeniul utilizării potenţialului său de energie regenerabilă şi să adopte scheme pragmatice de sprijin care să-i permită un mix energetic nepoluant şi elasticitate în utilizarea rezervelor fosile. De asemenea, revigorarea producţiei de uraniu natural din sursele interne este un obiectiv strategic pe termen mediu şi lung.
Cum putem îmbunătăţi sistemul de învăţământ astfel încât să pregătim copiii de azi pentru locurile muncă de mâine?
Simona Baciu, fondator şi preşedinte Transylvania College, apreciază că gândirea unui design nou de învăţământ va cuprinde un proces de învăţare care cu siguranţă va întâmpina la început multă rezistenţă. Sălile de clasă clasice se vor stransforma în hub-uri de învăţare unde profesorul va avea rol de moderator, inspirator, şi nu va mai fi un dascăl care va transmite doar informaţii. Modelul clasic, în care profesorii vin la şcoală să-şi predea lecţia, va dispărea încet-încet. Astfel poate apărea în România un model nou de educaţie, învăţare mixtă, care reprezintă procesul încorporării diverselor stiluri de învăţare, care se pot realiza prin intermediul resurselor fizice şi virtuale mixte. Elevii vor dezvolta deprinderi de a cercetam lucra în echipă, învăţa unul pe altul, de a fi parteneri în educaţia lor. Un accent important va trebui pus şi pe relaţia pe care copiii o vor dezvolta cu natura şi cu mediul înconjurător. Accentul în dezvoltarea profesorului nu va mai fi pus doar pe dezvoltarea profesională, ci şi pe cea personală.
Ce strategie ar trebui să adopte România în vederea finalizării la timp a proiectelor de infrastructură?
Andrei Benghea-Mălăieş, partener asociat şi coordonator pentru sectorul public al EY România, spune că livrarea la timp a proiectelor de infrastructură este un obiectiv ce poate fi atins pe termen mediu, însă doar în măsura în care se vor depune eforturi pe mai multe direcţii concomitent. Astfel, trebuie lucrat la îmbunătăţirea procesului de pregătire a proiectelor, la eficientizarea proceselor de achiziţii publice, la asigurarea implementării coerente a strategiilor în domeniul infrastructurii. Este, de asemenea, nevoie de o abordare strategică privind resursele umane implicate în managementul implementării proiectelor de infrastructură, de la recrutare şi selecţie la training şi dezvoltare, evaluare a performanţelor individuale şi remunerare pe baza performanţei.
