Eveniment

Ce a spus guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la GALA ZF 2013

Ce a spus guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la GALA ZF 2013

Autor: Ştefan Stan

27.11.2013, 20:55 1371

Cele mai importante declaraţii ale guvernatorului BNR Mugur Isărescu din cadrul evenimentului Gala ZF 2013:

"Domnule Michel Camdessus, onorată asistenţă. Pentru mine este o deosebită onoare, este un privilegiu să particip în această seară la încă o aniversare a ZF. Onoarea este cu atât mai mare încât sunt alături de o veche cunoştinţă, Michel Camdessus, personalitate de seamă a lumii internaţionale. Sunt de asemenea onoarat de o asemenea audienţă, pe care o văd în întregime în această seară.

De la început îi doresc Ziarului Financiar 100 de ani de acum înainte. Îi mulţumesc domnului Camdessus pentru că este alături de mine la reuniune.

Timpul corespunde cu o perioadă tumultoasă, dar în general benefică în istoria României. Acum îmi dau seama cât de repede au trecut aceşti 15 ani. În 1998 am găzduit lansarea Ziarului Financiar. Mi s-a părut firesc ca o instituţie a statului, precum cea pe care o reprezint, să găzduiască lansarea unui ziar economic. Nu primul din România, dar primul de specialitate care a rezistat cu brio şi a trecut peste multe perioade de încercări. Sistemul bancar nu poate să funcţioneze mai bine decât într-un climat dominat de un minimum de cultură economică şi financiară. Prin legătura strânsă cu mass-media, şi în special ZF, noi, la Banca Naţională, ne zbatem să dezvoltăm la nivel naţional cultul pentru rigoarea financiară şi bancară. O facem din interes propriu, pentru că o politică monetară corectă este propagată mai uşor într-un mediu unde avem un minimum de cultură economică şi financiară. Cristian Hostiuc mi-a sugerat să spun câteva lucruri despre economia României, uitându-ma la următorii 5 ani.

Pentru că suntem la o gală a Ziarului Financiar am să mă uit puţin şi în trecut, să încerc să scot câteva lecţii. Aş remarca aici o remarcabilă coincidenţă. Anul lansării Ziarului Financiar, 1998, a fost anul înregistrării unui eveniment pentru BNR, trecerea la convertibilitatea de cont curent a leului. Atunci se credea că nu vom rezista, că se va prăbuşi cursul.

Dacă ne uităm în spate, acesta nu a fost doar un episod monetar, ci şi unul social, urmat cu perseverenţă de noi liberalizări de guvernele care au urmat, fără reveniri, până când în 2006, înainte de intrarea în UE, întreg contul de capital a fost liberalizat, şi puteam vorbi de convertibilitatea totală a leului. 16 ani, proces care, dacă vorbim despre Occident, a durat 30 de ani. Vă rog să îmi îngăduiţi să vă amintesc că în 1998, directorul FMI era Michel Camdessus. Am avut o strânsă colaborare cu dânsul. A fost un prieten al României. Aveam o mare temere când ne întâlneam cu el, că ne cerea să liberalizăm cursul. Singurul instrument care te poate menţine în direcţia economiei de piaţă este cursul. Şi trecerea la convertabiltiatea de cont curent s-a făcut începând din 1997, susţinută de FMI. S-a liberalizat cursul, am trecut de acel pas, dar şocul a fost imens. Apoi ne-am ocupat de inflaţie.

În primul rând, am trecut criza fără restricţii valutare. S-a păstrat convertibilitatea de cont curent. Cursul este liber, dar stabil în condiţii de piaţă. Este un lucru foarte important. Într-adevăr, cu o rezervă imensă a Băncii Naţionale, peste 35 de miliarde de euro. Cursul este liber, într-adevăr cu ameninţarea mută a acestei rezerve mari a BNR, care acoperă mai mult de 70% din toată datoria publică a României.

Cât de important este acest lucru? Vin recent din Argentina. Mi-am adus aminte cum arăta România în urmă cu 15 ani. În Argentina nu există nici o posibilitate să schimbi la cursul oficial pentru călătorii în străinătate. Ar mai accepta românii să nu existe valută, euro? Este a doua monedă pentru noi.

Inflaţia este în jur de 2%, după ce a fost poate problema cea mai greu de rezolvat în România postcomunsită. Rata de politică monetară a scăzut la 4%. Rata de împrumut a băncilor tinde să se ducă sub 10%. Şi anticipaţiile, încrederea publicului într-o rată scăzuta a inflaţiei, este ridicată. În Brazilia am fost aproape şocat când am aflat că inflaţia este de 10% şi dobânzile la împrumuturi sunt de 60-80%. Un antreprenor a explicat acest lucru : “ Nu avem încredere”. Subliniez acest lucru pentru a spune cât de importantă este încrederea şi evitarea oricărei reveniri. Orice deviere de la o inflaţie scăzută adânceşte neîncrederea.

Avem un deficit de cont curent de numai 2%. Din momentul în care am fost numit guvernator, aceasta a fost o problemă permanentă a României. Cu un deficit de cont curent de 2% putem vorbi de o mare sustenabilitate a viitorului în România. Aveam 14% în 2007. Aproape 12% din PIB corecţie de cont curent în doar câţiva ani. Şi deficitul fiscal este în prezent 3%, faţă de 9%, cât era în 2009. S-a făcut o corecţie pe care în 2008 o prevedeam. Lumea ar fi vrut să vorbesc despre criză, dar pentru mine criza este un cuvânt mult prea general. Datoria publică a rămas sub 40%, cu toate că s-a dublat în această perioadă.

Ştiţi cum se împrumută în prezent România? Cu costuri mult mai scăzute decât Italia, Franţa şi alte ţări din zona euro. Stabilitatea economică, financiară, nu sunt vorbe în vânt.

Sunt contra curentului de opinie care vorbeşte de deficite mai mari, pentru că e nevoie de bani şi pentru că după atâţia ani de experienţă am văzut şi partea cealaltă. Aceleaşi persoane care cer deficite mai mari, întreabă cine a făcut datoriile.

Artă este să faci ceva cu costuri cât mai scăzute, dacă vrei să trăieşti mai bine.

În consecinţă, ce ne lipseşte? O creştere economică la potenţial, de 4-5%. Dar, problema pe care o ridic este următoarea: Dacă putem să avem această creştere fără să stricăm celelate echilibruri. Să stricăm macrostabilitatea doar pentru a avea o creştere de 5% nu mi se pare deloc o opţiune fericită.

Cristian Hostiuc (directorul editorial al Ziarului Financiar -n.r) a spus: Guvernele care nu asigură 5% creştere economică, să îşi dea imediat demisia. Foarte frumos ce spune el. Şi are dreptate, că directiva asta e . Dar aş vrea să adaug ce am spus înainte, ”fără să strice echilibrul”, pentru că a reveni la macrostabilitate e un lucru foarte greu, ţine foarte mult timp. Aş spune eu o mică răutate: faptul că nu trecem de 2% creştere economică în prezent e şi pentru că trebuie să facem nişte corecţii mari. Mai am un sfat pentru tânărul meu coleg, Cristian Hostiuc: există vreo ţară unde este asemenea prevedere? Ştiu ţări unde există prevederea de a nu avea o datorie publică mai mare de o anumită cifră. Atunci, aceste situaţii le va comenta el şi va răspunde la întrebarea “De ce există o limită a îndatorării, dar nu există o ţintă a creşterii?”.

Cred că vom rămâne nişte indicatori prudenţi de macrostabilitate. Dacă nu o să avem noi grijă, o să aibă alţii grijă de noi. Dacă este vorba să facem ceva, păstrarea datoriei publice în limite rezonabile, trebuie să facem tot ce putem pentru a păstra încrederea. Mixul de politici, trebuie să fim mereu echilibraţi. Încercăm să compensăm în prezent printr-o relaxare de politică monetară, fără să schimbăm echilibrurile. Mai avem un lucru care depinde numai de noi: să absorbim mai bine fondurile europene. Sunt sume mari acolo. Haideţi să absorbim fondurile comunitare. Majoritatea sunt grant-uri (burse). Vorbind istoric, acumularea capitalului a durat sute de ani. Cum vrem să capitalizăm nişte întreprinderi care au doar câţiva ani? Apoi, putem să avem creştere economică şi investiţii mari fără să dezechilibrăm bugetul şi balanţa de plăţi."

 
 

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO