În 2007, primul an în care România l-a petrecut ca membru al Uniunii Europene, bugetul general consolidat cheltuia pentru „prestaţii sociale” (sănătate, pensii, invaliditate, copii/familii, şomaj, excluziune socială) 54,9 mld. lei. În 2016, cheltuiala a a jus la 110 mld. lei, potrivit unei serii de date publicate luni din Institutul Naţional de Statistică (INS). O sumă, prin urmare, dublă. Este o tendinţă rezonabilă, de vreme ce şi PIB-ul aproape s-a dublat. În 2007, PIB-ul nominal a fost de 418 mld. lei, iar în 2016 de 759 mld. lei (plus 81%)
În aceeaşi vreme, datele de la Ministerul de Finanţe arată însă că cheltuielile de capital (investiţiile din buget) au crescut şi ele, dar mult mai modest. Dacă, în 2007, bugetul cheltuia pentru investiţii 14,4 mld. lei, în 2016 această cheltuială a fost de 19 mld. lei, adică un plus de 32%. Prin urmare, dacă cheltuielile sociale au ţinut pasul cu avansul PIB-ului şi, deci, al veniturilor bugetului, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu cheltuielile de investiţii. Cheltuielile de investiţii din buget au fost completate, după aderare, şi de fondurile UE, dar filosofia nu a fost ca ele să vină ca un supliment la cheltuielile proprii şi de aceea lucrurile avansează atât de greu, când vorbim de modernizarea infrastructurii, de pildă.