Datoria publică va depăşi în anii ce vin 40% din PIB, va fi undeva la sub 41% din PIB, dar, în niciun caz, nu va sări de pragul critic de 45% din PIB, spun rapoartele guvernamentale.
Pentru o ţară ca România, nivelul datoriei şi al deficitului sunt esenţiale pentru o dezvoltare fără şocuri. Dar deficitele vor depăşi în anii ce vin toate anticipările din trecut mergând spre pragul limită de 3% din PIB şi vor antrena majorarea datoriei. Ce trebuie făcut ca măcar acest prag al datoriei să nu încalce şi el tabuurile?
Legea responsabilităţii fiscal-bugetare prevede ca, în cazul în care datoria publică depăşeşte 45% din PIB, atunci să intre în funcţie nişte „avertizori“. Însă legea responsabilităţii este chiar aceea care nu a fost respectată în momentul în care guvernele trecute majorau cheltuieli peste cele înscrise în legea bugetului. Este aceeaşi lege nerespectată care adoptă în legislaţia naţională şi MTO-ul (deficit structural bugetar de maximum 1% din PIB). Prin urmare există, dacă prevederile legii nu vor fi respectate în privinţa datoriei, destule precedente. Cât de real este pericolul unui derapaj?
Economiştii spun că, în cazul României, un nivel al datoriei de peste 40% din PIB ar putea pune probleme României pentru că va interveni aversiunea faţă de risc a investitorilor, ceea ce va scumpi împrumuturile. În acelaşi ton, BNR califică drept critic un nivel al datoriei de 45% din PIB asociindu-l cu un risc crescut de recesiune.
În raportul asupra bugetului pe 2016 şi a Strategiei fiscal - bugetare, Consiliul Fiscal reia problema datoriei pe care o consideră deja la un prag ridicat în raport cu nivelul de dezvoltare al României.
„Chiar dacă nivelul prognozat al stocului de datorie publică (40,4% din PIB la finele lui 2018) pare mult inferior nivelului de referinţă de 60% din PIB, continuarea unei tendinţe de creştere, chiar şi moderate, a dimensiunii datoriei publice ca pondere în PIB în faza ascendentă a ciclului economic, cu creşteri economice prognozate de Comisia Naţională de Prognoză la niveluri mai mari de 4%, în loc ca o astfel de perioadă să fie utilizată, aşa cum ar fi prudent, pentru o reducere a gradului de îndatorare, ocultează acumularea unor vulnerabilităţi ce ar deveni aparente într-o inevitabilă viitoare fază descendentă a ciclului economic“, avertizează Consiliul Fiscal. România are, aparent, o situaţie bună în privinţa datoriei – sub 40% din PIB, faţă de nivelul maxim de 60% din PIB prevăzut de Tratatul de la Maastricht. Însă efortul nu trebuie să fie să te apropii de prag, ci să te îndepărtezi de el. Datoria mică a fost folosită de guvernul trecut, dar şi de cel actual, când a justificat majorarea deficitului bugetar spre pragul maxim admis de 3% din PIB. Mai mult, întrucât PIB-ul este prevăzut a creşte cu 4-5% în anii ce vin, datoria ar urma să fie menţinută la sub 41% din PIB. Deci deficitele nu ar fi un pericol.
Nu este chiar aşa, susţine Consiliul Fiscal, şi aduce în discuţie ceea ce s-a întâmplat chiar recent: datoria publică poate creşte rapid în contextul unor evoluţii ciclice adverse produse concomitent cu deficite structurale ridicate. Aşa s-a întâmplat din 2008 încoace în România. Ţara consemna în anul 2008 un nivel al datoriei publice de doar 19% din PIB, atingând în 2014 un nivel de circa 3 ori mai mare (39,9% din PIB). România nu este singurul exemplu. Croaţia avea 38,9% datorie în PIB în 2008 şi a ajuns la 89,2% din PIB în 2015. Finlanda avea o datorie ca pondere în PIB de 32,7% în 2008 ca să ajungă la 62,5% din PIB în 2014.
Datoria publică a României de aproape 40% din PIB este deja relativ înaltă pentru nivelul de dezvoltare economică a României, spune Consiliul Fiscal. Iar capacitatea de absorbţie limitată a pieţelor financiare locale (expunerea băncilor din România, principalii finanţatori ai datoriei publice din piaţa locală, exprimată ca procent din total active, este deja cea mai mare din Europa) reprezintă constrângerile esenţiale pentru care deficitele bugetare din anii următori ar trebui să fie mici, sub 2% din PIB.
Deficitul bugetar ar urma să intre însă sub 2% din PIB după 2018, potrivit Strategiei fiscal - bugetare a guvernului.
Strategia fiscal-bugetară pe 2016 – 2018 admite că economia poate fi pândită de riscuri, cu efecte asupra datoriei. Faţă de ritmurile de creştere prognozate de peste 4%, o creştere cu 1% din PIB mai scăzută decât creşterea economică nominală prognozată, ar avea un impact negativ asupra nivelului de îndatorare, respectiv de creştere a nivelului datoriei cu 1,9% din PIB, în anul 2019. Deprecierea leului cu 10% faţă de euro, ar determina creşterea ponderii datoriei guvernamentale în PIB de până la 1,7 % din PIB, în 2019. Iar influenţa combinată a acestor factori asupra ponderii datoriei guvernamentale în PIB, ar determina o creştere a acestui indicator cu 3,8% din PIB, la sfârşitul perioadei de analiză.
Strategia fiscal-bugetară pe 2016 – 2018 citează un studiu al BNR care anticipează: dacă probabilitatea de recesiune estimată pentru România se situează în jurul valorii de 50%, datoria publică are un efect advers asupra creşterii
economice, iar o creştere a datoriei publice se va translata la rândul său într?o majorare a probabilităţii de recesiune, între cele două variabile existând o relaţie directă. Conform acestui model al BNR citat în Strategia fiscal-bugetară, nivelul critic al datoriei publice, în cazul ţării noastre, este de 45% din PIB, o valoare mai prudentă fiind indicată la 40% din PIB.
Citând datele BNR, guvernul admite indirect că ar avea o problemă dacă datoria sare spre 45% din PIB.
