Este Europa pe cale să aibă un alt perturbator zgomotos la masa liderilor? Aceasta este cu siguranţă temerea Bruxelles-ului, deoarece ultranaţionalistul de extremă dreaptă George Simion este cotat cu şanse mari să câştige duminică preşedinţia României, scrie Politico într-o analiză.
Oficialii europeni sunt deosebit de îngrijoraţi de faptul că George Simion, în vârstă de 38 de ani, se va alătura actualului duo de perturbatori - Viktor Orbán din Ungaria şi Robert Fico din Slovacia - în încercarea de a sabota ajutorul acordat Ucrainei exact în momentul în care UE doreşte să crească presiunea asupra Rusiei pentru a pune capăt războiului, scrie Politico în articolul principal de joi dimineaţa.
Dacă Bucureştiul trece în tabăra celor doi, ar fi o lovitură dură, deoarece România are o greutate geostrategică mai mare decât Ungaria sau Slovacia. Naţiunea de la Marea Neagră, cu 19 milioane de locuitori, a fost, până acum, un stâlp solid al UE şi al alianţei NATO.
Simion încearcă rapid să risipească temerile că va zdruncina barca. El insistă că va fi un lider pro-UE şi pro-NATO, care se aliniază mai direct cu premierul italian Giorgia Meloni - o extremă dreaptă pro-Ucraina - decât Orbán sau Fico. El îşi prezintă alianţa cu mişcarea MAGA a lui Donald Trump drept o modalitate de a menţine trupele americane angajate în România.
„Suntem un grup eurorealist, nu eurosceptic”, a declarat Simion pentru POLITICO, adăugând că el a îmbrăţişat piaţa unică a UE ca un motor al bogăţiei pentru români.
Este, desigur, greu de imaginat că Simion ar fi un partener natural pentru Orbán, cel mai tenace rebel intern al UE. În timp ce Simion recunoaşte că Orbán i-a servit drept „model”, nu există prea multă dragoste între taberele naţionaliste română şi maghiară, care sunt în conflict aprig în ceea ce priveşte minoritatea maghiară din Transilvania, în nordul României.
Dar aceste tensiuni cu Orbán nu înseamnă că toată lumea respiră uşurată la Bruxelles. Oficialii şi experţii care au observat ascensiunea lui Simion - şi au urmărit declaraţiile sale uneori contradictorii - sunt sceptici că acesta poate avea acelaşi succes ca Meloni în ceea ce priveşte integrarea agendei sale de dreapta în cadrul UE.
Aceştia indică apelurile sale de a încălca legislaţia UE, pretenţiile sale teritoriale asupra Moldovei, o ţară candidată la UE care se confruntă cu destabilizarea rusă, precum şi opoziţia sa generală faţă de orice sprijin suplimentar pentru Ucraina, ca dovezi că Simion va fi, în cel mai bun caz, un lider imprevizibil şi, în cel mai rău caz, o sursă de divizare în cadrul blocului.
„Cred că ar fi cu siguranţă o figură perturbatoare în jurul mesei Consiliului UE şi, potenţial, şi în jurul mesei NATO”, a declarat Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt al NATO şi în prezent distins fellow la Royal United Services Institute.
„Poziţia sa pare foarte clară: în ceea ce priveşte războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, el propune neutralitate pentru România - ceea ce este, desigur, incompatibil cu poziţia României atât ca stat membru al UE, cât şi ca aliat NATO”.
Simion neagă categoric că este pro-rus, dar este „persona non grata” interzisă în Ucraina pentru promovarea unei „ideologii unioniste care neagă legitimitatea frontierei de stat a Ucrainei”. Partidul lui Simion, Alianţa pentru Unirea Românilor, este asociat cu o viziune iredentistă a unei Românii Mari care riscă să declanşeze dispute teritoriale şi un potenţial conflict cu Ucraina, Moldova şi Bulgaria.
La conducerea Bucureştiului, el ar avea numeroase ocazii să provoace probleme prin retragerea din operaţiunile NATO de antrenament pentru ucraineni, prin obstrucţionarea trecerilor de frontieră şi a fluxului de arme către Ucraina şi prin revenirea asupra rolului central al României în sprijinirea exporturilor de cereale din Marea Neagră.
La rândul său, Simion insistă că face presiuni asupra Kievului pentru a apăra drepturile vorbitorilor de limbă română din Ucraina - un subiect pe care guvernul preşedintelui Volodimir Zelenski a fost, în realitate, foarte dispus să îl abordeze.
Manfred Weber, şeful partidului umbrelă de centru-dreapta Partidul Popular European, a cărui filială din România se opune lui Simion, a preluat îngrijorările lui Lungescu şi a declarat că Simion reprezintă „un risc pentru ceea ce cred”.
Liderul PPE a respins orice comparaţie între Simion şi Meloni, care rămâne în mainstream-ul european în ciuda politicilor sale de dreapta dură de acasă.
Weber l-a acuzat, de asemenea, pe Simion că „a lucrat împreună cu [serviciile de securitate] ruse”. Simion neagă acuzaţiile potrivit cărora s-ar fi întâlnit cu spioni ruşi în Ucraina în urmă cu peste un deceniu.
Aceste îngrijorări nu par să îi fi descurajat pe alegătorii români, care i-au acordat lui Simion 41% din voturi în primul tur al alegerilor prezidenţiale. Acestea fiind spuse, candidatul populist a eşuat săptămâna trecută în dezbaterea împotriva rivalului său centrist Nicuşor Dan, iar sondajele de opinie sugerează că avansul său începe să scadă. Sondajul POLITICO îl plasează la doar 3 puncte procentuale în faţa lui Dan, în timp ce cursa se îndreaptă spre ultima linie dreaptă.
