Dacă în tinereţe se simţea fericit când simţea gustul libertăţii, astăzi, actorul are alte aşteptări, dar, uneori, se mai lasă bântuit de grijile acelor vremuri. “Atunci îmi doream să trec clasa şi vara să fiu liber, să pot pleca la Câmpia Turzii, de unde era sora mamei, noi fiind moldoveni, şi să mă bucur de leul pe care mi-l dădea când mă duceam să iau pâine şi cu care îmi luam bomboane, cu ajutorul cărora îmi sticam dinţii. Să am parteneri de joacă, sa mă simt liber, să zburd, să strige mama, la trei dimineaţa: Nelu, scoală-te si du-te la coadă la carne! Nu mă gândeam la o meserie, îmi doream să am un pantalon drăguţ, o pereche de tenişi, pe care îi vopseam cu ţinvais, aşa se numea substanţa respectivă, şi mă ţină Dumnezeu departe de ăla care mă calcă pe încălţările proaspăt vopsite”.
Nu crede că într-un alt colţ de lume ar fi putut fi mai fericit decât aici. “Sufletul şi mintea mea nu ar fi putut exista în altă parte, nu ar fi putut să se simtă mai bine ca în sosul ăsta românesc. Sunt român, cu toate că mama avea origine germană, dar era mai româncă decât toţi din satul în care a dus-o tata. Era o femeie gospodină, zugrăvea, mulgea vaca, ne-a purtat şi prin bombardamente şi prin gloanţe”.
