Am participat zilele trecute, în calitate de Preşedinte de Comisie, la Concursul Naţional de Vinuri, Bachus 2019, aflat la cea de-a X-a ediţie.
Treaba cu concursurile e complicată, aşa, în general, şi extrem de derutantă în ţara noastră, în particular. Că sunt serioase sau o glumă (fie nevinovată, fie comercială) ele produc o serie de efecte. Ca organizator al unuia dintre cele mai mari concursuri din Europa – VINARIUM IWCB (şi, implicit, cel mai mare din România), ar fi nepotrivit sa fac o ierarhie sau sa judec cine, de ce şi cum încearcă să organizeze, cu mai multă sau cu mai puţină ştiinţă şi bună credinţă competiţiile mici şi medii din România.
Singurele aspecte asupra cărora insist şi care nu intră în nici o negociere sunt:
- sistemul de jurizare
- corpul de juraţi
- certificarea/verificarea de către entităţi (internaţionale, dacă se poate) cu autoritate şi credibilitate.
La Bachus 2019, cel puţin primele două din cele enunţate mai sus au fost îndeplinite.
Oamenii locului (inclusiv administraţia), au adoptat vinul ca pe o resursă importantă (felicitări!) şi, astăzi, după un parcurs care a avut –normal, aş zice- şi sinusoide, au ales să invite membrii Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi (ADAR) pentru gestionarea etapelor de ordonare, secretizare şi evaluare pentru vinurile inscrise în competiţie. Credibilizarea concursului va face mult bine zonei. Şi sper că practicile neortodoxe ale celor din afara comerţului reglementat vor dispărea încet-încet, odată cu micşorarea unui public care, prin neştiinţă, le încuraja pâna mai ieri prin apetitul de cumpărare de la marginea străzii. Viteza cu care iubitorii de vin se informează astazi, ralierea la sistemul de valori certe, îi vor îndrepta pe aceştia către vinuri din ce în ce mai bune.
M-am luat cu vorba şi era să uit ce legătură are rubrica noastră cu faptul că am fost la Focşani (respectiv, la resortul Domeniilor Panciu, absolut fabulos!): întâlnirea „hors-concours” cu trei vinuri pe care vreau să le introduc în societatea înaltă. Cu voia Dvs....
- Crama Ferdi, Cuvée Unchiu’ Puiu 2017
- Crama Gîrboiu, Livia – Şarbă 2018
- Domeniile Panciu, Grand Reserve - Cabernet Sauvignon 2014 / 2015
1.Crama Ferdi, Cuvée Unchiu’ Puiu 2017 (cupaj roşu sec)
V-am păcălit, iertaţi-mă! Nu vom vorbi de acest vin – în sine - care, fără îndoială, satisface gustul celor mai pretenţioşi entuziaşti ai vinului românesc (...şi nu numai, dovadă Aurul dat de juraţii străini şi români la VINARIUM IWCB 2019).
Aş vrea să vă prezint, de fapt, cea mai mică cramă de vinuri... mari . Vinurile de aici, ca şi celelalte două din rubrică, nu sunt uşor de găsit. Numărul mic de sticle nu se poate suprapune peste logica comercială clasică.
Dar, cititorul Ziarului Financiar ştie că din 5 telefoane se poate ajunge şi la preşedintele SUA. Probabil că, din două-trei, veţi ajunge şi la aceste vinuri de serie mică. Preţul?... cam pe principiul bursei...
Ok. Crama Ferdi. 1,7 ha. O miniatură preţioasă, cizelată impecabil de Fernando Mihăilescu (fost navigator, actualmente winemaker de succes în termenii calităţii), aflată la o aruncătură de băţ de Bucureşti, în Prahova. Vinurile cu titluri enigmatice (Madame S., Lady Black, Mister S., Piţigaia şi Cuvée Paul, Cuvée Alexandra şi Rose Cosmina, nu au fost introduse în sistemul DOC şi IG, proprietarul preferând să mizeze pe brand şi să păstreze libertatea inovaţiei şi a acţiunii asumate personal. (Supertoscanele sunt rezultatul unei revolte împotriva lipsei de elasticitate a reglementărilor curente.)
Dupa un model importat (dar negeneralizat, încă, la noi), Fernando îngrijeşte şi diferite parcele ale altor proprietari, adăugându-şi struguri compatibili la cei din plantaţia proprie, care e o mică colecţie ampelografică şi „staţiune de cercetare”.
Vinurile roşii au la baza Merlot, Shiraz, Blaufranchisch, rose-urile – Pinot Noir, Cabernet Sauvignon (dar, nu numai), iar albele - Sauvignon Blanc, Riesling Italian şi, uneori, Tămâioasă Românească.
Când te apropii de Dealu Mare începi să te gândeşti la vinurile rosii. Cu toate acestea, provocarea mea de astăzi este să căutaţi şi un vin alb de la Ferdi, Madame S. (760 de sticle).
Dacă veni vorba de căutare, cred că e mai simplu să o faceţi pe Facebook. Scutiţi două trei telefoane. Timp pentru două-trei pahare de vin.
-------------------------
2.Crama Gîrboiu, Livia – Şarbă 2018
Ei bine, Şarba, oricât de arhaic ar suna, un soi relativ nou (anii ’80) şi e rezultatul încrucişării dintre Tămâioasa Românească şi Riesling Italian.
Şarba păstrează puţin din caracterul aromatic al părintelui Tămâioasă Românească (sau aşa ni se pare, existând şi controverse pe acest subiect. Ca la orice proces de patenitate... ) şi este, în general, un vin atractiv, uşor.
În particular, Livia Gîrboiu, l-a făcut un vin cu personalitate bine conturată, reuşind dese „coup de foudre”. Buni utilizatori de şabloane, românii au luat Şarba cam „în preţ de matineu”, considerând-o doar „utilitară” şi bună de băut „acum”.
Livia Gîrboiu, proprietara cramei, ne-a oferit o verticală cu Şarba 2015, 2016, 2017, 2018. Motivaţia nu a fost aceea de a dovedi că soiul / vinul are potenţial de învechire şi, ca atare, să lanseze în piaţă vreo ofertă de Şarbă veche (între noi fie vorba, nici nu ar avea de unde, Şarba se vinde cel mai repede), ci aceea de a verifica puterea soiului. Am avut surpriza unui 2017 aproape de perfecţiune şi un 2015 excelent păstrat, cu note secundare evidente, poate chiar şi terţiare. Au existat voci care au întrebat „unde este fructul” (aroma primară). „Păi, cam tot acolo unde se află la oricare vin alb de 4 ani”, a fost răspunsul general. 2018-ul era la locul dat de vârsta tinereţii.
Nu demult am prezentat Epicentrum, unde Şarba beneficiază de vioiciunea Plăvaiei (de data asta, pare-se, un soi prefiloxeric), ceea ce-l face şi mai complex, mai incitant, puţin mai agresiv şi, în mod paradoxal mai modern (paradoxal, pentru că se foloseşte un soi vechi).
Dacă gamele Epicentrum şi Livia pot fi găsite în off şi on-line, experienţa cu celelalte Şarbe se supune procedurii de la prima prezentare: telefon, facebook...
-----------------------------
3.Domeniile Panciu, Grand Reserve - Cabernet Sauvignon 2014 / 2015 (de fapt, multi-vintage)
Ei, aici e aici. Cum stăteam noi pe terasa noului resort al Domeniului Panciu (ceea ce vă doresc şi Dvs.), admirând priveliştea dată de dealul Măgura Odobeştilor (1000 m) la apus, degustând vinuri bune şi brânză de capră la diferite stadii de maturare, apare şi acest Cabernet de „rezervă”. Vă spun din capul locului: nu e în piaţă. Trebuie să ajungi la cramă pentru a-l degusta sau să fii în relaţii de afaceri, de prietenie, cu Dan Guzu (Duraziv) pentru a putea să îl deguşti.
Nu l-am selecţionat pentru a vi-l prezenta doar pentru că mai sunt puţine sticle şi are o circulaţie restrânsă (ceea ce l-ar putea face atractiv pentru „vânătorii” exersaţi). Nu. Pur şi simplu, acest vin, contrazice ceea ce se cunoaşte despre potenţialul zonei privind vinurile roşii. Cabernet-ul acesta este intens din punct de vedere cromatic, are arome puternice în care cele de lemn nu sunt dominante, este plin, nivel ridicat de alcool (nu se simte) şi totul este învăluit de un „material” moale, plăcut la „atingere”.
După experienţa mea, nivelul maxim de satisfacţie l-ar oferi peste încă 2 ani. Dar, îmi este clar, stocul nu va rezista. Am şi eu o vină, veţi avea şi Dvs.. În acelaşi timp, compensatoriu, putem pune câte două sticle la păstrare. Pe una o deschidem la termenul anticipat al apogeului, iar cu una putem exagera, deschizând-o peste... cinci ani?!
Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.
