Vestea promisă! Anul acesta, Concursul Internaţional de Vinuri – VINARIUM 2020 - va călători în Dobrogea.
La sfârşitul lunii Mai, vor sosi la Mamaia (Ramada by Wyndham Constanta) evaluatori profesionişti din toate colţurile lumii. Juraţii vor avea la dispoziţie patru zile pentru a „vedea” şi nota aproximativ 1200 de vinuri.
În România mai sunt câteva concursuri micuţe. Chiar dacă le privesc cu simpatie (la unele dintre ele având, la rându-mi, calitatea de membru al juriului, şef de comisie), chiar dacă majoritatea atrag atenţia asupra vinului (ceea ce este bine), cele mai multe au o „relaxare” faţă de metodă şi rigoare, lăsând publicului impresia ca AŞA arată mecanismul de ierarhizare şi la profesionişti (ceea ce este rău).
Este util să ştiţi, atunci când vreţi alegeţi un vin la raft şi doriţi să faceţi o alegere bună, care sunt ustensilele cu care operează un organizator de concursuri.
De obicei, recunoaşteţi sticlele de vin premiat după micile etichete autoadezive suplimentare.
După cum spuneam, concursuri sunt multe şi, probabil, vor fi şi mai multe. Unele au ca procedură analiza colocvială, cu vinurile la vedere; altele, pur şi simplu, întocmesc un clasament cu evaluatori „din interior”, angajaţi, colaboratori permanenţi; cele mai multe împrumută metoda evaluării „în orb” – adică notarea se face în urma analizei senzoriale fără ca identitatea vinului să fie dezvăluită, pe diferite scale şi în moduri multiple de socotire a scorului final.
În funcţie de onestitatea organizatorului, de interesul comercial, de competenţă, de omogenitatea juriului dar şi de... rezistenţa membrilor, rezultatele acestor concursuri pot fi mai mult sau mai puţin de ajutor la momentul achiziţiei.
Într-o poziţie specială se află concursurile care sunt, la rândul lor, controlate, evaluate, atestate.
Organizaţia Internaţionala a Viei şi Vinului (OIV) este forul suprem al Lumii Vinului.
Specialişti din toate domeniile din axa climă, pământ, plantă - produs finit, dar şi din cele care ţin de reglementarea producţiei şi a pieţei, compun, prin OIV, o viziune globală, cu reguli stricte. Aşa s-a ajuns ca, astăzi, oferta de vin să fie mai bună ca niciodată, aşa s-a ajuns ca „localul” să îşi găsească locul în „global” (Mike Veseth), iar vitivinicultura să fie o activitate sustenabilă, care să nu mai aibă nevoie de acţiuni nesănătoase. Cei care încalcă regula, în dauna consumatorilor sau a producătorilor cinstiţi, sunt identificaţi şi, poate nu vă vine să credeţi, plătesc scump preţul derapajului.
OIV, alături de VINOFED (Federaţia Mondială a Marilor Concursuri de Vinuri) oferă Patronajul doar Concursurilor care pot îndeplini condiţiile stricte de profesionalism, siguranţă şi control şi care au anvergura necesară pentru a produce schimbări în bine în tiparul de consum al pieţei în care activează.
De aceea, la VINARIUM, trei din cei cinci membri ai fiecărei comisii sunt străini, iar scorul final este media notelor rămase în calcul după eliminarea notei cele mai mari şi a notei cele mai mici. Premiile decernate nu pot depăşi 30% din totalul probelor înscrise.
Am ţinut să vă familiarizez cu aceste detalii tehnice pentru că cititorii Ziarului Financiar nu îşi pot permite să se alăture celor care vehiculează (prea)multele mituri şi aproximări referitoare la vin, la concursurile de vin.
Despre ce beneficii avem fiecare dintre noi (şi ca naţiune) prin organizarea acestui concurs, vom tot vorbi.
Acum, să mai cunoaştem nişte vinuri.
1. Chateau Vartely, Individo Ediţie Limitată - Saperavi 2017, Republica Moldova
2. VALAHORUM – Busuioacă rosé, sec, 2019
3. Crama ARAMIC, Rezerva 2016 - Cupaj Roşu
1. Chateau Vartely, Individo Ediţie Limitată - Saperavi 2017, Republica Moldova
Am fost întrebat şi trebuie să răspund. De ce nu scriu – având în vedere publicul cititor - (doar) despre vinuri scumpe? Păi, despre vinurile scumpe este uşor de scris. Rareori te contrazice cineva şi comentariul cel mai des dintre cele combative vizează un posibil dezechilibru dintre calitate şi preţ. Dar nu asta e ideea. Am scris şi voi mai scrie despre vinurile scumpe şi foarte scumpe. Nu preţul este însă criteriul de selecţie (dacă ar fi după regulile statului român, acest criteriu de selecţie ar fi la polul... sud: „preţul cel mai mic”) ci, găselniţa, ineditul, adecvarea.
Vinurile de pe piaţa noastră oricum nu sunt ieftine (nu e niciun reproş: aşa permite piaţa).
În aventura căutării, am dat peste acest Saperavi. De fapt, am avut o invitaţie de la Produse Moldoveneşti să degust vinuri din Ediţia Limitată a gamei Individo. Vinuri mai speciale, cu o răspândire mai restrânsă în piaţă. Şi, deşi îmi place Rara Neagră (Băbeasca Neagră), m-am oprit la Saperavi, mai intens colorat, mai puternic, mai structurat şi, da, cu un nivel de alcool mai... normal, adică 13,5% vol.
Spun asta pentru că foarte multe vinuri roşii de astăzi, inclusiv Rara, ating şi chiar trec de 14% vol. alcool. E o problemă generală, ţine şi de climă, acumulări de zaharuri şi de dorinţa de a face vinul sec-sec. Ma voi strădui să explic aceste lucruri cât de des se va putea.
Saperavi 2017 Ediţie Limitată deţine una dintre puţinele contraetichete în care mesajul scris este temperat, conform cu realitatea: „[...] mure, afine şi note condimentate. Se recomandă decantarea înainte de servire.” Exact.
2. VALAHORUM – Busuioacă rosé, sec, 2019
În actorie există un termen care defineşte atitudinea şi acţiunea celui care depistează câteva pârghii „sigure” de captare a simpatiei publicului şi le foloseşte doar pe acelea, eludând „procesul” obţinerii emoţiei din experimentare şi trăire autentică. Nu eram nici eu departe cu Busuioaca vinificată în sec, întâlnindu-mă până acum doar cu variantele fericite de la Avereşti şi de la Casa de Vinuri Cotnari. Ei bine (şi chiar e bine), a mai apărut o stea!
În Dealu Mare! Sub semnătura lui Daniel Dorneanu (aţi auzit de el, veţi mai auzi) s-a lansat de curând acest rosé cu o notă cromatică poate mai închisă decât media, dar care nu este semnul vreunei neîmpliniri oenologice. Un rosé care produce satisfacţie prin vivacitate de la „atac” până la post gust. Pentru aroma specifică soiului ai nevoie de 2-3 secunde de atenţie, timp în care se amestecă în palatin toate măceşele şi cireşele timpurii ale copilăriei.
Vinul este, totuşi, pentru maturi antrenaţi, nivelul de peste 14% alcool, nefiind o jucărie. În acelaşi timp, structura îl recomandă ca vin care poate să ţină piept mâncărurilor cu gust mai exotic. Îmi pare bine că ne-am cunoscut!
3. Crama ARAMIC, Rezerva 2016 - Cupaj Roşu
Ce frumos arată „cartea” de vinuri astăzi!
Aproape că nu ai cum să explici unui tânăr ce vinuri româneşti existau acum 30 de ani. Adică, cât de puţine vinuri bune se găseau în piaţă...
Redegust acest vin, chiar acum, când vă scriu Dvs.
În primul rând, îmi dau seama că apogeul lui va fi peste vreo doi ani. Şi poate să fie păstrat... cât vrea proprietarul (după ce îi întreabă pe Marton Adalbert - vinificator şi pe consultantul francez Francesco Petacco).
În afara unei note cam evidente de stejar (nesupărătoare) şi a unei astringenţe cu „două liniuţe” peste ce şi-ar dori un evaluator ultra exigent (se transformă în avantaj alături de orice preparat serios din carne), vinul este o... poveste.
O piesă de teatru. Halebardieri: notele picante. Mulţime - popor: toate fructele de pădure. Regele, regina: Cabernet Sauvignon şi Fetească Neagră. Prinţesa: ciocolată.
Dintr-un gând ludic, cu o tuşă de Shakespeare (Marele Will, nu?!), viitorul acestui vin a ieşit: „Will be, or not will be”...
Dincolo de jocul cuvintelor, de licenţa lingvistică (pe care vă rog sa mi-o acordaţi), vinul de Silagiu are un viitor sigur şi ne arată câte lucruri bune mai avem de aflat în România, câte rezerve...
„Rezerva” noastră, lansată în decembrie 2019 după un an de păstrare la sticlă, numără 3.300 de butelii.
Până vom afla ce spun juraţii internaţionali despre aceste vinuri, putem avea o privire retrospectivă.
