România strânge la buget, din impozitul pe profitul companiilor, venituri aproape egale ca procent din PIB cu cele ale Germaniei: 2,2% din PIB România şi 2,4% din PIB Germania.
La nivel general, Germania are însă venituri fiscale echivalente cu 38% din PIB, faţă de 28% din PIB România. Iar, în momentul în care veniturile dintr-o parte sunt mici, apare nevoia unei compensări - de aici pleacă aproape mereu discuţiile despre majorarea taxelor.
Diferenţa de 10 procente de venituri fiscale dintre România şi Germania este provocată, în mod substanţial, de veniturile din impozitul pe venit (salarii etc.), unde Germania strânge la buget echivalentul a aproape 9% din PIB, faţă de 3,5% din PIB România (datele sunt la nivelul lui 2014, ultimele ce pot fi comparate; în 2016 bugetul României a strâns din impozitul pe venit echivalentul a 3,7% din PIB).
Ca România să fi ajuns la acelaşi nivel de colectare din impozitul pe venit ca Germania, raportat la PIB, bugetul consolidat ar fi trebuit să adune, la nivelul lui 2016, sume suplimentare de 9 miliarde de euro, adică încă o dată şi jumătate cât a colectat anul trecut din această sursă (27,7 mld. lei, echivalent a 6,1 mld. euro).
Diferenţe majore se înregistrează şi la veniturile din contribuţiile sociale – 15,1% din PIB (angajator şi angajat) în Germania şi 8,5% din PIB în România, în ciuda faptului că nivelul de impozitare este aproape egal în cele două ţări – 39,35% în România şi 39,56% în Germania.
Nivelul redus de colectare la buget din impozitul pe venit este cauzat în România de nivelul scăzut de impozitare şi de nivelul mare de evaziune, în vreme ce nivelul scăzut al veniturilor din contribuţii sociale trebuie pus pe seama numărului redus de contribuabili, explică economiştii.
„Volumul redus de venituri bugetare din impozitul pe venit este provocat de trei lucruri: nivelul de impozitare (cota unică de 16% în România versus cota progresivă ce ajunge până la 47,5% în Germania - n.red.), evaziunea fiscală şi cuprinderea impozitului pe venit. Teoretic, în România, orice venit ar trebui impozitat. În realitate, doar o parte din venituri sunt impozitate. Sunt o serie de tranzacţii care realizează venituri, dar nu sunt supuse impozitării“, comentează economistul Aurelian Dochia.
În privinţa veniturilor mici din CAS, Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank şi preşedinte al Consiliului Fiscal, arată că în România, pe de o parte, munca la negru este semnificativă, iar pe de altă parte 1,5 milioane de oameni nu plătesc contribuţii sociale. Există de asemenea, contribuabili care plătesc, dar nu plătesc cota standard (PFA, drepturi de autor etc.). De aceea România colectează venituri la jumătate faţă de Germania, ca procent din PIB.
PSD a anunţat că urmăreşte începând din 2018 impozitarea companiilor în funcţie de cifra de afaceri şi nu de profit (situaţie imposibil de pus în practică din cauza legislaţiei europene, spune Ionuţ Dumitru). În România, impozitul pe profit este de 16%, faţă de o rată nominală a impozitului pe profit de 15,8% în Germania (care poate ajunge însă cu „suprataxare“ la 30,2%). La acest nivel de impozitare, România strânge la buget echivalentul a 2,2% din PIB, iar Germania 2,4% din PIB.
În aceeaşi vreme, dacă România taxează veniturile cu o cotă generală de 16%, în Germania veniturile sunt impozitate plecând de la o cotă de 14%, cu o rată marginală superioară de 47,5% pentru veniturile foarte mari (taxare care include şi o taxă de solidaritate de 5,5%). Astfel că Germania strânge la buget, din impozitul pe venit, echivalentul a aproape 9% din PIB, faţă de 3,5-3,7% din PIB, România.
Întreaga încărcătură legată de contribuţiile sociale (pensii, sănătate, şomaj, fond pentru accidente de muncă etc.) este în România de 22,75% la angajator şi de 16,5% la angajat, fată de 19,3% la angajator şi 20,4% la angajat în Germania.
Diferenţa de încasări este însă majoră. Germania strânge de la companii, din contribuţiile sociale, echivalentul a 6,6% din PIB faţă de 5,5% România, în vreme ce de la angajaţi aduce la bugetul consolidat echivalentul a 8,5% din PIB, faţă de 3% din PIB România.
„Când ai 5 milioane de salariaţi şi 8-9 milioane de persoane active nu te poţi aştepta la venituri mari. Problema României este că sunt prea puţini care plătesc contribuţii standard. Alţii plătesc, dar nu contribuţii întregi. La nivelul PFA, de pildă, la noi se plăteşte 16%, la ei cota progresivă pleacă de la 14% şi ajunge la 45%“, arată Ionuţ Dumitru.
Din impozitul pe proprietate România strânge la bugetul consolidat echivalentul a 0,8% din PIB, iar Germania 1% din PIB.
Din celelalte contribuţii Germania mai aduce la buget echivalentul a 4,6% din PIB faţă de 6% din PIB România.
Trăgând însă linie, România strânge la buget venituri fiscale de 28% din PIB (la nivelul lui 2014) faţă de 38% din PIB Germania.
Referitor la discuţiile din ultimele zile provocate de noul program de guvernare care anunţă majorări de taxe, Adrian Codârlaşu, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiari (CFA România), arată că nivelul mic al impozitării şi evaziunea fiscală mare fac ca nivelul veniturilor bugetare să fie unul dintre cele mai mici din UE, dar că administraţia trebuie să ştie să-şi ajusteze cheltuielile la ceea ce are.
„În administrarea bugetului este nevoie de un echilibru. Administraţia a angajat însă o serie de cheltuieli şi acum vede că nu are venituri pentru a le acoperi. De aici discuţia despre majorarea taxelor“, spune preşedintele CFA România.
Despre taxele mici şi aşteptările mari comentează şi Aurelian Dochia: „Noi am trăit până acum cu iluzia că se poate şi una, şi alta: şi impozite mici, şi cheltuieli bugetare mari. Că putem, în acelaşi timp, să mărim şi salariile bugetarilor, dar şi să construim autostrăzi. Iar oamenii politici au întreţinut această iluzie încercând să convingă electoratul că există o soluţie miraculoasă. Or, această soluţie nu există. Ori ai impozite mari şi servicii sociale, infrastructură, pe măsură, ori ai impozite mici şi nu mai pretinzi nimic de la stat“.
iulian.anghel@zf.ro
Reacţii la „Revoluţia fiscală“ anunţată de PSD
Opiniile pro şi contra impozitului pe cifra de afaceri a companiilor în loc de impozitul pe profit, a majorării salariului minim brut pe economie la 2.000 de lei (2.300 pentru cei cu studii superioare) din 2018 şi a intenţiei guvernului de introducere a impozitului pe venitul global pentru persoanele fizice – o revoluţie fiscală, într-un cuvânt, anunţată de PSD – continuă să alimenteze furtuna izbucnită odată cu anunţarea noului program de guvernare. Urmăriţi toate reacţiile pe www.zf.ro.
♦ UniCredit Bank:
„Majorarea salariilor necesită deprecierea cursului. Conform estimărilor noastre, valoarea de echilibru a cursului de schimb euro-leu este în preajma nivelului de 5 lei."
♦ Dragoş Anastasiu, preşedintele grupului Eurolines:
„Sunt împotriva impozitului pus pe cifra de afaceri, deşi chiar dacă ar fi fost 3% în anul 2016 tot aş fi avut de câştigat.”
♦ Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România:
„Este adevărat că firmele mari plătesc mai puţin impozit pe profit decât cele mici, dar impozitul pe cifra de afaceri ar trimite în insolvenţă o treime din firme.”
♦ Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank, preşedinte al Consiliului Fiscal:
„Impozitul pe cifra de afaceri a companiilor este expresia neputinţei guvernului. Nu va putea fi aplicat.”
♦ Ravinder Takkar, CEO al Vodafone România:
„Principala problemă nu este schimbarea sistemului de taxare, ci lipsa de predictabilitate. În 3 ani au fost 4 premieri şi 7 miniştri ai comunicaţiilor.”
♦ Dragoş Dragoteanu, general manager al Euroest Invest:
„Dacă vreţi o Românie prosperă, acceptaţi impozite şi taxe mai mari. Dacă nu, nu mai aveţi aşteptări de la stat.“
♦ Valeriu Leucuţa, proprietar şi manager al firmei SC Cable SRL din Oradea
„Impozitul pe cifra de afaceri este necesar şi obligatoriu!”
♦ Lavinia Heihal, director economic al distribuitorului de medicamente Fildas
„Propunerea de impozitare a cifrei de afaceri generează în fapt o impozitare dublă.”
