Valoarea de piaţă a unui asemenea număr de animale se ridică la un miliard de euro, potrivit calculelor ZF. Spre comparaţie, exporturile agroalimentare româneşti cumulează un total de 4,5 miliarde de euro anual.
Bucureştiul va găzdui, între 26 şi 29 noiembrie, a treia ediţie a Summitului de Cooperare China - Europa Centrală şi de Est, ocazie cu care zeci de companii chineze se vor afla aici pentru a căuta oportunităţi de business pe piaţa regională. Însă vor exista contacte bilaterale, iar Bucureştiul s-a pregătit pentru acest eveniment, în şedinţa de guvern de miercuri fiind adoptate 9 memorandumuri de cooperare, din care două privesc comerţul agroalimentar. România se aşteaptă să încheie în timpul acestui summit – cel mai important organizat de Bucureşti după summit-ul NATO din aprilie 2008 – contracte de 5 miliarde de euro pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, a hidrocentralei Tarniţa Lăpuşteşti sau unui nou grup energetic la Rovinari.
Securitatea alimentară este unul dintre punctele importante pe agenda diplomaţiei economice a Beijingului având în vedere relaxarea politicilor demografice, creşterea veniturilor populaţiei şi suprapopularea din marile centre industriale.
Strategia chinezilor este una de diversificare pentru a ţine în frâu creşterea preţurilor şi pentru a diminua dependenţa faţă de importurile de materii prime agricole (grâu, porumb, soia, rapiţă) şi carne din Statele Unite, Brazilia, India sau Australia.
„Interesul Chinei este acela de a stabili aici o bază de export (spre economia asiatică - n.red.). Dacă ne organizăm putem avea capacitatea de a exporta şi dacă avem piaţa chineză putem dezvolta producţia şi vom scăpa de ofertele din prezent la preţuri reduse pentru ovine sau pentru bovine. O astfel de construcţie ar putea fi un punct esenţial pentru dezvoltarea agriculturii. Există interes de asemenea şi pentru cereale“, a declarat ieri Achim Irimescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.
În China, cea mai mare piaţă agroalimentară din lume, alimentele româneşti sunt aproape inexistente, exporturile fiind estimate la numai 1,2 milioane de euro în acest an.
Economia locală este în acest context pe unul dintre ultimele locuri în UE în funcţie de exporturile agroalimentare în China, cu afaceri de 300 de ori mai mici decât cele ale Franţei, liderul blocului comunitar.
Vor două treimi din producţia internă de carne de porc şi garanţii de la stat
Potenţialele comenzi ale companiilor din China ar urma să pună presiune pe piaţa creşterii animalelor din România având în vedere că cerinţele de export de 3 milioane de porcine înseamnă două treimi din efectivul local, cele 3 milioane de ovine înseamnă 20% din totalul intern, iar cele 0,5 milioane de vaci acoperă o pătrime din şeptel. Mai mult, cea mai mare parte a animalelor din economia românească se află în ferme mici, fără dimensiune comercială.
„China este interesată ca şi statul să se implice în acest proiect de export, ceea ce înseamnă că trebuie stabilite parteneriate public-private“, a explicat Irimescu la un seminar pe teme economice organizat de Business Mark.
Acest model al parteneriatelor public-private a fost pus deja în aplicare de chinezi în Ucraina, unde ei au semnat un acord prin care vor finanţa cu 1,5 miliarde de dolari anual achizitorul de cereale de stat de la Kiev. Cu aceşti bani, instituţia urmează să preia cereale pe care ulterior le va exporta în China.
Au pregătit 50 de milioane de euro pentru două ferme de scroafe
Secretarul de stat a anunţat şi că autorităţile de la Beijing urmează să faciliteze investitorilor locali obţinerea de credite prin băncile chineze astfel încât ei să dezvolte două ferme de scroafe de câte 25 de milioane de euro fiecare.
Cele două unităţi ar urma să devină în viitor baza pentru creşterea numărului de porcine din România şi în acelaşi timp nucleul pentru exporturile româneşti de carne de porc către economia chineză.
„Există o piaţă foarte mare de desfacere în China pentru cei care sunt dispuşi să investească“, a mai spus oficialul de la Agricultură.
Cea de-a doua economie a lumii are deja un cap de pod strategic pe piaţa cărnii de porc din România.
Compania chineză Shanghui Group a achiziţionat producătorul american Smithfield, ce controlează un sfert din producţia locală de carne de porc. Ei au la Timişoara un centru de producţie şi procesare de 800.000 de capete anual. Smithfield mai este prezent în UE în Polonia şi Marea Britanie.
Vin la Bucureşti pentru a-şi diversifica furnizorii de alimente şi materii prime agro
Cu rezerve de 3,3 miliarde de dolari, China a pornit la vânătoare pe pieţele internaţionale agroalimentare în căutarea activelor şi a partenerilor de export care să elibereze economia asiatică de dependenţa importurilor din Statele Unite, Brazilia, Argentina sau Australia.
Ei sunt nevoiţi să recurgă la diplomaţia economică şi la importuri pentru că terenurile agricole din China nu pot ţine pasul cu creşterea populaţiei, iar agricultura intensivă şi consumul de îngrăşăminte au redus potenţialul productiv. Chinezii hrănesc în prezent 20% din populaţia mondială cu numai 8% din terenurile agricole disponibile.
Principala miză este acoperirea deficitelor pe care China le are pentru soia, porumb şi rapiţă. Aceste minusuri s-au rostogolit în întreaga industrie agroalimentară, astfel că Beijingul a ajuns să fie cel mai mare importator de soia la nivel mondial, al treilea importator de carne de porc şi al cincilea importator de porumb.
Atât porumbul, cât şi soia sunt principalele materii prime folosite în fermele de porci sau păsări, iar modificarea obiceiurilor de consum odată cu creşterea urbanizării pune presiune pe preţurile acestor materii prime.
Un raport din urmă cu trei zile al companiei americane de brokeraj John Stewart and Associates arată că preţul porumbului în nordul Chinei era de
359 $/tonă, în sudul Chinei de 409 $/tonă, aproape dublu faţă de cotaţia de 205 $/tonă din Ucraina sau Golful Mexic.
Dragonul asiatic iese la „vânătoare“ în punctele strategice pentru agricultura mondială
Pentru a da o „gură de oxigen“ agriculturii interne, Beijingul a dat tonul unui vast program de achiziţii de active agroindustriale şi teren agricol în străinătate, potrivit informaţiilor dintr-un raport din noiembrie al băncii franceze BNP Paribas.
Prima oprire a „caravanei“ achiziţiilor a fost în Statele Unite, unde chinezii au preluat controlul Smithfield, cel mai mare procesator de carne de porc din lume. Următoarea regiune pe lista a fost Europa de Est, iar aici ei au semnat deja un acord pentru a arenda în Ucraina 100.000 de hectare de teren arabil cu posibilitatea de a extinde acordul până la 3 milioane de hectare.
Pe aceeaşi linie, producătorul chinez de lactate Mengniu Diary a intrat într-un joint venture cu francezii de la Danone, acord ce ar urma să faciliteze creşterea pieţei de iaurturi din China.
Investiţiile chineze nu au ocolit nici industria îngrăşămintelor, având în vedere că China Investment Corp, fondul de investiţii suveran al Chinei, a preluat un pachet de 12,5% din acţiunile producătorului de îngrăşăminte (potasă) rus Uralkali, unul dintre cei mai mari din lume.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.11.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels