Chinezii vin la Bucureşti să ceară porci, vaci şi oi româneşti de 1 miliard de euro pe an

Valoarea de piaţă a unui asemenea număr de ani­male se ridică la un miliard de euro, potrivit calculelor ZF. Spre com­pa­ra­ţie, ex­porturile agroalimentare româ­neşti cumulează un total de 4,5 miliarde de euro anual.

Bucureştiul va găzdui, între 26 şi 29 noiembrie, a treia ediţie a Summitului de Cooperare China - Europa Centrală şi de Est, ocazie cu care zeci de companii chi­neze se vor afla aici pentru a căuta opor­tunităţi de business pe piaţa regională. Însă vor exista contacte bilate­rale, iar Bucu­reştiul s-a pregătit pentru acest eveniment, în şedinţa de guvern de miercuri fiind adoptate 9 memo­ran­dumuri de coo­pe­rare, din care două pri­vesc comerţul agro­ali­mentar. România se aşteaptă să încheie în  timpul acestui summit – cel mai important orga­nizat de Bucureşti după summit-ul NATO din aprilie 2008 – contracte de 5 miliarde de euro pentru construirea reac­toa­relor 3 şi 4 de la Cer­na­vodă, a hidrocen­tra­lei Tarniţa Lăpuşteşti sau unui nou grup ener­getic la Rovinari.

Securitatea ali­men­tară este unul dintre punctele importante pe agenda diplomaţiei economice a Beijingului având în vedere relaxarea politicilor de­mo­grafice, creşterea veniturilor popu­laţiei şi suprapopularea din marile centre industriale.

Strategia chinezilor este una de diver­sificare pentru a ţine în frâu creşterea pre­ţurilor şi pentru a diminua dependenţa faţă de importurile de materii prime agri­co­le (grâu, porumb, soia, rapiţă) şi carne din Statele Unite, Brazilia, India sau Australia.

„Interesul Chinei este acela de a stabili aici o bază de export (spre econo­mia asiatică - n.red.). Dacă ne organizăm putem avea capacitatea de a exporta şi dacă avem piaţa chineză putem dezvolta producţia şi vom scăpa de ofertele din prezent la preţuri reduse pentru ovine sau pentru bovine. O astfel de con­struc­ţie ar pu­tea fi un punct esenţial pen­tru dezvol­ta­rea agriculturii. Există interes de ase­me­nea şi pentru cereale“, a declarat ieri Achim Irimescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.

În China, cea mai mare piaţă agro­ali­men­tară din lume, alimentele româneşti sunt aproape inexistente, exporturile fiind estimate la numai 1,2 milioane de euro în acest an.

Economia locală este în acest context pe unul dintre ultimele locuri în UE în func­ţie de exporturile agroalimentare în China, cu afaceri de 300 de ori mai mici decât cele ale Franţei, liderul blocului comunitar.
 

Vor două treimi din producţia internă de carne de porc şi garanţii de la stat

Potenţialele comenzi ale compa­niilor din China ar urma să pună presiune pe piaţa creşterii animalelor din România având în vedere că cerinţele de export de 3 milioane de porcine în­seamnă două treimi din efectivul local, cele 3 milioane de ovine înseamnă 20% din totalul intern, iar cele 0,5 milioane de vaci acoperă o pătrime din şeptel. Mai mult, cea mai mare parte a animalelor din economia românească se află în fer­me mici, fără dimensiune comercială.

„China este intere­sată ca şi statul să se im­plice în acest proiect de export, ceea ce înseamnă că tre­buie stabilite par­te­neriate public-private“, a explicat Irimescu la un seminar pe teme eco­nomi­ce organi­zat de Business Mark.

Acest model al parte­ne­riatelor public-private a fost pus deja în aplicare de chinezi în Ucraina, unde ei au semnat un acord prin care vor finanţa cu 1,5 mi­liarde de dolari anual achizitorul de cereale de stat de la Kiev. Cu aceşti bani, instituţia urmează să preia cereale pe care ulterior le va exporta în China.
 

Au pregătit 50 de milioane de euro pentru două ferme de scroafe

Secretarul de stat a anunţat şi că autorităţile de la Beijing urmează să faciliteze investitorilor locali obţinerea de credite prin băncile chineze astfel încât ei să dezvolte două ferme de scroafe de câte 25 de milioane de euro fiecare.

Cele două unităţi ar urma să devină în viitor baza pentru creşterea numărului de porcine din România şi în acelaşi timp nucleul pentru exporturile româneşti de carne de porc către economia chineză.

„Există o piaţă foarte mare de desfa­ce­re în China pentru cei care sunt dispuşi să investească“, a mai spus oficialul de la Agricultură.

Cea de-a doua economie a lumii are deja un cap de pod strategic pe piaţa cărnii de porc din România.

Compania chineză Shanghui Group a achi­ziţionat producătorul american Smith­field, ce controlează un sfert din pro­ducţia locală de carne de porc. Ei au la Ti­mişoara un centru de producţie şi procesare de 800.000 de capete anual. Smithfield mai este prezent în UE în Polonia şi Marea Britanie.
 

Vin la Bucureşti pentru a-şi diversifica furnizorii de alimente şi materii prime agro

Cu rezerve de 3,3 miliarde de dolari, China a pornit la vânătoare pe pieţele internaţionale agroalimentare în căutarea activelor şi a partenerilor de ex­port care să elibereze economia asiatică de dependenţa importurilor din Statele Unite, Brazilia, Argentina sau Australia.

Ei sunt nevoiţi să recurgă la diplo­ma­ţia economică şi la importuri pentru că te­re­nurile agricole din China nu pot ţine pa­sul cu creşterea populaţiei, iar agricultura in­tensivă şi consumul de îngrăşă­minte au re­dus potenţialul productiv. Chinezii hrănesc în prezent 20% din populaţia mon­dială cu numai 8% din terenurile agricole disponibile.

Principala miză este acoperirea defi­ci­te­lor pe care China le are pentru soia, po­rumb şi rapiţă. Aceste minusuri s-au ros­to­golit în întreaga industrie agro­ali­men­tară, astfel că Beijingul a ajuns să fie cel mai mare importator de soia la nivel mon­dial, al treilea importator de carne de porc şi al cincilea importator de porumb.

Atât porumbul, cât şi soia sunt prin­cipalele materii prime folosite în fermele de porci sau păsări, iar modificarea obi­ceiurilor de consum odată cu creşterea ur­ba­nizării pune presiune pe preţurile aces­tor materii prime.

Un raport din urmă cu trei zile al com­paniei americane de brokeraj John Stewart and Associates arată că preţul po­rum­bului în nordul Chinei era de

359 $/tonă, în sudul Chinei de 409 $/tonă, aproape dublu faţă de cotaţia de 205 $/tonă din Ucraina sau Golful Mexic.
 

Dragonul asiatic iese la „vânătoare“ în punctele strategice pentru agricultura mondială

Pentru a da o „gură de oxigen“ agri­cul­turii interne, Beijingul a dat tonul unui vast program de achiziţii de active agroindustriale şi teren agricol în străi­nătate, potrivit informaţiilor dintr-un raport din noiembrie al băncii franceze BNP Paribas.

Prima oprire a „caravanei“ achizi­ţiilor a fost în Statele Unite, unde chinezii au preluat controlul Smithfield, cel mai mare procesator de carne de porc din lume. Următoarea regiune pe lista a fost Europa de Est, iar aici ei au semnat deja un acord pentru a arenda în Ucraina 100.000 de hectare de teren arabil cu posibilitatea de a extinde acordul până la 3 milioane de hectare.

Pe aceeaşi linie, producătorul chinez de lactate Mengniu Diary a intrat într-un joint venture cu francezii de la Danone, acord ce ar urma să faciliteze creşterea pieţei de iaurturi din China.

Investiţiile chineze nu au ocolit nici industria îngrăşămintelor, având în ve­de­re că China Investment Corp, fondul de in­ves­tiţii suveran al Chinei, a preluat un pa­chet de 12,5% din acţiunile produ­că­to­ru­lui de îngrăşăminte (potasă) rus Uralkali, unul dintre cei mai mari din lume.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.11.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels