Preşedintele Republicii, Emmanuel Macron, a numit-o pe Elisabeth Borne în funcţia de prim-ministru şi a însărcinat-o cu formarea unui nou guvern, a precizat preşedinţia franceză săptămâna trecută, după ce Jean Castex i-a înmânat luni demisia sa preşedintelui.
Preşedintele a vrut să promoveze o femeie şi a declarat că a dorit să numească ”pe cineva care să fie puternic pe probleme sociale, de mediu şi de producţie”.
Astfel Elisabeth Borne devine astfel prima femeie prim-ministru după o perioadă de 30 de ani şi este doar a doua femeie care ocupă funcţia de prim-ministru al Franţei, după Edith Cresson în 1991-1992.
Cine este Elisabeth Borne ?
Elisabeth Borne s-a născut la Paris, pe 18 aprilie 1961. Mama sa, Marguerite Lecèsne, era farmacistă, iar tatăl său, Joseph Bornstein, era un evreu polonez care s-a refugiat în Franţa la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, părinţii săi au condus un laborator farmaceutic. În urma decesului prematur al tatălui său, când ea avea doar 11 ani, a primit indemnizaţia de educaţie pe care statul o acorda minorilor ai căror părinţi au fost răniţi sau ucişi în timpul unui război, unui atac terorist sau în timp ce prestau anumite servicii publice. Borne a urmat cursurile liceului Janson de Sailly din Paris. Ulterior, apoi École Polytechnique unde a absolvit ca inginer civil. A obţinut diploma de inginer la École Nationale des Ponts et Chaussées, iar în 1986, s-a înscris la Collège des Ingénieurs, unde a obţinut un master în administrarea afacerilor.
O lungă perioadă de timp, Borne a fost apropiată de Partidul Socialist (PS), dar fără a adera în mod oficial la partid. După victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidenţiale franceze din 2017, ea s-a alăturat partidului La République En Marche (LREM). Din 2020, ea este şi membră a partidului Territories of Progress, un partid de centru-stânga aliat cu LREM.
În 2017 a devenit ministrul transporturilor unde a avut sarcina dificilă de a convinge publicul francez şi în special lucrătorii feroviari de beneficiile pieţei libere, aşa cum prevede legislaţia UE. Eliminarea monopolului deţinut de compania de stat SNCF şi deschiderea pieţei feroviare franceze către concurenţă nu a fost o sarcină uşoară, deoarece s-a confruntat cu o puternică împotrivire din partea sindicatelor şi cu greve masive.
În 2019 Borne a fost numită ca ministru al ecologiei însă cu greu a reuşit să îşi lase amprenta asupra portofoliului, fiind în acestă funcţie pană în iulie 2020. Cu toate acestea, ea a reuşit totuşi să impună legi privind mobilitatea curată, planificarea energetică pe termen lung, deşeurile şi economia circulară. În ultimele sale săptămâni de mandat, după începutul pandemiei de coronavirus, ea s-a concentrat pe impulsionarea ciclismului.
A fost numită ministrul muncii tot în iulie 2020 şi a supervizat negocierile cu sindicatele care au dus la reducerea ajutorului de şomaj pentru categorii de persoane fără loc de muncă.
În timpul mandatului, şomajul a scăzut în Franţa la cel mai redus nivel din ultimii 15 ani iar şomajul în rândul tinerilor la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani.
Ce urmează acum ?
”Vreau să dedic nominalizarea mea tuturor fetiţelor şi să le spun să meargă până la capăt urmărindu-şi visele”, a spus ea în discursul de inaugurare.
Inginera, în vârstă de 61 de ani, a fost descrisă drept o ”tehnocrată de stânga”.
Fostul prim-ministru, Jean Castex, a numit-o pe dna Borne ”première ministre”, o formă feminină a termenului obişnuit de ”premier ministre”, pentru a sublinia semnificaţia istorică a numirii sale. Criticii spun că elita conducătoare a Franţei a rămas în urma altor ţări europene în ceea ce priveşte numirea femeilor în funcţii de conducere.
Edith Cresson, prima femeie prim-ministru al Franţei, a declarat că politica franceză este încă ”macho”. ”Era timpul să existe o altă femeie”, a spus ea, lăudând-o pe dna Borne ca fiind ”o persoană remarcabilă, cu o mare experienţă în sectorul public şi privat”.
Borne va avea puţin timp la dispoziţie pentru a se acomoda cu noua sa funcţie, deoarece Franţa se va lansa în alegerile parlamentare din iunie, în care atât extrema dreaptă, cât şi extrema stângă vor reprezenta probabil o mare provocare, după ce au obţinut rezultate puternice la alegerile prezidenţiale. Cu toate acestea, susţinătorii spun că Borne este obişnuită să se confrunte cu opoziţia şi să obţină rezultate în numirile sale anterioare.
Borne candidează, de asemenea, la alegerile parlamentare din partea partidului lui Macron, La République en Marche. Numele ei a fost vehiculat la scurt timp după ce Macron a câştigat alegerile prezidenţiale, provocând speculaţii cu privire la motivul pentru care a durat atât de mult timp pentru a-şi alege premierul. Unii s-au întrebat dacă Borne a fost alegerea sa de rezervă pentru funcţia de prim-ministru sau dacă încearcă să scurteze campania înainte de alegerile din iunie.
Dar incertitudinile legate de alegerile legislative din 12-19 iunie ridică un semn de întrebare cu privire la durata mandatului doamnei Borne, iar în sistemul francez, puterile preşedintelui sunt mult mai mari decât cele ale premierului.
O puternică alianţă condusă de Jean-Luc Mélenchon va concura luna viitoare cu partidul centrist al preşedintelui, iar unii speculează că veteranul de stânga ar putea deveni prim-ministru.
Una dintre cele mai dificile provocări ale sale o să fie negocierile pentru creşterea vârstei de pensionare de la 62 de ani, cât este în prezent, la 65 de ani. În schimb Jean-Luc Mélenchon care face parte din partidul La France Insoumise, doreşte să reducă vârsta de pensionare la 60 de ani.
“Doamna Borne este împotriva creşterii salariului minim şi pentru pensionarea la 65 de ani. Iată-ne ajunşi la un nou sezon de maltratare socială”, a comentat acesta.
