Pe termen scurt, războiul exacerbează tensiunile într-un sistem de producţie deja afectat de doi ani de pandemie şi creşte riscurile asupra economiei mondiale: în timp ce aceasta din urmă părea să se confrunte cu ameninţarea stagflaţiei, în urmă cu câteva săptămâni, schimbarea de ton a băncilor centrale, confruntate cu accelerarea inflaţiei, a readus în prim plan perspectiva unei recesiuni, în special în economiile avansate.
În acest mediu complex, Coface a revizuit în jos evaluarea a 19 ţări, dintre care 16 din Europa – cum ar fi Germania, Spania, Franţa şi Regatul Unit - şi a făcut doar 2 revizuiri în sus (Brazilia şi Angola). La nivel sectorial, numărul de retrogradări (76 în total, faţă de 9 îmbunătăţiri) evidenţiază răspândirea acestor şocuri succesive în toate sectoarele, atât la nivelul celor energetice (petrochimie, metalurgie, hârtie etc.), cât şi la nivelul celor care sunt direct legate de ciclul creditului (construcţii).
Pe măsură ce perspectivele se arată problematice, riscurile sunt în mod natural pesimiste şi niciun scenariu nu poate fi exclus.
Cifrele de creştere din trimestrul I au fost sub aşteptări în majoritatea economiilor dezvoltate. În plus, PIB-ul din zona euro a crescut într-un ritm slab pentru al 2-lea trimestru consecutiv, cu o scădere de -0,2% în Franţa. Acest lucru s-a datorat unei scăderi a consumului gospodăriilor pe fondul scăderii puterii de cumpărare. Activitatea a încetinit şi în Statele Unite, îngreunată de comerţul exterior şi de dificultăţile întâmpinate de sectorul de producţie în ceea ce priveşte refacerea stocurilor. Aceste cifre sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât consecinţele economice ale războiului din Ucraina tocmai începeau să se manifeste.
Având în vedere accelerarea inflaţiei, deteriorarea aşteptărilor agenţilor şi înăsprirea condiţiilor financiare globale, activitatea din T2 nu se prezintă mult mai bine în economiile avansate şi este considerabil mai puţin favorabilă în economiile emergente. Deşi probabil este prea devreme să spunem că economia globală a intrat într-un regim stagflaţionist, semnalele indică asta.
Deşi preţurile materiilor prime s-au stabilizat recent, acestea rămân la niveluri foarte ridicate. De exemplu, preţul petrolului nu a scăzut sub 98 USD de la începutul războiului, iar temerile privind o posibilă penurie de aprovizionare au rămas semnificative.
Acest context este favorabil pentru exportatorii de mărfuri, şi mai ales pentru sectorul petrolului. Singurele două îmbunătăţiri de rating ale Coface vizează Brazilia şi Angola, iar reclasificările sectoriale se referă în principal la sectorul energetic al ţărilor producătoare, în timp ce retrogradările sectoriale vizează sectorul energetic în ţările în care companiile sunt situate în aval în lanţul de producţie (în principal în Europa).
În mod similar, industriile al căror lanţ valoric consumă intens energie în procesele lor de producţie, cum ar fi hârtia, produsele chimice şi metalele, au fost evaluate din punct de vedere al riscului în sus. Sectorul Agroalimentar este unul dintre sectoarele cu cel mai mare număr de retrogradări în acest trimestru, aproape toate regiunile fiind afectate.
În cele din urmă, este probabil ca acele companii care nu au transferat în totalitate creşterea costurilor de producţie asupra preţurilor de vânzare că continue să facă acest lucru. Astfel, creşterile de preţ vor continua în sectoarele cu putere mai mare în stabilirea preţurilor. Acesta este cazul sectorului farmaceutic, unde un număr mic de companii domină piaţa globală. Deja identificat ca fiind unul dintre cele mai rezistente, este singurul sector cu ratinguri de „risc scăzut” în barometrul Coface.
BCE şi-a înăsprit treptat poziţia, urmând exemplul Fed şi al Băncii Angliei, până la punctul de a pre-anunţa viitoarele creşteri ale ratelor dobânzilor. La fel ca celelalte mari bănci centrale (cu excepţia Băncii Japoniei), BCE nu are altă opţiune, în cadrul strict al mandatului său, decât să îşi înăsprească măsurile, în ciuda faptului că acest lucru ar putea declanşa o încetinire bruscă a activităţii şi ar reaprinde temerile privind o nouă criză a datoriilor suverane europene.
În acest mediu de înăsprire a condiţiilor de creditare, sectorul construcţiilor pare a fi unul dintre cele mai vulnerabile. Creşterea costurilor de împrumut este de aşteptat să afecteze piaţa imobiliară şi, în cele din urmă, activitatea de construcţii. Acest lucru a început să se manifeste în SUA, unde vânzările de locuinţe sunt în scădere accelerată.
Odată cu deteriorarea rapidă a mediului economic şi financiar, Coface a retrogradat rating-ul a 16 ţări de pe continentul european, inclusiv pentru toate economiile mari – cu excepţia Italiei, deja evaluată cu A4.
Scenariul de bază Coface sugerează o încetinire semnificativă a activităţii în următoarele 18 luni, permiţând inflaţiei să decelereze treptat. Prognozele de creştere sunt slabe în ţările avansate. Există multe riscuri negative pentru economia globală, în timp ce riscul de creştere al inflaţiei se păstrează. Pentru a reduce inflaţia, băncile centrale par tentate să împingă economia într-o recesiune care se speră că va fi mai blândă decât dacă preţurile continuă să scadă, forţându-le să implementeze ulterior un şoc monetar mai violent. Riscul, care nu poate fi exclus, ar fi ca cererea să scadă, iar inflaţia să rămână ridicată, din cauza preţurilor mărfurilor care vor fi puţin probabil să scadă în condiţiile unei penurii cronice de aprovizionare.
