Misiunea comună FMI – CE, o misiune de tatonare care s-a aflat la Bucureşti vreme o săptămână, s-a încheiat ieri fără ca reprezentanţii guvernului român să îi poată convinge pe experţii celor două instituţii internaţionale care au asistat financiar România de-a lungul anilor de criză că golurile bugetare rezultate în urma reducerilor fiscale pot fi acoperite din veniturile suplimentare ce vor rezulta în urma majorării consumului.
Spre deosebire de alte dăţi, CE este mai interesată de evoluţia deficitului bugetar al României decât este FMI pen-tru un motiv simplu: acordul cu FMI expiră în septembrie, iar autorităţile de la Bucureşti nu arată nicio grabă pentru încheierea unui nou acord, ceea ce înseamnă că, în lipsa unui nou acord, „misiunea de supraveghere“ a României va reveni în totalitate „executivului“ comunitar. Dincolo de obiecţiile tehnice, experţii internaţionali spun că nu înţeleg pur şi simplu filosofia reducerilor fiscale propusă de guvernul de la Bucureşti. TVA reprezintă a doua sursă de venit a bugetului general consolidat, după asigurările sociale. TVA a adus anul trecut bugetului aproape 51 mld de lei, echivalentul a 24% din veniturile bugetare şi 7,5% din PIB.
În primăvară, Comisia a sugerat guvernului că, dacă ţine neapărat să reducă fiscalitatea, atunci să reducă taxele directe, în special taxarea pe muncă, pe considerentul că acest lucru poate stimula şi consumul, cu rezultate pozitive pentru buget, mai mult chiar decât o poate face reducerea TVA. După „filosofia“ Comisiei, care susţine că nu înţelege „filosofia“ guvernului, oamenii vor cheltui mai mult dacă vor avea mai mulţi bani şi vor decide ei singuri pe ce să îi cheltuiască.
Comisia Europeană cere guvernului de la Bucureşti să ia măsuri compensatorii astfel încât să aibă siguranţa că România se menţine în limitele convenite ale disciplinei fiscale şi bugetare şi după intrarea în vigoare a programului de relaxare fiscală.
România are în derulare un acord stand-by de 2 miliarde de euro cu FMI, care expiră în luna septembrie şi pe care autorităţile l-au tratat ca având caracter preventiv, cu scopul de a proteja împotriva unor eventuale şocuri şi de a ajuta la reducerea costurilor de finanţare. Acordul cu FMI este însoţit de un alt acord de împrumut în valoare tot de 2 miliarde de euro, cu Uniunea Europeană, fiind al treilea program de creditare pe care România l-a negociat cu partenerii internaţionali din 2009.