România se află pe locul 9 în topul celor mai „nechibzuite” ţări din punct de vedere al risipei alimentare. 1,3 milioane de tone de alimente sunt aruncate anual în ţara noastră, în condiţiile în care, 820 de milioane de oameni în lume nu au ce pune zilnic pe masă, spune Laszlo Borbely.
„Suntem pe locul 9 în topul celor mai risipitoare ţări din punct de vedere al risipei alimentare. 1,3 milioane de tone de alimente sunt aruncate şi v-am spus: 820 de milioane de oameni nu au zilnic suficientă mâncare”, informează coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, consilierul de stat Laszlo Borbely.
Borbely a precizat faptul că, zilnic, în România se aruncă 6.000 tone de alimente care, însumate generează cifra de 2,2 milioane de tone pe an. Dintre acestea, cele mai multe deşeuri alimentare provin din gospodării.
„Aruncăm 6.000 de tone de alimente zilnic, în România, 2,2 milioane de tone pe an. (…) 53% (din deşeurile alimentare, n.r) sunt din gospodării. Înseamnă că e vorba de noi, de cetăţeni, e vorba de cum ne gospodărim, (...) se degradează mâncarea. O estimare greşită a cantităţii când mergem şi cumpărăm alimente, cumpărături în exces: 11,9% se aruncă din mâncarea cumpărată, în Europa media este dublă, deci stăm puţin mai bine, dar încă avem foarte multe de făcut”, informează Laszlo Borbely.
Cifra este cu atât mai îngrijorătoare cu cât, în ţara noastră, un copil din doi de până în 6 ani se află în risc de sărăcie. Totodată, în creştere este şi procentul populaţiei care suferă de obezitate.
„În România, 46% din copiii cu vârsta de până la 6 ani se află în risc de sărăcie şi excluziune socială, ceea ce e mult mai mare decât media europeană. 15% din populaţie este obeză, nu stăm foarte rău nici aici, dar faţă de 2014 a crescut acest procent, deci suntem mai obezi în 2019 decât din 2014, iar o treime este supraponderală. (...) Sunt foarte multe cauze ale risipei alimentare, trebuie să fim mult mai atenţi şi într-adevăr, e loc de mai bine, trebuie să educăm populaţia, mai ales generaţia tânără”, spune Laszlo Borbely.
În ciuda acestor cifre negative, Laszlo Borbely a precizat faptul că, totuşi, raportat la nivelul celorlalte state membre ale U.E, România nu stă „chiar aşa rău”, media risipei alimentare la nivel european fiind mult mai mare.
„Suntem programaţi pentru 120, 130, 140 de ani, dar mai facem câte ceva în fiecare zi să avem o viaţă mai scurtă uneori. Aici sunt toţi actorii prezenţi care ar putea să influenţeze societatea din România cum să trăm mai sănătos, cum să avem o alimentaţie mai sănătoasă şi să aruncăm mai puţine alimente. (...) Alimente se aruncă, nu numai la noi şi nu stăm chiar aşa rău în ceea ce priveşte U., dar aruncăm prea multe alimente”, precizează coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă.
Risipa alimentară generează la rândul său alte tipuri de resurse, cu impact direct asupra mediului.
„Această risipă alimentară este practic un factor generator de risipă, în general, a tuturor resurselor pe care noi le utilizăm când producem hrană, începând de la teren, energie, materie primă, apă toate cu un impact direct şi devastator asupra mediului. (...) Este important să îmbunătăţim permanent coerenţa între politici, să dezvoltăm un cadru de reglementare foarte clar, atât din punct de vedere financiar, dar şi comportamental, astfel încât, toate aceste politici să le putem transforma în realitate”, spune Oros.
Vicepreşedintele Comisiei pentru Agricultură, Industrie alimentară şi Dezvoltare Rurală din Senatul României, Tanczos Barna, a precizat la rândul său, că atât la nivel naţional, cât şi global, fenomenul risipei alimentare este influenţat direct de trei elemente esenţiale.
„M-am gândit la trei elemente extrem de importante care influenţează în mod hotărâtor risipa alimentară, nu numai în România, probabil peste tot în lumea aceasta. Primul element este familia, al doilea este comerţul, modul în care e organizat comerţul în fiecare ţară şi al treilea este legislaţia, cadrul legal care oferă un cadru sistematic pentru modul în care funcţionează anumite lucruri în fiecare ţară. (...) Elementul cel mai important care influenţează modul în care ne referim noi la mâncare, la pâine: familia. Tradiţia, cultura - lucrurile pe care le învăţăm acasă”, spune Barna.
