Consiliului au atenţionat însă că în contextul evoluţiei deficitelor, o reamplificare a presiunilor asupra ratei de schimb este foarte posibilă, mai ales în eventualitatea unei schimbări bruşte a sentimentului pe piaţa internaţională, arată minuta şedinţei de politică monetară a CA al BNR.
În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat decizia de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind evoluţiile macroeconomice, financiare şi monetare curente şi de perspectivă prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.
În discuţiile privind evoluţia recentă a preţurilor de consum, membrii Consiliului au arătat că rata anuală a inflaţiei a scăzut în octombrie la 3,4 la sută, de la 3,5 la sută în septembrie, iar în noiembrie a urcat din nou deasupra intervalului ţintei, la 3,8 la sută, în linie cu prognoza. S-a observat că avansul faţă de septembrie se datorează în principal majorării preţurilor legumelor şi fructelor, dar şi accelerării inflaţiei de bază, şi că impactul relativ modest al scumpirii preţurilor combustibililor a fost compensat integral de cel al scăderii dinamicii preţurilor administrate.
Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a accentuat uşor ascensiunea în acest interval, urcând de la 3,4 la sută în septembrie la 3,5 la sută în noiembrie, uşor peste nivelul prognozat, chiar şi în condiţiile dezinflaţiei uşoare înregistrate pe segmentul mărfurilor nealimentare, probabil pe seama unor promoţii specifice lunii noiembrie. Inclusiv pe acest fond, s-a apreciat că, dincolo de efectele majorării preţurilor internaţionale ale unor materii prime agroalimentare, mai cu seamă în cazul cărnii de porc, şi ale uşoarei slăbiri a leului în raport cu euro, evoluţia inflaţiei de bază reflectă presiuni inflaţioniste semnificative din partea factorilor fundamentali, în consonanţă cu dimensiunea, trendul şi determinanţii poziţiei ciclice a economiei, precum şi cu dinamica costurilor cu forţa de muncă. Asemenea presiuni sunt sugerate şi de consolidarea în perioada recentă a mersului ascendent al variaţiei anuale a preţurilor de producţie din industrie pentru piaţa internă pe segmentul bunurilor de consum, precum şi de menţinerea deflatorului PIB în trimestrul III 2019 la un nivel ridicat, similar celui din intervalul anterior, alături de cotele înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt din ultimele luni sau chiar în creştere, în cazul unor categorii de agenţi economici.
Referitor la poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au remarcat că în trimestrul III 2019 creşterea economică a cunoscut o decelerare ceva mai pronunţată decât s-a anticipat, la 3,0 la sută, de la 4,4 la sută în trimestrul anterior, dar în condiţiile unei scăderi minore, sensibil sub aşteptări, a dinamicii ei trimestriale şi atribuibilă contracţiei producţiei agricole. S-a apreciat că evoluţiile implică o prelungire a trendului ascendent al excedentului de cerere agregată, neconformă cu aşteptările de stopare temporară a acestuia în prima jumătate a semestrului II 2019. Totodată, contribuţia adusă la avansul economic de consumul privat a rămas semnificativă, cu toate că s-a redus vizibil, iar scăderea dinamicii sale s-a datorat integral subcomponentelor senzitive la performanţele agriculturii, precum autoconsumul, în timp ce cumpărările de mărfuri şi servicii şi-au reaccelerat creşterea în termeni anuali. Contribuţia formării brute de capital fix a depăşit-o consistent pe cea a consumului populaţiei, au subliniat unii membri ai Consiliului, ea atingând un maxim al ultimilor 11 ani, în principal cu aportul investiţiilor în construcţii noi, dar şi pe seama dinamizării achiziţiilor de utilaje şi echipamente, cu implicaţii favorabile asupra potenţialului de creştere a economiei în perspectivă. În schimb, exportul net şi-a reamplificat contribuţia negativă la avansul economic, pe fondul reaccelerării mai pronunţate a creşterii importurilor în raport cu cea a exporturilor de bunuri şi servicii, regăsită şi în mărirea dinamicii anuale a soldului negativ al balanţei comerciale. Totodată, deficitul de cont curent a continuat să se adâncească în termeni anuali, chiar dacă ceva mai lent, iar gradul de acoperire a acestuia cu investiţii străine directe şi transferuri de capital şi-a prelungit scăderea. Tendinţele au fost considerate deosebit de îngrijorătoare de către unii membri ai Consiliului, inclusiv în condiţiile în care slăbirea exporturilor s-a asociat şi cu o accentuare a declinului producţiei industriale, în principal pe seama segmentului auto, de natură să mărească aportul negativ adus de acest sector la dinamica PIB, pe partea ofertei.
Membrii Consiliului au continuat să exprime îngrijorări şi în legătură cu situaţia încordată a pieţei muncii, evocând penuria mare de forţă de muncă existentă pe anumite segmente ale pieţei – potenţată de problemele ei structurale –, precum şi dificultăţile în creştere întâmpinate de angajatori în procesul de recrutare, reclamate, de altfel, tot mai intens de companii. S-a observat, totodată, că rata locurilor de muncă vacante şi-a stopat descreşterea în trimestrul III 2019, iar rata şomajului BIM s-a cantonat în apropierea minimului istoric atins la finele trimestrului II, crescând doar marginal. În acelaşi timp, efectivul salariaţilor din economie şi-a continuat ascensiunea lentă reluată la jumătatea anului 2019, iar dinamica lui anuală s-a reamplificat uşor în octombrie, în premieră pentru ultimii aproape trei ani, în condiţiile în care accelerarea restrângerii schemelor de personal în industrie – atribuibilă inclusiv automatizării şi altor transformări cu caracter structural –, a fost mai mult decât compensată de intensificarea angajărilor în alte sectoare, precum cel al construcţiilor. În asociere cu aceste evoluţii, dinamica anuală a câştigului salarial mediu brut nominal, dar şi a celui net real, s-au menţinut în ultimele luni pe palierul de două cifre, în timp ce variaţia anuală de două cifre a costului salarial unitar din industrie a continuat chiar să crească, în contextul accentuării deteriorării productivităţii muncii, afectând competitivitatea unor ramuri industriale. S-a apreciat că presiunile asupra salariilor vor rămâne ridicate în perspectivă apropiată, date fiind inclusiv îmbunătăţirea evidentă a intenţiilor de angajare în primele luni din 2020, relevată de sondaje de specialitate, precum şi noile majorări aplicate salariului minim brut pe economie şi salariilor din sectorul bugetar în debutul anului curent.
Evaluând caracterul condiţiilor monetare, membrii Consiliului au arătat că principalele cotaţii ROBOR şi-au stopat în noiembrie tendinţa lent descendentă, pentru ca în decembrie 2019 să consemneze o creştere, în contextul relativei înăspriri temporare a condiţiilor lichidităţii, dar şi al absorbirii consecvente de către BNR a excedentului de lichiditate de pe piaţa monetară, prin atragerea de depozite la termen. Pe acest fond, şi ratele dobânzilor la tranzacţiile interbancare au urcat şi s-au menţinut în luna decembrie uşor deasupra ratei dobânzii de politică monetară, media lor trimestrială mărindu-se astfel marginal faţă de cea din trimestrul III; implicit, ecartul negativ al acesteia faţă de rata dobânzii-cheie şi cel faţă de nivelul IRCC din trimestrul IV, de 2,66 la sută, s-au restrâns uşor. Rata medie a dobânzii la creditele noi a înregistrat însă o scădere în octombrie-noiembrie şi exclusiv pe seama creditelor pentru consum, în principal a celor cu rată fixă de dobândă. Deşi posibil conjuncturală, evoluţia este de natură să sporească incertitudinile generate de IRCC din perspectiva transmisiei şi conduitei politicii monetare, au considerat unii membri ai Consiliului, inclusiv în condiţiile în care la începutul trimestrului I 2020 nivelul acestui indice s-a redus la 2,36 la sută.
A fost evidenţiată şi tendinţa ascendentă manifestată de cursul de schimb leu/euro în trimestrul IV 2019, cu precădere la mijlocul acestuia – în relativă discordanţă cu cea prevalentă în regiune –, care s-a cvasi-stopat totuşi spre finele anului, în condiţiile diferenţialului considerabil al ratei dobânzii, ale îmbunătăţirii sentimentului pieţei financiare internaţionale şi ale deciziilor/aşteptărilor privind prelungirea conduitei acomodative a politicilor monetare ale BCE şi Fed, precum şi a atitudinii băncilor centrale din regiune. Unii membri ai Consiliului au atenţionat însă că în contextul deficitelor gemene, o reamplificare a presiunilor asupra ratei de schimb este foarte posibilă, mai ales în eventualitatea unei schimbări bruşte a sentimentului pe piaţa internaţională, sau a unei reevaluări a riscului asociat de investitori economiei/pieţei financiare locale, ceea ce reclamă în continuare vigilenţă din partea băncii centrale.
Membrii Consiliului au punctat şi creşterea robustă, doar uşor încetinită, care a continuat să caracterizeze creditul acordat sectorului privat în octombrie-noiembrie, media acesteia pe ansamblul intervalului diminuându-se la 7,3 la sută de la 7,9 la sută în trimestrul III, dar rămânând vizibil deasupra celei înregistrate în 2018. Totodată, a fost reliefată creşterea în noiembrie a ponderii în total a creditelor în lei la 67,2 la sută – cel mai ridicat nivel din luna mai 1996 –, în condiţiile în care dinamica acestei componente s-a menţinut constantă în apropierea palierului de două cifre, inclusiv cu aportul creditelor acordate societăţilor nefinanciare.
În ceea ce priveşte evoluţiile viitoare, membrii Consiliului au arătat că, după o cantonare deasupra intervalului ţintei la finele anului 2019, rata anuală a inflaţiei va coborî probabil confortabil în jumătatea lui superioară în primele luni din 2020, la valori uşor inferioare celor din prognoza pe termen mediu publicată în Raportul asupra inflaţiei din noiembrie 2019, care anticipa plasarea ei la 3,1 la sută în decembrie 2020 şi la 3,2 la sută la finele orizontului proiecţiei. S-a remarcat că aşteptata corecţie descendentă este atribuibilă exclusiv acţiunii factorilor pe partea ofertei. Ea are ca resort major previzibile efecte de bază dezinflaţioniste asociate evoluţiilor componentelor exogene ale IPC şi taxei introduse în sectorul telecomunicaţii, iar relativa ei amplificare vine în principal din decelerarea mai pronunţată a creşterii anticipate a preţului combustibililor, ca efect al eliminării în ianuarie 2020 a supraaccizei la carburanţi. Perspectiva cotaţiei petrolului este marcată însă de incertitudini crescute, au avertizat mai mulţi membri ai Consiliului, riscuri în sens ascendent la adresa ei decurgând, cel puţin pe orizontul apropiat de timp, din recenta escaladare a tensiunilor geopolitice. S-a apreciat că majorări peste aşteptări sunt posibile şi în cazul preţurilor unor produse alimentare procesate – pe fondul extinderii epidemiei de pestă porcină şi al mişcării cotaţiilor unor materii prime agroalimentare –, dar şi pe segmentul preţurilor administrate, în eventualitatea liberalizării în perspectivă nu foarte îndepărtată a pieţei gazelor naturale şi a celei a energiei electrice, implicând scumpiri ale utilităţilor destinate consumatorilor casnici.
S-a convenit, totodată, că acţiunea factorilor fundamentali va fi probabil uşor mai inflaţionistă pe orizontul scurt de timp decât se previzionase anterior, în principal datorită presiunilor ceva mai intense aşteptate să decurgă din cererea agregată, în condiţiile în care se anticipează o relativă accelerare a creşterii economice pe ansamblul trimestrelor IV 2019 şi I 2020, inclusiv în raport cu proiecţia precedentă. În evaluarea membrilor Consiliului, o asemenea perspectivă implică o cvasi-staţionare a gap-ului pozitiv al PIB în acest interval la valoarea relativ mai ridicată atinsă în trimestrul III 2019, respectiv uşor peste nivelurile prognozate în noiembrie. Totodată, potrivit celor mai recenţi indicatori cu frecvenţă ridicată, contribuţia consumului populaţiei la avansul PIB e posibil să se fi mărit în trimestrul IV 2019 cel puţin la nivelul celei aduse de formarea brută de capital fix, fiind însă posibilă şi o scădere a aportului negativ al exportului net, dată fiind încetinirea creşterii în termeni anuali a deficitului balanţei comerciale în octombrie, în condiţiile unor noi pierderi de ritm relativ similare suferite de exporturile şi de importurile de bunuri şi servicii. Deficitul de cont curent şi-a reaccentuat însă adâncirea în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut, au observat unii membri ai Consiliului, iar acoperirea lui cu fluxuri de capital autonom a continuat să se deterioreze.
Incertitudinile ce decurg în actualul context din conduita politicii fiscale şi a celei de venituri, precum şi riscurile astfel induse la adresa celei mai recente prognoze pe termen mediu, sunt însă deosebit de mari, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului. S-a invocat relaxarea peste aşteptări a execuţiei bugetare din ultimele luni ale anului 2019 – motivată şi de efectuarea unor plăţi bugetare a căror amânare ar fi generat arierate în lanţ –, implicând o probabilă creştere a deficitului bugetar mult peste limita de 3 la sută din PIB prevăzută de Pactul de Stabilitate şi Creştere, evoluţie îngrijorătoare inclusiv din perspectiva costurilor de finanţare internă şi externă. În acelaşi timp, s-a apreciat că iniţierea în cursul anului curent a consolidării fiscale este necesară, dar dificilă în contextul calendarului electoral şi al prevederilor noii legi a pensiilor, şi că măsurile încorporate în programul bugetar aprobat pentru 2020 merg în direcţia potrivită dar par a fi insuficiente pentru atingerea ţintei de deficit bugetar stabilită. Totodată, s-a arătat că o corecţie bugetară graduală şi nerecurgerea în acest an la majorări de taxe/impozite ar fi de natură să prevină o frânare bruscă a economiei şi cu atât mai mult o recesiune, implicit o potenţială agravare pe un asemenea fond, a dezechilibrului intern şi a celui extern.
Tendinţa de deteriorare a poziţiei externe a economiei a fost considerată tot mai preocupantă, prin riscurile crescute induse la adresa macrostabilităţii, dar şi a sustenabilităţii creşterii economice. În evaluarea acesteia, membrii Consiliului au făcut din nou referiri la probleme de competitivitate non-preţ ale unor sectoare, dar şi la pierderi de competitivitate prin preţ ale unor ramuri/companii, venite din majorări de costuri salariale în condiţii de relativă stabilitate a ratei de schimb a leului. Totodată, membrii Consiliului au reafirmat nevoia corectării controlate a dezechilibrului extern, prioritar prin ajustarea bugetară, complementată de reforme structurale consistente, subliniind din nou necesitatea unui mix echilibrat de politici macroeconomice, care să evite o supraîmpovărare a politicii monetare, cu efecte indezirabile în economie.
Incertitudini mari continuă să provină şi din mediul extern, au opinat unii membri ai Consiliului, date fiind, pe de o parte, relativa stopare recentă a tendinţei de slăbire a economiei zonei euro şi a celei globale, prioritar pe fondul condiţiilor financiare relaxate, şi, pe de altă parte, tensiunile geopolitice crescute, precum şi potenţiala reamplificare a riscurilor induse de conflictul comercial global şi de Brexit. Au fost de asemenea menţionate incertitudinile ce derivă din conţinutul şi multitudinea măsurilor fiscale/bugetare aprobate ori anunţate recent – cu potenţial impact direct sau indirect asupra comportamentului viitor al inflaţiei –, dar şi din gradul de corelare a acestora cu programul bugetar.
În acest context, a fost reiterată importanţa unui dozaj şi a unei cadenţe adecvate de ajustare a conduitei politicii monetare, în vederea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi a readucerii şi menţinerii ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta de inflaţie, în condiţii de protejare a stabilităţii financiare. În acelaşi timp, s-a apreciat că, date fiind condiţiile macroeconomice şi riscurile interne şi externe, păstrarea controlului strict asupra lichidităţii de pe piaţa monetară este esenţială.
În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,50 la sută, concomitent cu păstrarea controlului strict asupra lichidităţii de pe piaţa monetară; totodată, a decis menţinerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,50 la sută şi a ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) la 3,50 la sută. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.
