Trei teme care ar trebui rezolvate din punct de vedere a legislaţiei ar fi accelerarea procesului de autorizare, atenţie maximă la ce modificări facem şi faţă de cine se aplică (să nu fie afectaţi investitorii care au pornit pe un drum cu aşteptări legitime şi au investit resurse pe acel drum) şi aş zice liberalizarea pieţei de energie într-un mod care să ducă la scăderea preţurilor pe termen cel puţin mediu, dacă nu imediat, prin crearea de lichiditate în piaţă, a spus Cosmin Stăvaru, Bondoc&Asociaţii, în cadrul ZF Power Summit 2025, în cea de-a doua zi.
„Cred că ar trebui o strategie industrială pe care România să şi-o asume unde să se studieze exact ce capacităţi, competenţe şi ce posibilităţi de dezvoltare avem şi de a atrage investitori. În spatele acestor mecanisme trebuie să fie voinţă şi stabilitate politică”, a mai adăugat Cosmin Stăvaru.
Ce a mai spus Cosmin Stăvaru, Bondoc&Asociaţii:
♦ Pe partea de reglementare ar trebui să fie mai empatică şi constantă. De exemplu, reglementarea unor perioade tranzitorii clare, în sensul în care noua reglementare să nu afecteze investitorii de a se acomoda pe vechea reglementare, au avansat costuri şi sunt loviţi de noua reglementare.
♦ Există procedura aprobării tacite. Nu este foarte clar reglementat procesul de autorizare în domeniul proiectelor solare, eoliene.
♦ Cred că România trebuie să profite din plin de acest nou Clean Industry Deal care pune accentul pe ceea ce a lipsit până acum Green Deal-ului. Green Deal a început cu accentul pe obiective, pe partea de producţie, dar nu şi pe partea de industrie, de consum.
♦ Prin mecanismul Clean Industry Deal avem 100 mld. euro care vor fi mobilizaţi şi industriile precum producţia de baterii sau data centers, pe lângă faptul că se califică ca proiecte strategice, în România ele pot fi stimulate de crearea local a unei infrastructuri atât fizice, respectiv conectarea la reţea, disponibilitatea energiei electrice pentru consumuri foarte mari, dar şi de infrastructura invizibile, respectiv politicile dedicate sectorului, poate adresăm o strategie industrială generică sau specifică pe diverse sectoare de interes.
♦ Pe lângă politici avem legislaţia, cea mai importantă infrastructură invizibilă. Aici vorbim de stimulente care sunt foarte necesare, dar şi de calitatea legiferării. Ce s-a întâmplat recent cu taxele pe construcţii speciale sau istoricul, cu atâtea răzgândiri şi modificări nu ajută. Oricum în general se remarcă o îmbunătăţire a legislaţiei în domeniul energiei în ultimele luni şi ultimii doi ani, care ajută sectorul şi percepţiei României.
♦ Ar trebui să avem o schemă de ajutor de stat destul de generoasă, să existe o infrastructură sau un parc industrial, o zonă dedicată prin care autorizarea ulterioară să fie uşoară. Există o iniţiativă în derulare privind licenţa industrială unică, care ar trebui să se finalizeze în acest an care ar presupune că orice activitate industrială s-ar autoriza sub forma unei autorizaţii unice şi printr-un punct de contact electronic unic. Simplificarea procedurii de autorizare ar fi un punct important de sprijin pentru investitori.
