Eveniment

Creşterea consumului, spuma poliuretanică luată pe împrumut care ascunde crăpăturile din economie: Iluzia că te poţi baza tot timpul pe banii ieftini şi mulţi, pe ajutoarele sociale şi pe raziile ANAF

Creşterea consumului, spuma poliuretanică luată pe...

Autor: Cristian Hostiuc

04.10.2015, 20:15 7208

De patru ani, economia românească are ca principal motor de creştere consumul, care este alimentat de majorările salariale, în special în sectorul de stat, majorarea pensiilor, scăderea dobânzilor la credite în lei şi în euro care eliberează sume importante şi reducerea TVA la alimente, de la mijlocul acestui an.

Cu excepţia sectorului IT&C a cărui creştere exponenţială are la bază ajutoarele de stat, de care beneficiază cel mai mult companiile străine, celelalte sectoare din economie au creşteri mediocre. Bine că nu sunt cu minus.

De partea cealaltă, creşterea consumului şi a economiei a dat posibilitatea guvernului Ponta să reducă taxele pe muncă (CAS) şi TVA la alimente. De la 1 ianuarie ar urma să se reducă şi TVA generală de la 24 la 20%.

Ioana Petrescu, fostul ministru de finanţe, spune că bugetul de stat a rezistat scăderii CAS cu 5% la angajator, de la 20,8% la 15,8%. La fel cum bugetul rezistă scăderii TVA la alimente de la 24% la 9%. Aceste scăderi de încasări sunt acoperite din creşterea consumului, care aduce venituri mai mari la buget, şi din raziile ANAF la companii, care a ajuns un titlu de glorie pentru guvern şi PSD. (Un an de la reducerea CAS cu 5 puncte procentuale. Pentru toţi “savanţii” în economie care au hulit măsura)

Ce uită guvernul  să spună este că această compensare bugetară se face şi pe seama euroaccizei şi a taxei pe stâlp, pe creşterea importurilor, pe scăderea dobânzilor la împrumuturile luate de stat  şi poate în primul rând pe scăderea investiţiilor statului în economie (în buget există investiţii, dar în realitate nu se fac, premierul Ponta justificând acest lucru prin faptul că funcţionarii statului se tem de DNA şi nu mai vor să facă nimic), care permite încadrarea în ţinta de deficit.

Pentru bugetul de la anul, care să acomodeze reducerea TVA, guvernul Ponta se bazează pe banii care vor veni din amnistia fiscală oferită companiilor. În lipsa creşterii substanţiale a afacerilor, este puţin probabil ca toate firmele să aibă bani pentru această amnistie.

Eu sper să nu uităm şi nici administraţia Ponta că eco­no­mia mondială beneficiază de o lichiditate fără precedent, la dobânzi excepţional de mici, ceea ce-i permite României să se împrumute mai uşor la un cost extrem de redus.

Să nu uităm că această creştere a consumului intern din ultimii patru ani a fost făcută pe datorie atât la nivelul statului, cât şi la nivelul populaţiei.

Ca să plătească reîntregirile, majorările salariale şi de pensii, plus celelalte reduceri, guvernul Ponta s-a împrumutat cu 47 de miliarde de lei (peste 10 mld. euro) în ultimii trei ani şi jumătate. De la un sold al datoriei publice de 212 mld. lei (împrumuturi în lei şi valută) moştenit în aprilie 2012, când a venit la putere, soldul a ajuns acum la 259 mld. lei. De la 6,5% la lei - cât erau dobânzile la mijlocul anului 2012 -, acum ratele sunt la 1,5-3%. Lichiditatea excepţională de pe piaţa internaţională a permis ca această creştere a soldului să fie făcută foarte uşor. (Ponta se laudă că în mandatul său datoria externă totală a scăzut cu 8,4 mld. euro, dar trece sub tăcere că datoria publică externă a crescut cu 9 mld. euro)

Dacă banca centrală americană - Fed - şi Banca Centrală Europeană nu ar fi scăzut dobânzile şi ar fi pompat trilioane de dolari şi de euro, nici BNR nu ar fi putut să reducă dobânzile şi nici băncile nu ar fi fost pline de lichiditate pe care să nu ştie pe unde să o mai plaseze. Situaţia actuală poate fi caracterizată ca un „ajutor financiar“.

Fiind pline şi ele de bani, băncile de pe piaţa românească au revenit în ultimii doi ani cu creditele de consum pe care le marketează agresiv (imediat după cardurile de credit au marja cea mai mare), ca şi cum anii de boom şi implozia ulterioară nu ar fi existat. În perioada de boom aveam creditul cu buletinul, acum avem creditul cu ANAF (băncile colaborează cu fiscul pentru confirmarea declaraţiilor de venit). Soldul creditelor în lei pentru populaţie a ajuns la un maxim istoric, peste perioada de boom.

Să nu uităm că această creştere a creditelor de consum în lei, având la bază şi scăderea dobânzilor, alimentează consumul. Aceşti bani luaţi pe datorie au susţinut vacanţele, vânzările de maşini, îmbrăcăminte, electronice şi electrocasnice.

Să nu uităm că investiţiile au bătut pasul pe loc în ultimii ani, atât cele interne (stat şi privat), cât şi cele străine. Investiţiile statului sunt la minimul ultimului deceniu, iar înfiinţările de noi companii străine sunt la minimul ultimilor zece ani. (Evoluţia numărului de companii nou înfiinţate (205-2015*)

Deşi dobânzile sunt la minime istorice, creşterea soldului creditelor corporate se lasă aşteptată, companiile rămânân reticente în privinţa viitorului. Preferă mai mult să-şi conserve poziţia câştigată în piaţă decât să se extindă.

Să nu uităm că această creştere a numărului locurilor de muncă are la bază, printre altele, ajutoarele de stat din IT, componente auto (să vedem cum ne va afecta cazul Volkswagen) sau call-centere. Cazul Airbus la Braşov este o excepţie.

Să nu uităm că raziile ANAF aduc bani la buget, dar nu ţin loc de creştere a afacerilor, ci dimpotrivă.

Să nu uităm că multinaţionalele raportează un profit mai mic la final de an vs. companiile româneşti, care plătesc cel mai mult tribut luptei anticorupţie. (CIFRELE DRAMATICE DIN SPATELE PREZENTĂRILOR, ÎN 2014. Multinaţionale au raportat pierderi de 2 mld. lei, antreprenorii au făcut profit de 14 mld. lei)

În final, să nu uităm că România beneficiază de condiţii externe excepţionale cu impact intern, care pot să dispară peste noapte şi să ne trezim că în spatele acestei creşteri economice nu există nicio filosofie, ci doar “ajutoare financiare şi ajutoare sociale”.

Dacă în spatele guvenrului Ponta, social-democrat cu accente de naţionalism economic de stat, ar fi existat o filosofie, poate acest procesator de carne din Vaslui, una din cele mai sărace zone din ţară, nu ar fi răbufnit: “Ne confruntăm  cu o problemă la care greu găsim rezolvarea, respectiv lipsa forţei de muncă ţn zona judeţului Vaslui. Cei tineri, dar şi cei experimentaţi au migrat să muncească  fie în alte localităţi, dar mai ales în alte ţări. Foarte mulţi dintre cei care au rămas în ţară preferă să trăiscă din ajutoarele sociale pe care statul le asigură”.

Când banii sunt peste tot şi poţi să te împrumuţi uşor, poţi să majorezi salariile la stat, pensiile, poţi să reduci taxele şi să spui că ai creştere economică. Mai greu este să rezolvi cazul din Vaslui, care este o problemă identică pentru 30 de judeţe din România. (Un procesator de carne din Vaslui acuză: „Nu găsim forţă de muncă. Cei din ţară preferă ajutoarele sociale“)

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Bankers Summit'24