Eveniment

Creşterea de 3,7% din 2015 arată că doar consumul poate aduce accelerarea economiei

Creşterea de 3,7% din 2015 arată că doar consumul...

Autor: Sorin Pâslaru

15.02.2016, 00:07 1315

Statistica a anunţat o creştere a PIB de 3,7% în 2015, ceea ce marchează al treilea an de creştere economică de peste 3% din 2013 încoace.

Creşterea de 3,7% din 2015 este cea mai mare din ultimii 10 ani, de la criza din 2008 încoace.

Economia românească a atins încă din T4 din 2014 ni­velul cel mai înalt înregistrat după revoluţie într-un tri­mes­tru, şi anume, în T3 din 2008. Atunci, PIB-ul tri­mestrial a re­prezentat 167,8% din PIB-ul mediu trimestrial al anului 2000.

Apoi a urmat o perioadă de scădere abruptă, ajungând până la 150% din PIB-ul me­diu al anului 2000 în al trei­lea tri­mestru din 2010, după scă­derea salariilor şi creşterea TVA.

Iată că tocmai revenirea sala­riilor la nivelul din 2008 şi scă­derea TVA la alimente au impulsionat acum PIB-ul.

Cât de sănătoasă este însă ultima majorare generalizată a salariilor din sectorul public cu 10% se va vedea în anii ur­mători, dacă turbulenţele financiare internaţionale vor determina şi o nouă criză mondială.

Ultimul trimestru al anului 2015 indică un nivel al PIB-ului de 174% din PIB-ul anului 2000. Din 2015 încoace eco­nomia românească începe să adauge, nu numai să recu­pe­reze. Practic, perioada 2009-2014, o perioadă de 6 ani, nu a însemnat decât o lungă încercare de a reveni la nivelul economiei din 2008.

Din păcate, multe sectoare economice sunt încă decimate de insolvenţe, iar în top 100 companii cu capital privat românesc la fiecare 2-3 luni mai apare câte o companie care se pune sub protecţia legii insolvenţei.

Într-o economie cu o creştere cumulată de 11-12% în ultimii trei ani, astfel de situaţii ar fi trebuit să fie din ce în ce mai rare.

Încă nu sunt disponibile date defalcate privind sectoarele care au contribuit la creşterea economică în 2015. Este probabil însă ca tendinţele de pe primele 9 luni să rămână valabile. Ast­fel, economia româ­nească a ajuns în situaţia de a fi „tractată“ de IT&C, care, deşi are o pondere în PIB de doar 6%, având un ritm de creştere de 13% an la an, a avut a doua contribuţie după comerţ la evoluţia PIB pe primele 9 luni de anul trecut.

Industria, care are o pondere de 24% din PIB, probabil că a crescut cu 2% anul trecut, la fel ca pe primele nouă luni. După IT&C, cea mai înaltă rată de creştere a avut-o pe primele nouă luni de anul trecut comerţul, cu 7,1%.

Pe partea de utilizare „driverul PIB“ a fost anul trecut consumul, care a avut o creştere de 5% şi a contribuit la creşterea PIB cu 3,9 puncte procentuale. Consumul a ajuns la o pondere de 77% din PIB, pe când investiţiile sunt la numai 22%. În cei mai buni ai României, din punctul de vedere al investiţiilor de după ’90, formarea brută de capital fix ajunsese la 30%. În China investiţiile pot ajunge şi la 50% din PIB.

Investiţiile au adus pe primele nouă luni de anul trecut 1,5 puncte procentuale la creşterea PIB. În final evoluţia de 3,7% a PIB pe primele nouă luni a fost determinată de variaţia stocurilor (-0,7 puncte procentuale) şi a exportului net de bunuri şi servicii (-1 punct procentual).

Accelerarea creşterii economice în 2015 până la 3,7% s-a produs ca urmare a creşterii consumului. Acesta este cel mai negativ semnal pe care ni-l trimite statistica.

România a atins al doilea nivel al creşterii economice din Uniunea Europeană anul trecut, după Slovenia, dar cu preţul unei creş­teri bazate pe consum. Pentru a recupera decalajele faţă de vestul dezvoltat, România are nevoie de o creştere economică de cel puţin 5%, timp de două decenii. Anul 2015 arată că în condiţiile încetinirii exporturilor şi investiţiilor, motorul creşterii economice trebuie mutat pe consum.

Întrebarea este dacă se poate accelera de la un nivel de 2-3% creşterea PIB spre 5%, doar pe baza consumului, în condiţiile în care oferta locală este încă insuficient pregătită să absoarbă cererea suplimentară. Experienţa ţărilor din Asia de Sud-Est care au ajuns în 3-4 decenii la nivelul occidentului dezvoltat arată că soluţia au fost investiţiile şi exportul.

Accelerarea economiei fără o bază de producţie locală suficientă nu va însemna decât creşterea deficitului comercial şi a îndatorării private, o evoluţie pe care România a mai traversat-o în perioada 2000-2007. În context, trebuie remarcat faptul că nivelul mediu de creştere anuală de peste 3% înregistrat în ultimii trei ani a fost obţi­nut fără contribuţia creditului bancar, care, dimpotrivă, s-a restrâns. Soldul creditelor bancare este în continuare mai redus decât în decembrie 2008, când s-a ridicat la circa 50 de miliarde de euro, din care 25 de miliarde de euro persoane fizice şi 25 de miliarde de euro persoane juridice. În anii 2009-2010, când economia a pierdut cumulat peste 10% din PIB, unii analişti şi foşti înalţi oficiali guvernamentali sau ai Băncii Naţionale vorbeau de necesitatea unui nou model de creştere economică.

Anii 2013-2015 au arătat că acest nou model, bazat pe deficit de cont curent aproape de zero, pe stagnarea soldului creditării, pe exporturi şi investiţii şi pe restrângerea deficitului bugetar funcţionează la un nivel de 2-3% creştere economică.

Pentru a trece de la 2% la 5%, datele pe 2015 arată că doar consumul poate contribui suplimentar la ceea ce aduc exporturile şi investiţiile.

Suntem pregătiţi să reluăm consumul, astfel încât să nu ne aducă daunele din 2008-2009? Dacă da, atunci putem trece creşterea pe palierul de 5%.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO