Eveniment

Cristian Ghinea, ministrul USR al Investiţiilor, anunţă că a terminat PNRR-ul. ”Dacă nu suntem complet idioţi, va fi aprobat de Comisia Europeană în septembrie”. El a dezvăluit că în timp ce negocia planul de relaxare economică de 29 mld. euro, Florin Cîţu şi liderii USR se războiau la televizor

”Dacă e cineva care a ţinut cu România în toată această perioadă, este Margrethe Vestager, care merită o statuie în Bucureşti”

Cristian Ghinea, ministrul USR al Investiţiilor, anunţă că a terminat PNRR-ul. ”Dacă nu suntem complet idioţi, va fi aprobat de Comisia Europeană în septembrie”. El a dezvăluit că în timp ce negocia planul de relaxare economică de 29 mld. euro, Florin Cîţu şi liderii USR se războiau la televizor

Autor: Ştefan Stan

04.09.2021, 01:05 938

Cristian Ghinea, ministrul USR al Investiţiilor, a anunţat vineri seară pe pagina lui de Facebook că a terminat PNRR-ul, ”documentele legale sunt trimise şi agreate”, şi ”dacă nu suntem complet idioţi, va fi aprobat în septembrie de Comisia Europeană”. El a dezvăluit şi cum a decurs această săptămână, în timp ce el şi echipa lui se grăbeau să finalizeze Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, Florin Cîţu şi USR-PLUS se băteau pentru PNDL şi nu găseau niciun punct comun pentru a rămâne împreună la guvernare.  

Postarea lui pe Facebook se numeşte ”Cum mi-am petrecut sfârşitul guvernului”. 

 

Vedeţi mai jos postarea integrală a lui Cristian Ghinea: 

Cum mi-am petrecut sfârşitul guvernului

Poate e greu de crezut, dar săptămâna asta a fost perioada cheie pentru finalizarea PNRR. Acum, nu ştiu care dintre detaliile acestei crize politice se vor ţine minte peste un an-doi, dar PNRR este programul de guvernare + bugetare + bani pentru următorii 6 ani, aşa că vom tot vorbi despre el. În plină criză politică, am considerat că trebuie să finalizez.

Calendarul e cel anunţat în iunie: aprobare în septembrie în Comisie, în octombrie în Consiliu. Negocierile din iunie - iulie trebuiau în august să fie incluse în cele 15 componente ale PNRR. Am făcut asta până pe 23 august, de atunci încoace am lucrat cu Comisia la documentele legale.

Asta înseamnă că din miile de pagini în română fiecare componentă devine un rezumat în engleză (axat pe un <to do list>) + un tabel cu milestone şi targets, împărţite pe fiecare şase luni până în 2026. Adică ce va face statul român - zeci de legi, sute de reforme şi de investiţii.

Aceste documente legale trebuiau terminate săptămâ­na asta pentru ca PNRR să intre în consultarea interservice necesară înainte de Colegiul Comisarilor care va aproba planul. Luni şi marţi am închis definitiv componentele Apă/Canalizare, Pădurile, Valul renovării, Social, Fondul UAT şi, spre mirarea multora, Energia. 7 din 15. Era bine. A fost o bubă la baraje. Am stat pe telefoane cu Tánczos Barna să decidem dacă înaintăm sau nu cu o chestie sensibilă. Marţi seara ne-a venit Digitalizarea. Componentă grea. Am decis să nu merg la şedinţa de guvern.

Luni mersesem la şedinţa de Coaliţie, pregătit cu schimbările noastre la PNDL 3. S-a dovedit pierdere de vreme. PNL anunţă prin presă că vine la Coaliţie cu o soluţie pentru desfiinţarea SIIJ. Foarte bine, zic. Deci lucrăm pe SIIJ şi PNDL 3 şi le dregem. Dna Scântei mă şochează. Două ore ne-a povestit că ea are o soluţie, dar nu ne-o spune. Poate cel mai absurd moment al acestei Coaliţii. Serios - că să spună ministrul justiţiei, că el ar trebui să ştie. Eram acolo prim-ministrul, 2 vice-premieri, preşedinţii Senatului şi Camerei şi 6 miniştri. Trăncăneam pe lângă subiect, dna Scântei era vedetă la masă: nu vrea să ne spună soluţia, dar o are. Că să o spună Stelian Ion. M-am întors la minister cu senzaţia de Mare Trăncăneală avută frecvent lunile astea, dar de data asta la puterea a patra.

Miercuri stăm pe tabelul de la digitalizare. Nu e nimic importat pe şedinţa de guvern, decid să trimit un secretar de stat în locul meu, ca să terminăm. Aşteptăm cu stres componenta reforma administraţiei şi justiţie. Echipa lucrează la verificat tabele şi cuvinte. Vine partea de Fiscal. Grea. Sună telefonul: hai că au băgat PNDL pe ordinea de zi. Fug. Ajung deja când era pauză. Atmosferă tensionată. Dan rupe pisica. Îi spune lui Florin Cîţu că dacă face asta fără să mai discutăm pe text, fără să ţină cont de propuneri, vom iniţia moţiune de cenzură.

Miscări haotice, toţi vorbesc cu toţi. Ies să îl sun pe Dacian şi dau de Florin pe hol. Hai să vorbim! Îi propun să suspende şedinţa până vineri şi să lucrăm în câte un om de la fiecare partid şi miniştrii de resort paralel la SIIJ (soluţie desfiinţare acceptată de UDMR) si PNDL (încorporare schimbări cerute de USR PLUS). Nu ar fi elegant să redau dialogul. Ni s-au alăturat Barna şi Bode la discuţia de pe hol. A decis să suspende şedinţa doar până seara. Zic: păi hai să lucrăm acum imediat, că dacă ne vedem doar diseară e acelaşi lucru. Dan trimite tuturor imediat 2 pagini cu propunerile noastre pentru PNDL (cele apărute apoi în presă, care ar fi făcut din PNDL un program decent de investiţii, pe modelul fondurilor europene) + OUG-ul rescris deja de noi cu încorporarea amendamentelor. Ne aşteptam să lucrăm la SIIJ şi PNDL, mai sunt câteva ore până la reluarea şedinţei de guvern. Nu se întâmplă. Şedinţă la PNL, ieşit cu ameninţări pe avize. Restul ştiţi de la televizor.

Stelian este concediat. Nu înţeleg cum de nu vede Florin că nu ne lasă alternativă. Nici una. E kaput formula asta de guvern. Nu poţi fi partid serios şi accepta că te schimbă ceilalţi pe rând, ca raţele pe baltă luate în cătare.

<Vorbeşte cu PM despre astea 3 chestii: X, Y, Z, trebuie ok de la el>, îmi scrie Septimiu. Nu îmi dau seama dacă a fost toată ziua cu nasul în tabele şi nu ştie de criză sau nu îi pasă sau pur şi simplu nu crede că e important. Respir o clipă şi realizez că ar fi iresponsabil din partea mea să fac orice altceva decât ce face Septimiu.

Ungaria are planul blocat - e aproape cert că anul ăsta nu e aprobat. Bulgaria încă nu l-a trimis oficial pentru că e din criză în criză. Am negociat tot calenda­rul, toţi paşii, toate diferenţele. Dacă ieşim din calendarul ăsta nu e clar când reintrăm. Nu suntem ultima ţară fără plan cum sună calomnia, mai sunt încă opt în urma noastră. Dar nu avem de ce să nu terminăm.

Joi dimineaţă îi transmit lui Florin că îmi fac datoria şi stau pe planul agreat. Îl informez detaliat cum stăm şi unde mai sunt decizii de luat, ce pot rezolva cu miniştrii de linie şi ce ar trebui să mai ajungă la el. Dacă ne ţinem de acest calendar, planul poate fi aprobat pe XX septembrie (data nu este info publică), cum am negociat. Îmi răspunde că aşa facem.

Discutăm de câteva ori la telefon joi. Îi scriu la fiecare pas. La TV e cu scandal. Telefoane la foc automat, discuţii cu instituţiile, mutăm bani de la baraje la deşeuri? Milestone-ul pentru digitalizarea vămii, acceptăm ultima formă sau nu? La turism, Comisia tot întârzie să ne dea ultima formă, nu au vrut componenta asta, dar am insistat.

Mă sună Dan.
De cât timp mai ai nevoie?
Vineri seara e gata.
Ok, vineri seara.

Mă simt ca în filmele alea în care trebuie să meştereşti la o bombă de pe şine şi vine trenul. Fiul roşu/firul albastru. A venit calculul de la ministerul de Finanţe pe anvelopa de pensii speciale? Nimeni nu ştia cât costă, apar în diverse bugete disparate. Le calculăm pentru PNRR. Un secretar de stat (PNL) de la Finanţe îmi scrie joi seară: suntem aici, lucrăm, ai totul mâine.

Moţiune, AUR, demisii. Citesc în presă că ministrul Ghinea nu vrea să plece din guvern. Băi, chiar vreau, dar după ce tai firul potrivit, după vineri. Dan îmi cumpără timp. E beştelit peste tot că ne agăţăm de funcţii.
Dacă nu îl închidem acum, toată munca e în pericol. Florin e on board cu ce am pus în plan, dar cine ştie unde va fi Florin săptămâna viitoare şi ce PM vine, care redeschide totul. Chiar cu bune intenţii, cineva ar avea nevoie de 1 lună doar să înţeleagă ce e în dosar şi cum am ajuns în punctul de echilibru al negocierilor pe sute de puncte. O să pierdem septembrie.

E şedinţa de guvern cu PNDL. Scrie presa că voi fi demis dacă nu merg. Dacă mă demite mai pot trimite Deşeurile, Cercetarea şi Turismul? Cred că da, mai sunt ministru până semnează Preşedintele. Se termină şedinţa. Adoptă PNDL. Nu vor avea bani de el, nu ai de unde scoate acest spaţiu bugetar, abia am făcut loc împrumuturilor din PNRR, dar asta e altă discuţie. Florin iese la declaraţii, nu ne demite, dar ne zice cumva că suntem măgari că luăm salariul degeaba că nu mergem la muncă.
E 17.29, muncesc cu Csilla la tabelul de turism, ne omoară cu cererile de definire a rutelor tradiţionale. Septimiu are confirmarea finală oficială: COM acceptă taggingul pe digital, avem pragul de digital. Îi spun lui Barny că îi las la rampe pentru deşeuri de grajd ce îi tăiasem de la baraje. Vestager mă întreabă dacă mai avem guvern, dacă suntem aici şi dacă terminăm. Îi zic că da, sunt aici ca soldatul japonez. Râde.

Ora 20.10. Send. Documentele legale sunt trimise şi agreate. Am tăiat firul potrivit. 

Acum PNRR e închis. Dacă nu suntem complet idioţi/nu redeschidem săptămâna viitoare, va fi aprobat în septembrie. As promised.

PS. Dan (acel Dan), Liana, Septimiu, Dragoş, Marius, Denisa, Nic, care au dirijat orchestrele. Alina care a organizat fondul UAT şi Valul Renovării, Amalia care a muncit la Transporturi şi apoi a lucrat la Energie, Ecaterina şi Csilla (secretar de stat, UDMR) care a tras să avem Cultură şi Turism, Monica cea veşnic morocănoasă şi Corina (secretar de stat USR PLUS) care au făcut din PNRR un instrument de reformă a educaţiei, cele două Carmen şi George care au lucrat instrumentele financiare, Bogdana de la noi şi Cătălin de la MCID care au făcut minunea cu cloud-ul guvernamental, Ioana de la social. Traian şi dl Popescu care au făcut cele trei componente de mediu împreună cu M. Mediului. Toţi oamenii ăştia şi-au scos ficaţii de câteva luni muncind la un plan de ţară. Lor le mulţumesc. Ca şi oamenilor din celelalte instituţii.
Dacă doar ce înseamnă PNRR s-ar face în România în următorii 6 ani, ar fi de ajuns ca a noastră clasă politică (me included) sa zică: am făcut ceva pentru România.

Dacă e cineva care a ţinut cu România perioada asta e Margrethe Vestager. Femeia merită statuie în Bucureşti.

Acum şase ani mi-am lăsat jobul ca să intru în serviciul public. A meritat măcar şi pentru asta.

AFACERI DE LA ZERO