Eveniment

Cum îi alege Fiscul pe cei 5.399 de contribuabili pentru care Constituţia nu va mai fi o pavăză?

09.08.2015, 20:50 6137

Fiscul a pornit de la 14.365.000 de contribuabili persoane fizice şi a ajuns în şapte paşi la 5.399 de contribuabili vizaţi de verificări, printr-un proces care ridică numeroase semne de întrebare.

Lovindu-se de textul clar al Constituţiei, care spune: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă“, Fiscul încearcă să facă slalom prin textele de lege pentru a putea constata venituri ilicite.

Problema este că în spatele unui demers care poate fi considerat corect se ascund numeroase capcane şi întrebări. Întrebarea numărul 1 este de ce este necesar un asemenea proces de selecţie – prin care pot fi lăsaţi deoparte sau adăugaţi anumiţi oameni – şi nu se aplică această nouă lege de verificare a averilor pentru toată lumea. Nu este această selecţie o poartă deschisă pentru eventuale abuzuri?

1.  14.365.000 contribuabili persoane fizice cu venituri impozabile

 

2.  295.253 persoane fizice au intrat în eşantionul semnificativ supus analizei de risc pentru că

- au împrumutat firma cu peste 200.000 de lei

- au cumpărat case de peste 70.000 de euro

- au depozite de peste 150.000 de lei

- au cumpărat maşini mai scumpe de 25.000 de euro

Întrebări: De ce nu este menţionat numărul persoanelor din fiecare categorie?

Cine a stabilit aceste limite? De ce unele limite sunt în lei şi altele în euro?

La criteriul doi, este vorba de persoane fizice care „au cumpărat“, deci deţin imobile de peste 70.000 de euro indiferent de anul cumpărării sau care „cumpără“ deci au cumpărat să spunem în anul fiscal anterior?

Cine determină valoarea reală a locuinţei, având în vedere că în grilele de impozitare valoarea este mult sub cea de piaţă?

De ce nu s-au luat în considerare casele cu o suprafaţă mai mare de 2-300 mp de persoană, de exemplu?

 

3.  132.246 persoane cu diferenţă între veniturile estimate şi veniturile declarate mai mare de 10% şi cel puţin 50.000 de lei

Aceasta înseamnă venituri declarate de cel puţin 500.000 de lei pe an, deci peste 100.000 de euro net pe an.

Este greu de crezut că există atâţia români care câştigă în diverse forme peste 100.000 de euro pe an net.

Statistica arată că există 200.000 de români cu un salariu lunar de peste 1.000 de euro net, deci peste 12.000 de euro net pe an.

Pentru identificarea celor 132.246 de persoane, ANAF precizează că au fost verificate „cheltuielile realizate de către contribuabili“. Cum au fost verificate?

 

4.  5.884 de persoane fizice cu grad ridicat de risc fiscal, determinate astfel:

- risc anual de nedeclarare mai mare de 1 milion de lei în oricare dintre anii 2011-2013

- achiziţii de proprietăţi imobiliare în perioada 2011-2013 în valoare de peste 700.000 de lei

- achiziţii de maşini de peste 350.000 de lei

Cine a impus aceste limite?

Ce înseamnă risc anual de nedeclarare?

De ce nu sunt incluse şi imobilele cum­părate/construite în perioade anterioare?

De ce nu sunt incluse imobilele construite în regie proprie?

Intră şi imobilele în construcţie? (Cum este spre exemplu conacul din Alexandria al liderului PSD Liviu Dragnea, aflat din 2004 încoace în construcţie.)

Intră şi apartamentul de lux de 209 metri pătraţi din Aleea Alexandru (din centrul Bucureştiului) al liderului PNL  Vasile Blaga, cumpărat în 2007?

Ce înseamnă risc fiscal?

Ce lege permite Fiscului să dea acest atribut unei persoane, că reprezintă „risc fiscal“?

Cine are acces la această listă?

Cine garantează că eventualele analize nu pot distruge reputaţia unui mare contribuabil, care eventual deţine firme cu mii de angajaţi şi astfel se ajunge la distrugerea de valoare economică?

De ce nu se analizează tot lotul de 132.246 şi s-a ajuns doar la 5.884 de contribuabili? Cum au fost selectaţi aceştia? Cine garantează că nu au fost eliminaţi „prietenii“ politici şi nu au fost incluşi „adversarii“ politici ai guvernului?

De ce nu s-a pus de la început această a doua grilă cu criterii pentru maşini şi case şi a fost nevoie de încă una?

 

5.  4.723 de contribuabili cu grad ridicat de risc fiscal, obţinuţi prin scăderea a 1.161 de persoane la care riscul de nedeclarare de peste un milion de lei este acoperit prin veniturile soţi­lor

Deci peste 20% din cei aproape 6.000 de potenţial „evazionişti“ au fost deja scoşi de pe lista cu verificări pentru că Fiscul deja a considerat, fără să îi întrebe direct, că pot justifica veniturile nedeclarate cu venituri ale soţilor. În top 100 antreprenori sunt doar 10 femei, iar în top 100 de companii doar 8 femei sunt CEO în România, deci în general este probabil că majoritatea dintre cele 5.800 persoane cu risc sunt bărbaţi.

Însă în afară de câţiva top manageri la vârf şi câteva zeci de femei de afaceri, este greu de presupus faptul că există în România peste 1.000 de femei care să câştige peste 250.000 de euro net pe an.

De unde ştim că jumătate din cele 1.161 de soţi/soţii gene­roşi/ge­neroase cu soţii lor (le-au acoperit cheltuieli de peste un milion de lei pe an) nu sunt soţii de politicieni care îşi controlează astfel activităţile economice personale, de cele mai multe ori firme de construcţii/servicii care au contracte cu statul?

În ce ţară a mai introdus Fiscul drept criteriu de analiză în determinarea veniturilor nedeclarate statutul financiar al soţului/soţiei?

 

6.  7.879 contribuabili supuşi verificării amănunţite pentru că la cei 4.723 li s-au adăugat încă 3.156 rude/afini până la gradul doi identificaţi cu risc fiscal

Cine are harta rudelor/afinilor din România?

De ce la soţi/soţii veniturile acestora pot constitui o justificare dar în acest caz se adaugă la risc?

 

7.  5.399 contribuabili vizaţi de prima serie de verificări

Nu se mai explică cum s-a ajuns de la 7.879 la 5.399, adică unde au dispărut aproape 2.500 de contribuabili care, după criteriile de mai sus, au peste un milion de lei de justificat între venituri şi cheltuieli.

Ni se spune însă în ce grupe s-ar încadra aceştia. Primo: „patron bogat de firmă săracă“ – adică firmă pe pierderi, deşi, după expresia ANAF, „au cifre de afaceri viabile“. Nu este clar cum poate fi o cifră „viabilă“. Apoi, „persoane cu patrimoniu semnificativ, dar fără activităţi economice cunoscute“ – şi aici sunt aruncaţi în faţă într-o evidentă operaţiune de PR negativ „cămătarii“, „traficanţii de persoane“ şi un „etc.“ care nu îşi are locul într-un document de asemenea precizie.

În sfârşit, categoria a treia sunt persoanele „cu venituri volatile“ (showbiz). La fel, trimitere directă la artişti. Şi, la fel ca la cămătari, activitatea este trecută în paranteză. Şi iată cum din tot documentul ANAF parantezele devin cele mai importante, ceea ce de altfel ANAF a şi urmărit.

Şi o a patra categorie, foarte misterioasă,  care se vrea ameninţătoare din formulare: „alte persoane care nu intră în cele trei profiluri de mai sus, însă prezintă riscuri semnificative“.

Adică: „Fiţi atenţi, că suntem cu ochii pe voi, ăştia care luaţi milioane de dolari cash prin genţi transportate de Dinu Pescariu (vezi ancheta Microsoft)“, că v-am făcut o categorie specială.

Nu este clar de ce nu există o categorie specială a politicienilor români care trăiesc mult peste posibilităţile oferite de salariile încasate.

 

„ANAF trebuie să ştie că pot fi distruse reputaţii şi businessuri fără motiv dacă aceste controale îmbracă forme abuzive“

Gabriel Sincu, director executiv, asistenţă fiscală şi juridică, EY România:

O măsură prin care ANAF începe să-şi facă treaba este o măsură binevenită.

Este greu de spus dacă poate să aducă bani la buget, dat fiind că este făcută pe o legislaţie deja existentă şi că nu este raportată la un moment zero.

Oricine poate spune acum că are bani pe care i-a făcut cu 20 de ani în urmă. Ar trebui aplicată o amnistie în adevăratul sens al cuvântului, pentru ultimii 25 de ani, să fie parte dintr-un proces complex, timp de ani de zile. Celor care ştiu că au bani în România sau în străinătate trebuie să li se dea o perioadă de timp în care să-şi declare respectivii bani şi în care să fie scutiţi de penalităţi. De atunci, să depună declaraţii de avere la Fisc, astfel ca ANAF să poată verifica din acel moment orice.

Din punctul meu de vedere, măsura este doar ca să dea de lucru avocaţilor care se ocupă de litigii. Poate fi şi o acţiune de imagine.

Nu neg bunele intenţii ale Fiscului, dar o astfel de acţiune nu trebuie făcută heirupist, pompieristic.

Irlanda a făcut la finalul anilor ’80, începutul anilor ’90 o astfel de amnistie şi a funcţionat, a dus la creşterea veniturilor bugetare.

În schimb, în Italia şi Turcia au fost doar acţiuni pompieristice, care nu şi-au atins scopul.

 

Mihai Marcu, preşedinte MedLife:

Este o măsură normală, trebuie să se înceapă de undeva. S-a dat impresia că se pot face bani cu sacoşa până acum. Prea s-au dat mulţi bani la fotbalişti şi manelişti la televizor.

Algoritmul de calcul pentru oamenii vizaţi va fi perfecţionat în timp, e o cheie de la care se porneşte, însă totul este perfectibil în timp. La fel s-a întâmplat şi în Italia, şi în Grecia.

Important este ca cei care nu au plătit impozite pentru bunurile deţinute să o facă, nu are niciun rost să le confişte statul, că nu are ce face cu ele.

O să vedeţi că cei care au făcut bani cinstiţi vor putea să dovedească şi pentru perioada 2011-2013, şi pentru înainte, cu un extras de cont, câţi bani aveau şi de unde.

Una dintre probleme este de ce nu sunt şi politicienii pe listă. N-ar trebui să fie în fruntea listei ANAF?

 

Radu Timiş, Cris-Tim:

Este o măsură binevenită. Însă dacă ar fi fost făcută mai devreme, lucrurile nu ar fi degenerat în evaziune fiscală timp de 25 de ani de zile.

Dacă omul a ştiut atâţia ani că totul se rezolvă, şi-a luat o bucată tot mai mare din tort.

Antreprenorii cinstiţi nu au putut să mai concureze cu cei care făceau astfel de practici, au devenit disperaţi. Unii dintre ei a trebuit să urmeze acelaşi practici, dar au ajuns la DNA.

Măcar după această acţiune a ANAF, orice jucător economic va şti că va fi cineva care îl va întreba: „De unde ţi-ai luat maşina Bentley?”, „De unde îţi permiţi să duci stilul ăsta de viaţă dacă tu ai veniturile astea?”.

Antreprenorii nici nu au fost motivaţi să plătească până acum impozite la stat, pentru că banii sunt prost administraţi sau furaţi în alte părţi.

Ar trebui ca acesta să fie momentul zero, să vină şi cei care nu au plătit taxe, să plătească, să-şi aducă banii din străinătate, să-i declare. Şi aşa s-ar aduce şi bani la bugetul de stat. Pe viitor, în mod sigur, măsura o să-i facă pe cei care fac bani să plătească şi impozitele la stat.

În Olanda, în Italia, dacă ai un Ferrari şi nu îl poţi justifica, ţi-l confiscă. Nu cred că cineva îşi mai permite să facă acum abuzuri.

Excese sunt însă în orice transformare, cu atât mai mult dacă este o transformare profundă.

 

Dan Şucu, preşedinte Mobexpert:

Nevoia de o astfel de măsură există, sper doar să nu fie abordată pompieristic, ci logic şi echilibrat. Speranţa mea este să fie o abordare anglo-saxonă, nu latină.

Este prematur să mă pronunţ care vor fi efectele acestei măsuri, nu mă simt vizat, aşa că nu am analizat cum se stabileşte exact lista celor vizaţi de ANAF.

 

Octavian Bădescu, fondator Sameday Courier:

Se instaurează gradual o atmosferă poliţienească, se pune o presiune tot mai mare pe mediul de afaceri.

Nu văd însă o perocupare similară pentru reducerea cheltuielilor statului. Această măsură ar putea crea presiune pentru abuzuri.

Nu este o măsură foarte propice pentru mediul de afaceri, îţi cam piere cheful de afaceri într-o astfel de atmosferă.

Nu cred că aceste controale vor avea efecte care să facă diferenţa la bugetul de stat.

Poate fi şi doar o măsură populistă, care chiar să coste mai mult decât face.

Este o preocupare tot mai mare în România, dar şi la nivel european, să se strângă tot mai mulţi bani la bugetul de stat.

Acesta este scopul meu? Să aduc bani la stat? Ar trebui ca statul să se preocupe de limitarea cheltuielilor, nu să ia tot de la cei care fac bani.

 

Emilian Duca, consultant fiscal:

„Poate fi utilă iniţiativa ANAF. Problema este să se lucreze cu bună-credinţă, să nu existe tendinţa de a abuza. Trebuie ca angajaţii ANAF să respecte cu stricteţe secretul profesional, pentru că problema în cazul acestor mari contribuabili persoane fizice nu este de bani, ci de prestigiu. ANAF trebuie să ştie că pot fi distruse reputaţii şi businessuri fără motiv dacă aceste controale îmbracă forme abuzive”.

 

Adrian Mihai, unul dintre acţionarii Fan Courier:

„Teoretic, eu cred că este o acţiune bună. Depinde de cum va fi pusă în practică şi de cum vor colabora între ele instituţiile statului, pentru a nu duce la abuzuri. Acest tip de demers ar trebui să fie orientat către viitor, nu spre trecut”, a spus.

 

Cristian Erbaşu, acţionar al grupului Erbaşu şi preşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii:

„Este o acţiune de bun simţ, însă trebuia făcută de multă vreme. Dacă ar fi fost pusă în practică în urmă cu 25 de ani, azi nu ar mai fi fost o ştire, iar acum am fi trăit într-o societate normală. În toată lumea civilizată, o persoană trebuie să-şi poată justifica veniturile şi proprietăţile, asta este legea. Eu nu cred că ANAF mai are nevoie de PR, ci mai degrabă se încearcă intrarea într-o zonă de normalitate. Totuşi, mai bine mai târziu decât niciodată”.

 

Nicolae Neag, director comercial şi acţionar al producătorului de materiale de construcţii Siceram Sighişoara:

„Acţiunea este OK, trebuia să plece de undeva, pentru că evaziunea este mare. Nu cred că vom vorbi despre sume spectaculoase, însă este important ca banii să fie utilizaţi în interesul contribuabililor”.

 

Gabriel Stanciu, directorul general al Alstom Transport România şi om de afaceri:

Iniţiativa este bună, trebuie văzut cum s-au acumulat averile, însă mie mi-e teamă că o acţiune insuficient pregătită poate da naştere la abuzuri. Trebuie stabilită o diferenţiere între contribuabilii oneşti şi cei care nu pot justifica nimic, caz în care aceştia nu mai pot fi numiţi de fapt contribuabili. Bani la buget vor fi colectaţi dacă va exista şi o perioadă de amnistie fiscală. În cazul în care se va opta exclusiv pentru o abordare coercitivă, probabil că mulţi bani vor face avocaţii.

Nu înţeleg de ce s-a optat pentru 2011 - 2013 şi care este relevanţa acestei perioade. Poate că sunt persoane care au avut banii din ‘90 sau au economisit timp de mai mulţi ani.

Toată acţiunea depinde de cel asupra căruia va cădea sarcina probei. Dacă va cădea asupra contribuabilului, atunci lucrurile se complică.

Cu un mix de atenţie şi diligenţă, poate fi o acţiune benefică, care să aducă ceva bani la buget şi să producă suficient de multă jurisprudenţă pe viitor pentru ca apetenţa spre eludarea plăţii taxelor să scadă considerabil.

La acest articol au contribuit: Luiza Chiroiu, Ioan Dornescu, Claudia Medrega şi Sorin Pâslaru

AFACERI DE LA ZERO