Business MAGAZIN.
Evoluţia PIB-ului, a deficitului, a datoriei publice şi a inflaţiei sunt indicatori cheie la care se uită deopotrivă analiştii, dar şi creditorii României. Iar cu cât peisajul global este mai inflamat de presiuni diverse, cu atât echilibristica economică la nivel local şi mondial este mai complicată.
![]()
Într-o zi ploioasă de toamnă, la o aruncătură de băţ de Piaţa Eroilor, la sediul firmei, Claudiu Cazacu, analist în cadrul firmei de trading XTB România, creionează tabloul economic al ţării noastre, dar punctează şi care sunt cele mai importante tendinţe la nivel mondial. Începe cu situaţia din România şi, spune el, „aici datele arată că după un avans al PIB de 0,8% anul trecut, poate reuşim să avem 0,6% anul acesta”. Este, explică el, o doză mare de incertitudine, iar anul viitor se aşteaptă o accelare uşoară, dar sunt foarte multe necunoscute - depinde de felul în care sunt gestionate fondurile europene, de evoluţia pieţelor, care este apetitul lor pentru pentru a ne finanţa în condiţiile în care datoria publică este în creştere, punctează Claudiu Cazacu. El se referă la avansul de la 54,6% (în 2024) al datoriei publice, care este estimat să treacă la final de 2025 de pragul de 60% şi cu previziuni pentru anul viitor spre un nivel de 67%. Or un avans de peste 13% al acestei datorii este, spune analistul de la XTB, „cam mult totuşi, este o situaţie delicată pentru România. Aşa arată cifrele şi poate să pară OK, la 60%, faţă de alte ţări care au 80-90%. Ar părea că mai avem spaţiu, dar trebuie să luăm în considerare viteza cu care ne mişcăm: 13% în doi ani este o accelerare foarte îngrijorătoare”.
Pe de altă parte, completează Claudiu Cazacu, inflaţia („ceea ce ne preocupă şi vedem zi de zi”) – cu o prognoză de 9,1% - aproape că se dublează anul acesta comparativ cu nivelul anului trecut (5,1%), iar previziunile pentru anul viitor se plasează la 4,5%. Cât priveşte deficitul de cont curent - „aici includem diferenţe între ceea ce importăm şi ceea ce exportăm. Aş semnala şi aici o tendinţă, de adâncire. Eram aproape de zero în 2015, ceea ce însemna că aveam cumva un buffer, o zonă de siguranţă care a dispărut, iar tendinţa este de natură să ne preocupe. Asta înseamnă că nu suntem competitivi la export sau că importăm mai mult decât ne permitem, mai mult decât ne ţine pătura. Nu este o situaţie de dorit şi soluţiile nu sunt foarte simple, pe termen foarte scurt, ele sunt de perspectivă. Pe teremen scurt corecţia se poate face printr-o tăiere a consumului. Cum se face asta? Sunt mai multe căi - austeritatea sau o corecţie pe cursul de schimb. Vom vedea care dintre acestea se întâmplă şi în ce măsură.”
Citiţi articolul integral pe Business MAGAZIN.
