Singurul reprezentant al unei companii româneşti care l-a însoţit pe premierul Victor Ponta în vizita oficială în China este Alexandru Macarie Moldovan, directorul CFR SA, a confirmat guvernul.
Într-o vreme în care a susţine nevoia expansiunii exporturilor româneşti pe noi pieţe, în afara UE, este un discurs oficial la modă, niciun reprezentat al unei companii româneşti private nu l-a însoţit pe premier în ultima sa vizită la Beijing, deşi el a avut acolo întâlniri cu oameni de afaceri chinezi şi cu puternice companii chineze.
„Dacă aş fi fost invitată, aş fi mers. Nu putem exporta în China dacă nu avem conexiuni serioase“, spune Doina Cepalis, om de afaceri din Paşcani care controlează grupul Te-Rox Prod, grup care se află pe locul 30 în topul celor mai mari 50 de exportatori cu capital privat românesc. Te-Rox tocmai a intrat pe piaţa chineză semnând, în aprilie, un contract de 3 milioane de euro cu lanţul de magazine Lerado din China pentru vânzarea de scaune auto pentru copii, bunsinessul-vedetă al companiei.
Un alt antreprenor din top 10 exportatori români care face afaceri cu China povesteşte, sub rezerva anonimatului („nu mă băgaţi în povestea asta, nu vreau să se spună că fac scandal pentru că nu m-au luat pe mine în China...“), că singur şi-a făcut relaţii în China, singur s-a zbătut.
„Este foarte greu pe cont propriu. Ne-ar prinde bine să fim chemaţi în astfel de vizite, cu condiţia să putem să avem ocazia să discutăm concret cu posibilii parteneri. Dacă se concretizează ceva, nu mai este treaba prim-ministrului, este a noastră, dar ne-ar prinde foarte bine să fim prinşi într-un montaj care să aibă ca rezultat discuţii concrete. Dacă m-aş fi dus acum în China? Nici nu ştiu. Să mă duc să pierd timpul degeaba?“, spune antreprenorul.
În lipsa antreprenorilor români din delegaţia oficială, vizita premierului în China a fost, practic, o sesiune de cumpărături în care guvernul a căutat chilipiruri chiezeşti pentru proiectele din România – guvernul le-a dat deja în această săptămână chinezilor contracte de 300 mil. dolari (în principal pentru modernizarea Termocentralei Deva) -, fără să aibă o preocupare pentru acoperirea prin noi exporturi a dezechilibrului nou creat.
Vizita premierului român contrastează puternic cu cele efectuate în aceeaşi ţară de alţi lideri occidentali care, atunci când merg la Beijing, încarcă avioanele cu oameni de afaceri şi vând Chinei produse şi tehnologie de zeci de miliarde de euro. Contrastează puternic şi cu vizita făcută la Bucureşti în toamna trecută de premierul chinez Li Keqiang, care a venit la forumul Europa de Est – China însoţit de o delegaţie de 300 de oameni de afaceri.
„De ani de zile nu ne mai cheamă nimeni în astfel de vizite. Şi apoi pe cine să cheme?“ se întreabă sceptic Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), sub justificarea că businessul românesc este foarte slăbit, abia se mai târăşte, şi nu poţi fi optimist când vezi că 180.000 de companii au cifră de afaceri zero: „Nu este suficient să inviţi pe cineva undeva. Îţi trebuie o strategie de susţinere a businessului autohton ca să ai companii puternice. În urmă cu 30-40 de ani noi le-am livrat chinezilor termocentrale la cheie, iar noi îi chemăm acum să ne construiască ei termocentrale, iată unde am ajuns! Şi mai vor şi garanţii de stat. Nu cred că în contractele de 15 miliarde de euro semnate în Marea Britanie au cerut garanţii de stat!“
În vizita în China, reprezentanţii administraţiei de la Bucureşti au semnat contracte de aproximativ 300 de milioane de euro, dar sunt doar contracte în care România cumpără ceva. De vândut nu vinde nimic. Iar relaţiile comerciale România – China sunt, oricum, profund dezechilibrate. România a exportat în China în 2013 produse de 500 de milioane de euro şi a importat de 2 miliarde de euro. În noile realităţi în care România este interesată de tehnologie şi de finanţare chineză pentru proiecte majore de infrastructură, singurele lucruri de care chinezii s-au arătat interesaţi în România au fost animalele pentru consum – ar fi dispuşi să cumpere tot surplusul României. În condiţiile în care administraţia de la Bucureşti nu încurajează companiile româneşti din industrie, de pildă, să intre pe piaţa chineză va rezulta de aici că România va contrabalansa noile importuri de tehnologie din China ca pe vremea lui Mircea cel Bătrân sau a lui Alexandru cel Bun, când, pe la anii 1400, erau semnate contracte cu negustorii braşoveni pentru importuri din Austria, Franţa, Italia de săbii, sticlă, cafea, vopsele care erau plătite cu cereale, vite, piei, sare, brânză sau miere de albine, toate vândute la preţuri derizorii.
Actualmente, exportul românesc în China, chiar redus, este dominat de produsele finite: maşini şi echipamente de transport de 177 mil. euro, în 2013, articole manufacturate (încălţăminte, mobilă etc.) de 136 mil. euro, produse prelucrate (piele, cauciuc, fier, oţel) de 61 mil. euro, în vreme ce produsele agricole şi alimentare au însemnat doar 2,1 mil. euro, iar băuturile 2,9 mil. euro.
În schimb, am importat maşini şi utilaje de transport de 1 mld. euro, articole manufacturate de 329 mil. euro, produse prelucrate de 398 mil. euro şi produse chimice de 106 mil. euro.
Cum exportul este dominat de produse finite, nu era firesc ca repezentanţii unor astfel de companii să fie invitaţi în delegaţia premierului, mai ales că acesta s-a întâlnit cu oamenii de afaceri chinezi?
„Eu nu ştiu cum funcţionează astfel de lucruri. Pentru prima dată, în aceste zile, am fost invitată la Berlin de preşedintele Consiliului judeţean Iaşi, dl Cristian Adomniţei. De fapt noi în provincie suntem izolaţi, tot ceea ce facem facem pe cont propriu. Pe de altă parte, eu cred că, dacă ar fi mai uniţi, oamenii de afaceri români ar avea mai mult succes, dar nu am o părere bună despre acest aspect. A încercat ceva dl Niculae (Ioan Niculae proprietarul Interagro care a pus bazele unei asociaţii a antreprenorilor români – n.red.), dar nu s-a aşezat. Revenind la China, da, dacă aş fi fost invitată aş fi mers. Există piaţă acolo, chinezilor le place «Made in Europe», indiferent că e România sau Franţa. Au această dorinţă ca produsele să fie de clasă medie, iar bogaţii lor vor «Made in Europe». Noi exportrăm în Brazilia, în Japonia, dar cea mai mare bucurie a mea este că am pătruns pe piaţa chineză, suntem la început. Însă nu poţi exporta în China, dacă nu ai conexiuni serioase“, comentează Doina Cepalis.
